Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 137/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 137/R-CA
Ședința publică din 04 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.677/AS din 21 august 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-contestator și consilier juridic pentru intimata Casa Județeană de Pensii, în baza delegației de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatei Casa Județeană de Pensii A, în două exemplare.
Se comunică recurentului-contestator un exemplar de pe întâmpinarea formulată de intimata Casa Județeană de Pensii
Recurentul-contestator solicită suplimentarea probatoriului cu înscrisuri, respectiv adeverințele nr.410/2006 eliberată de "" și nr.2283/2006 eliberată de "", pe care le depune la dosar în xerocopii. Arată că originalul adeverinței nr. 410/2006 eliberată de "" l-a depus la Casa Județeană de Pensii
Curtea încuviințează suplimentarea probatoriului cu înscrisurile depuse la dosar de către recurentul-contestator.
Reprezentanta intimatei Casa Județeană de Pensii A arată că originalele acestor adeverințe trebuie depuse la Casa Județeană de Pensii A, întrucât ele privesc alte perioade care nu au fost avute în vedere de către expertul care a efectuat raportul de expertiză în cauză.
Recurentul-contestator și reprezentanta intimatei, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Recurentul-contestator susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui și creșterea punctului de pensie raportat la grupa a II-a de muncă.
Reprezentanta intimatei, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.
Precizează că adeverința nr.306/1991 a fost avută în vedere la calculul stagiului de cotizare realizat în grupa II de muncă. Celelalte adeverințe, respectiv nr.12/2000, 356/1991 și 296/2000 nu au fost avute în vedere la calculul stagiului de cotizare, deoarece există neconcordanțe în datele înscrise în acestea și înregistrările din carnetul de muncă (adeverința nr.356/1991), nu se precizează locul de muncă, punctul, anexa la Ordinul nr.50/1990 (adeverința nr.12/2000), ori funcția îndeplinită de contestator (mecanic auto) nu se încadrează în grupa II de muncă (adeverința nr.296/2000).
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată că la data de 10.09.2007 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș contestația formulată de împotriva deciziei de pensie de invaliditate nr.- din 03 august 2007 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii A, prin care s-a solicitat refacerea punctajului mediu anual prin luarea în calcul a perioadei în care a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației se arată că la stabilirea stagiului de cotizare realizat de salariat nu au fost avute în vedere perioadele 01.01.1976 - 01.12.1976, 01.01.1980 - 24.02.1988, 01.01.1977 - 31.12.1979, 24.02.1988 - 19.09.1991 și 01.12.1994 - 16.04.1996.
În aceste perioade contestatorul a lucrat în gupa a II-a de muncă, iar unitățile angajatoare au reținut din veniturile sale contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale de stat și pentru pensia suplimentară, corespunzător grupei de muncă.
În drept, contestația este întemeiată pe dispozițiile art.87 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Prin întâmpinare, intimata Casa Județeană de Pensii Aaf ormulat următoarele apărări:
Contestatorul a solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârstă începând cu data de 01.09.2006 prin cererea înregistrată sub nr.5009/24.07.2006.
În funcție de data nașterii - iunie 1949 - acesta îndeplinește condițiile de înscriere la pensie pentru limită de vârstă la împlinirea vârstei standard de pensionare de 64 ani și 9 luni și la realizarea unui stagiu total de cotizare de 34 ani și 6 luni.
La data cererii de înscriere la pensie contestatorul avea vârsta de 57 ani și o lună și un stagiu total de cotizare de 32 ani, 7 luni și 29 zile, din care 31 ani, 3 luni și o zi în condiții normale, iar un an, 4 luni și 28 zile stagiu asimilat.
Cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă a fost respinsă prin decizia nr. R 11196 din 16.10.2006.
Față de cererea ulterioară înregistrată sub nr.2733/28.05.2007 însoțită de decizia asupra capacității de muncă nr.2101/25.05.2007, casa de pensii a emis o nouă decizie sub nr.-/03.08.2007 prin care contestatorul a fost înscris la pensie de invaliditate începând cu data de 28.05.2007.
S-a reținut prin decizie un stagiu total de cotizare de 32 ani, 7 luni și 29 zile, din care 31 ani, 3 luni și o zi în condiții normale de muncă, iar un an, 4 luni și 28 zile stagiu asimilat. Au rezultat un punctaj mediu anual de 0.92216 pentru un număr total de 31.81448 puncte.
