Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1433/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1433
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Ciută Eugenia
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediul în mun. B,-, județul B și Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței nr. 666 din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, pârâților intimați Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Botoșani și reclamantul intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acestea.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 30 martie 2009, reclamantul a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Botoșani și Ministerul Finanțelor Publice B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați primii trei pârâți la plata unei despăgubiri egale cu diferențele salariale reprezentate de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % pentru perioada 01.12.2003 - 09.08.2004 și 01.08.2007 - 18.01.2008; actualizarea diferențelor sus-menționate în raport cu indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective; obligarea pârâților la plata dobânzii legale prevăzute de OG9/2000 aplicată de la introducerea acțiunii până la data plății efective; obligarea pârâtului Tribunalul Botoșani la înscrierea în carnetul de muncă a mențiunilor corespunzătoare acestor drepturi și eliberarea unei adeverințe cu salarizarea aferentă lunii noiembrie 2007 în care să fie inclus și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să pună la dispoziția Ministerului Justiției fondurile necesare pentru plata sumelor ce constituie obiectul cauzei.
În motivarea cererii, arătat că este magistrat pensionar și a activat până la pensionare în cadrul Tribunalului Botoșani, iar prin sentința civilă nr. 1559 din 18 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Botoșani, irevocabilă, i-au fost acordate diferențele salariale aferente sporului de 50 % pentru perioada 10.08.2004 - 31.07.2007. De asemenea, prin sentința civilă nr. 42 din 20 noiembrie 2008 (dosar nr-) a Curții de APEL SUCEAVAa fost admisă acțiunea reclamanților - judecători la Tribunalul Botoșani - și s-a stabilit că au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar pentru perioadele 01.09.2000 - 09.08.2004 și 01.08.2007 și în continuare, așa încât consideră că i se cuvine sporul de 50 % pentru perioada solicitată.
Reclamantul a precizat și faptul că la data de 01.12.2003 îndeplinea funcția de judecător în cadrul Curții de Conturi a României, când în baza OUG nr. 117/2003 activitatea jurisdicțională și personalul Curții au fost preluate de Ministerul Justiției.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Bai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu are calitatea de ordonator principal de credite, revenindu-i potrivit legii doar obligația de aprobare sau avizare a statelor întocmite de ordonatorul principal de credite.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, prin întâmpinare, a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune. A invocat în acest sens prevederile art. 3,7 și 8 din Decretul 167/1958 și ale art. 283 alin. 1 lit. c din Legea 53/2003.
Prin sentința civilă nr. 666 din 19 mai 2009 Tribunalul Botoșani - secția civilă - a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor B; a respins excepția prescrierii dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției și a admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Botoșani; obligând pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Botoșani și Curtea de APEL SUCEAVA să-i plătească sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % calculat la indemnizația de încadrare lunară brută pentru perioadele 1.12.2003 - 09.08.2004 și 1.08.2007 - 17.01.2008, actualizate în funcție de indicii de inflație începând cu data scadenței și până la plata efectivă; a obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Botoșani și Curtea de APEL SUCEAVA să plătească reclamantului pentru aceste sume și dobânda legală prevăzută de nr.OG 9/2000 de la data de 30.03.2009 până la data plății efective; obligat pârâtul Tribunalul Botoșani să înscrie în carnetul de muncă al reclamantului și sporul de 50 % și să-i elibereze acestuia o adeverință cu salariul din luna noiembrie 2007 în care să fie inclus și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică; a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să pună la dispoziția Ministerului Justiției și Libertăților sumele necesare plății sumelor sus-menționate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale-pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, s-a constatat că reclamantul nu a fost salariatul acestui minister, dar acest pârât are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză întrucât în conformitate cu prevederile art. 19 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Conform art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005 această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară.
Pe de altă parte, potrivit art. 131 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției, tribunalul a reținut că, potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar conform art. 3 termenul de prescripție este de 3 ani.
Conform art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate. Întrucât salariul este o prestație periodică, dreptul la acțiune privind fiecare prestație se stinge printr-o prescripție distinctă.