S-a acordat un stagiu potențial de un an, 10 luni și o zi în baza art.59 din Legea nr.19/2000 ca diferență între stagiul complet de cotizare și stagiul de cotizare realizat efectiv până în momentul încadrării într-un grad de invaliditate.
La calculul stagiului de cotizare nu au fost avute în vedere perioadele lucrate în grupa a II-a de muncă deoarece funcțiile avute de contestator în perioadele respective nu se regăsesc în actele normative invocate de unitățile care au emis adeverințele.
Prin sentința civilă nr.677/AS/21.08.2008, Tribunalul Argeșa respins contestația.
Pentru a se pronunța astfel a reținut, din examinarea înscrisurilor aflate la dosar și a mențiunilor raportului de expertiză contabilă judiciară, următoarea situație de fapt:
Prin decizia nr.-/03.08.2007 contestatorul a fost înscris la pensie de invaliditate, stabilindu-se un stagiu total de cotizare de 32 ani, 7 luni și 29 zile din care 31 ani, 3 luni și o zi stagiu realizat în condiții normale de muncă și un an, 4 luni și 28 zile stagiu asimilat și un punctaj mediu anual de 0.92216 pentru un număr total de 31.81448 puncte. Contestatorului i s-a acordat un stagiu potențial de 1 an, 10 luni și 1 zi, determinat în conformitate cu dispozițiile art.59 din Legea nr.19/2000 ca diferența între stagiul complet de cotizare (34 ani și 6 luni) și stagiul de cotizare realizat efectiv până în momentul încadrării într-un grad de invaliditate (32 ani, 7 luni și 29 zile).
Pe timpul derulării procesului intimata a revizuit drepturile de pensie ale contestatorului, emițând o nouă decizie, cea din 29.11.2007, prin care i s-a reținut un stagiu total de cotizare de 34 ani, 10 luni și 29 de zile, din care 9 ani și 23 de zile stagiu de cotizare realizat în grupa a II-a de muncă, 22 ani, 2 luni și 8 zile stagiu realizat în condiții normale, 1 an, 4 luni și 28 de zile stagiu asimilat și 2 ani și 3 luni stagiu aferent grupei I și a II-a de muncă.
Potrivit buletinului de calcul anexat, în noua decizie de pensie au fost luate în considerare și perioadele 01.01.1976-01.12.1976 și 01.01.1980-24.02.1988. Comparând cele două decizii (cea contestată și noua decizie), se poate observa că stagiul de cotizare realizat efectiv de către contestator a crescut la 34 ani, 10 luni și 29 zile.
Pentru a verifica dacă drepturile de pensie ale contestatorului au fost stabilite în mod corect prin decizia contestată, s-a dispus de către instanță, din oficiu, efectuarea unei expertize contabile.
Potrivit raportului de expertiză contabilă judiciară, varianta a II-a, intimata a calculat în mod corect stagiul de cotizare al contestatorului, punctajul mediu anual, precum și cuantumul drepturilor de pensie ce i se cuvin acestuia.
Tribunalul a apreciat că aceasta este varianta ce corespunde realității, întrucât adeverințele nr.12/18.01.2000, nr.356/31.01.1991 și nr.296/16.02.2000 nu îndeplinesc condițiile legale pentru a fi avute în vedere. Mai mult, munca în grupa a II-a are importanță la reducerea vârstei de pensionare și nu la stabilirea cuantumului pensiei ce i se cuvine contestatorului.
Împotriva sentinței a formulat recurs în termen legal contestatorul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate astfel:
- La soluționarea cauzei instanța a omis examinarea adeverințelor din care rezultă că a fost angajat la Ministerul Industriei Chimice B în perioada 01.08.1974 - 31.12.1979, la B în perioada 01.10.1980 - 24.02.1988, la 02611 în perioada 24.02.1988 - 19.09.1991 și la "" în perioada 01.12.1994 - 16.04.1996.
Adeverințele în cauză emise sub nr.306/24.01.1991, nr.12/18.01.2000 și nr.296/16.02.2000 atestă faptul că recurentul-contestator a lucrat în grupa a II-a de muncă conform nr.HG123/1990, hotărârii consiliului de administrație nr.1/21.01.1991 și Ordinului nr.50/1990.