Pe fond, tribunalul a reținut că reclamantul, care a avut în perioada în litigiu, calitatea de magistrat, are dreptul la un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, spor reglementat pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța supremă a decis, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Drept urmare, reclamantului i se cuvine acest spor pentru perioada cât a funcționat efectiv în intervalele 1.09.2000 - 9.08.2004 și 1.08.2007 - 17.01.2008.
De altfel, prin sentința nr. 1559 din 18.12.2007 a Tribunalului Botoșanii -a fost recunoscut acest drept pentru perioada 10.08.2004 - 31.07.2007.
Ținând seama de deprecierea monedei naționale prin inflație, instanța a admis și cererea reclamantului de actualizare a diferențelor salariale de la data scadenței până la data plății efective.
În temeiul art. 161 alin. 4, coroborat cu art. 295 alin. 1 Codul muncii și art. 1088 Cod civil, instanța a obligat pârâții să-i plătească reclamantului dobânda legală prev. de OG 9/2000, aplicată la sumele datorate începând cu data punerii în întârziere până la plata efectivă.
Tribunalul Botoșania fost obligat să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului și să elibereze o adeverință cu salariul din luna noiembrie 2007, în care să fie inclus și sporul acordat.
În baza art. 19 din Legea 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să prevadă în bugetul alocat Ministerului Justiției sumele necesare plății drepturilor acordate.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților.
În motivele de recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - prin Bac riticat sentința ca fiind nelegală și netemeinică, arătând că nu are calitatea de ordonator principal de credite, nefiind întrunite condițiile pentru obligarea sa la alocarea fondurilor întrucât obiectul acțiunii vizează plata unor drepturi salariale datorate de alți ordonatori principali de credite, iar Ministerul Finanțelor Publice nu are nici o răspundere privind garantarea acestor drepturi.
Nelegalitatea hotărârii judecătorești derivă și din faptul că rectificarea bugetară se face la inițiativa ordonatorului principal de credite, respectiv Ministerul Justiției și Libertăților așa cum este prevăzut și reglementat de dispozițiile legale în vigoare.
Competența elaborării unor eventuale proiecte de rectificare bugetară pentru drepturi salariale aparține numai ordonatorului principal de credite, conform procedurii din Legea finanțelor publice nr. 500/2002, acest atribuit neputând fi extins asupra Ministerului Finanțelor Publice.
Deosebit de aceasta, în soluționarea recursului, a cerut ca instanța să țină cont și de dispozițiile Deciziei nr. 838/2009 a Curții Constituționale referitoare la sesizarea privind conflictul juridic de natura constituțională între autoritatea judecătorească și Parlamentul României și Guvernul României pe de altă parte.
În motivarea recursului, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Având în vedere data formulării acțiunii - 30.03.2009, dreptul material la acțiune este prescris conform prevederilor art. 1, 3, 7, 8 din Decretul nr. 167/1958 și ale art. 283 din Codul muncii, pentru perioada 01.12.2003 - 09.08.2004, decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție neavând nici o influență asupra cursului prescripției.
De asemenea, instanța de fond a acordat sumele pretinse de reclamant actualizate în raport de rata de creștere a inflației dar și dobânda legală, situație în care se ajunge la o dublă reparație a prejudiciului.
A mai susținut că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare, dovada depășirii limitelor puterii judecătorești fiind Decizia Curții Constituționale din data de 27 mai 2009 privind conflictul juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de ICCJ, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
În consecință, consideră că este dat și motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 4 pr. civ.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Referitor la recursul Ministerului Economiei și Finanțelor se constată că susținerile formulate nu sunt fondate, acest pârât având legitimare procesuală pasivă, întrucât potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, precum și proiectul de rectificare bugetară.
Față de cererea de alocare a fondurilor necesare drepturilor salariale restante, în mod corect s-a respins excepția formulată, dat fiind că, potrivit art.131 alin.2 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, instanțele sunt instituții finanțate de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit OG nr.22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002, modificată prin Legea nr.110/2007, ordonatorii de credite au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare pentru plata sumelor stabilite prin titluri executorii, aceste operațiuni putând fi efectuate pe tot parcursul anului.
Cât privește recursul Ministerului Justiției, prin care se invocă prescripția dreptului material la acțiune al reclamantului, raportat la prevederile art. 3 din Decretul nr.167/1958 și ale art. 283 alin.1 lit. c din Codul muncii, curtea constată că în mod corect această excepție a fost respinsă.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, ÎCCJ B - Secțiile Unite a constatat neconstituționalitatea normei de abrogare a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 și de aplicabilitate în continuare a măsurii abrogate, așa încât pe durata de timp de la abrogarea nelegală și până la constatarea neconstituționalității normei nelegale nu se poate vorbi de curgerea termenului de prescripție a dreptului la acțiune pentru plata drepturilor salariale restante.
Reclamantul nu a dovedit pasivitate și neglijență în a acționa pentru dobândirea drepturilor salariale constând în sporul solicitat, posibilitatea reală de a se adresa instanței pentru plata acestor drepturi având-o după pronunțarea deciziei în interesul legii, dată în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Referitor la critica privind încălcarea limitelor puterii judecătorești nu se poate aprecia că instanța și-a arogat atribuții de legiferare, pronunțând soluția doar în limitele în care a fost investită obligând pârâții la aplicarea întocmai a dispozițiilor legale invocate, analizate și reținute a avea aplicabilitate în cauză.
Este adevărat că prin art. 1 pct. 42 din OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996, care prevedea "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar" a fost abrogat expres, însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Potrivit art. 56 - 62 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii prin ordonanța emisă a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Prin decizia nr. 838 din 27.05.2009 a Curții Constituționale invocată de ambii recurenți s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească pe de o parte și Parlamentul și Guvernul României pe de altă parte, însă Curtea Constituțională arată în cuprinsul acestei decizii că actul nu produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor pronunțate deja de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 Cod procedură civilă. În considerentele acestei decizii se menționează, de asemenea, că și cu alte ocazii Curtea Constituțională a statuat că potrivit competențelor sale expres și limitativ prevăzute de art. 146 din Constituție și de Legea nr. 47/1992 nu este competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice.
Recursul Ministerului Justiției se constată însă a fi întemeiat, întrucât în mod nelegal acesta și pârâții Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Botoșani au fost obligați atât la actualizarea sumelor cât și a dobânzii legale pe aceeași perioadă.
Astfel, prin actualizarea sumelor în funcție de rata de creștere a inflației se urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești la data plății prin aceasta reparându-se parte din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobânda legală, însă după intrarea în vigoare a OG 9/2000, dobânda legală se stabilește în funcție de dobânda de referință a BNR și cuprinde, în principiu, și rata inflației deci și despăgubirea pentru prejudiciul cauzat prin deprecierea monedei naționale.
În aceste condiții, actualizarea sumelor nu poate fi cumulată cu dobânda legală întrucât ar însemna să se repară de două ori același prejudiciu și s-ar ajunge la o îmbogățire fără justă cauză.
Față de considerentele expuse în temeiul art. 312 al. 3 rap. la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților și modificând în parte sentința atacată va înlătura dispoziția de obligare a pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Botoșani la plata dobânzii legale prev. de OG9/2000.
Celelalte dispoziții ale sentinței vor fi menținute.
Recursul Ministerului Finanțelor Publice va fi respins ca nefondat, în temeiul disp. art. 312 al. 1 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr. nr. 666 din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
Admite recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței sus-menționate.
Modifică în parte sentința nr. 666 din 19.05.2009 a Tribunalului Botoșani, în sensul că înlătură dispoziția de obligare a pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Botoșani la plata dobânzii legale prev. de OG9/2000.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2/10.12.2009
Președinte:Dicu AurelJudecători:Dicu Aurel, Maierean Ana, Ciută Eugenia