Apărările formulate de intimata Casa Județeană de Pensii A prin întâmpinare au fost următoarele:
Adeverința nr.306/24.01.1991 a fost avută în vedere la calculul stagiului de cotizare realizat în grupa a II-a de muncă prin decizia de revizuire a drepturilor de pensie emisă în data de 29.11.2007, așa cum s-a reținut și la judecata în primă instanță.
Celelalte adeverințe - 12/18.01.2000, 356/31.01.1991 și 296/16.02.2000 nu au fost avute în vedere la calculul stagiului de cotizare deoarece există neconcordanțe între datele înscrise în acestea și înregistrările din carnetul de muncă în sensul că nu se precizează locul de muncă, punctul, anexa la Ordinul nr.50/1990 ori funcția îndeplinită de recurentul-contestator, nu se încadrează în grupa a II-a de muncă.
În fine, arată intimata, spre deosebire de Legea nr.3/1977 care prevedea pe lângă reducerea vârstei de pensionare și acordarea unui spor la cuantumul pensiei pentru activitatea desfășurată în grupele I și a II-a de muncă, Legea nr.19/2000 prevede numai reducerea vârstei standard de pensionare în raport de stagiul de cotizare realizat în grupa superioară de muncă, adică în condiții speciale și deosebite de muncă.
Recursul nu este fondat.
A rezultat din probele administrate în primă instanță că adeverința nr.306/24.01.1999 eliberată de Ch. - - B, prin care se atestă că în perioadele 01.01.1976 - 01.12.1976 și 01.01.1980 - 24.02.1980 a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă, a fost avută în vedere la revizuirea drepturilor de pensie ale contestatorului prin decizia nr.-/29.11.2007 emisă pe parcursul judecății.
Efectul valorificării mențiunilor acestei adeverințe a constat în mărirea stagiului de cotizare realizat efectiv de către contestator.
Revizuirea cuantumului drepturilor de pensie a operat însă ca urmare a înlăturării beneficiului de stagiu potențial prevăzut de art.59 din Legea nr.19/2000 numai în favoarea celor care nu au realizat stagiul complet de cotizare prevăzut de lege.
Contestatorul a realizat acest stagiu complet de cotizare, chiar l-a depășit prin adăugirea perioadei menționate în adeverința nr.306/24.01.1991.
Legat de celelalte adeverințe a căror neluare în calcul este criticată de către recurentul-contestator, trebuie reținut mai întâi că o eventuală utilizare a perioadelor pe care le atestă nu ar fi de natură să modifice cuantumul drepturilor de pensie, deoarece pentru o durată mai mică de 25 de ani în care activitatea a fost desfășurată în condiții speciale de muncă stagiul complet de cotizare prevăzut de lege nu se reduce.
Aceasta rezultă din prevederile art.5 din Legea nr.226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale.
Mai mult, activitatea respectivă trebuie să se regăsească printre cele desfășurate în condiții speciale conform art.2 din nr.HG1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale și art.20 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare.
În caz contrar, potrivit art.42 și urm. din Legea nr. 19/2000, modificată și completată, persoanele care au realizat stagii de cotizare în condiții deosebite de muncă beneficiază numai de reducerea vârstei standard de pensionare.
despre activitatea desfășurată în condiții deosebite de muncă sau în condiții speciale, astfel cum este definită de Legea nr.19/2000 sub imperiul căreia contestatorul a fost înscris la pensie de invaliditate.
De aceea, verificarea întocmirii acestor adeverințe conform modelelor prevăzute de lege este lipsită de relevanță. Obiectul contestației îl constituie creșterea punctajului realizat de contestator prin raportare la grupa a II-a de muncă.
În fine, trebuie reținut că valorificarea altor adeverințe decât cele menționate în contestație are natura unei cereri noi, inadmisibile în calea de atac potrivit art. 294 coroborat cu art. 316 pr.civ.
Rezultă că soluția instanței de fond constând în respingerea contestației este rezultatul aplicării corecte a dispozițiilor legale incidente în materie, astfel că nefiind îndeplinite condițiile de nelegalitate reglementate de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în baza art.312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-contestator, împotriva sentinței civile nr.677/AS din 21 august 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./04.12.2008
Jud.fond: /
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
