Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1543/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1543
Ședința publică din data de 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu Dr. - -
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către reclamanta împotriva sentinței civile nr. 816/1.09.2009 pronunțată de către Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C-S, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic - în reprezentarea pârâtei intimate Casa Județeană de Pensii C-S, lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că, prin registratura instanței, la data de 22.10.2009 pârâta intimată a depus la dosar întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursul pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr- la data de 26.05.2009, reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C-S, a contestat decizia de recalculare a pensiei de urmaș nr. -/23.03.2009, solicitând anularea acesteia și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii, cu stagiul complet de cotizare de 15 ani, cu acordarea drepturilor din data de 1.12.2005 și plata diferențelor din 1.12.2005 până la data plății efective, conform Hotărârea Guvernului nr. 1550/2004, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, Hotărârea Guvernului nr. 1456/2005.
Se mai solicită și anularea deciziei nr. -/23.03.2009, emisă în baza Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 19/2007, care stabilește drepturile începând cu data de 1.07.2007, întrucât și în aceasta este folosit eronat stagiul de cotizare de 30 de ani, în loc de cel de 15 ani.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că este pensionară, pensie de urmaș, începând cu luna mai 2001, după soțul său decedat în aprilie 2001, care a lucrat la Compania Națională a SA - Sucursala - O peste 15 ani - Zona I de expunere la radiații.
La data de 3.10.2008, reclamanta a depus la pârâtă cerere de recalculare a pensiei cu stagiul de cotizare de 15 ani valabilă la Zona de expunere la radiații, la care a atașat adeverința nr. 2003/28.08.2008, pârâta emițând decizia care face obiectul contestației de față.
Reclamanta și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile art. 87, 89 și 155 din Legea nr. 19/2000, pe Hotărârea Guvernului nr. 1550/2004, pe Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, pe Hotărârea Guvernului nr. 1456/2005 și pe Hotărârea Guvernului nr. 407/1990.
Prin sentința civilă nr. 816/1.09.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul C-S a respins acțiunea reclamantei, reținând:
Reclamanta susține că soțul său (decedat la data de 22.04.2001) a lucrat peste 15 ani în zona I de expunere radiații, situație în care stagiul de cotizare, utilizat la determinarea punctajului mediu anual, ar fi de 15, și nu de 30 ani, așa cum a procedat pârâta.
Reclamanta își motivează în drept acțiunea în baza dispozițiilor Hotărârea Guvernului nr. 407/1990, care a intrat în vigoare la data de 1 aprilie 1990 (conform art. 11 din această hotărâre).
În mod greșit reclamanta apreciază că în speță ar fi aplicabile prevederile acestei legi, întrucât soțul acesteia, -, a fost pensionat începând cu data de 1.01.1990, conform deciziei de pensie nr. 99470/10.01.1990, în baza Legii nr. 3/1977, iar potrivit art. 8 al acestei legi, stagiul complet de cotizare este de 30 de ani, și nu 15 ani, cum solicită reclamanta.
În concluzie, în speță nu sunt aplicabile prevederile Hotărârea Guvernului nr. 407/1990, ci ale Legii nr. 3/1977, privind pensiile.
Dispozițiile art. 11 din Hotărârea Guvernului nr. 407/1990 privind reglementarea unor drepturi ce se acordă salariaților din unitățile de cercetare, explorare și prelucrare a materiilor prime nucleare arată că: "prevederile prezentei hotărâri intră în vigoare pe data de 1 aprilie 1990", deci aceste dispoziții legale se aplică numai persoanelor aflate în câmpul muncii la data de 1.01.1990 (principiul conform căruia leagă nu retroactivează).
Ori, defunctul era deja pensionat începând cu data de 1.01.1990, astfel că nu îi sunt aplicabile decât dispozițiile Legii nr. 3/1977 privind pensiile (în vigoare la acea dată), potrivit căreia stagiul complet de cotizare (vechimea în muncă) era de 30 de ani și nu de 15 ani.
Potrivit celor expuse, și principiului "tempus regit actum", ca și principiului neretroactivității legii civile, Hotărârea Guvernului nr. 407/1990 nu este aplicabilă în speță.
La rândul lor, Hotărârea Guvernului nr. 1550/2004, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, nu dispun aplicarea, în operațiunea de recalculare a pensiilor, a Legii nr. 19/2000, ci a Legii nr. 3/1007, art. 8 sau, art. 14, după caz.
Invocarea art. 14 al Legii nr. 3/1977 ca temei juridic al acțiunii formulate era posibilă în procedura prevăzută prin art. 132 (1) Cod procedură civilă.
Nerespectarea procedurii menționate (se cere un termen pentru modificarea acțiunii, până la prima înfățișare) se sancționează cu decăderea din dreptul de a modifica acțiunea pe care-l are reclamantul.
Tribunalul constată că, potrivit argumentelor expuse, acțiunea inițială este neîntemeiată, iar defunctului soț al reclamantei nu i se poate recunoaște un stagiu complet de cotizare, la o recalculare a pensiei sale, de 15 ani, conform Hotărârea Guvernului nr. 407/1990.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins acțiunea.
Tribunalul nu a analizat acțiunea prin prisma dispozițiilor art. 14 al Legii nr. 3/1977, deoarece a operat decăderea din dreptul reclamantei de a modifica cauza juridică a acțiunii sale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la recalcularea pensiei cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 15 ani în loc de 30 de ani, sau, în subsidiar, acordarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
În motivarea recursului s-a susținut că în mod greșit s-a reținut că recalcularea pensiei se face în baza Legii nr. 3/1977 când, de fapt, temeiul recalculării îl reprezintă Legea nr. 19/2000 și că în măsura în care a constatat că nu îi sunt incidente dispozițiile Hotărârea Guvernului nr. 407/1990 trebuia să se rețină incidența dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977 și să îi reducă stagiul complet la 20 de ani.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Pârâta intimată a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului și a susținut că reclamantei nu îi sunt incidente dispozițiile art. 11 din Hotărârea Guvernului nr. 407/1990, soțul fiind pensionat anterior acestui act normativ și că în mod corect s-a reținut că reclamanta nu mai putea să-și modifice temeiul juridic al acțiunii.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs și totodată sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Soțul defunct al reclamantei s-a pensionat la data de 1.01.1990 și prin urmare nu îi sunt incidente dispozițiile Hotărârea Guvernului nr. 407/1990, acesta pensionându-se conform Legii nr. 3/1977 și nu poate beneficia de stagiul complet de cotizare de 15 ani.
-se pensia conform Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.4/2005, prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii (cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000) problema de drept care se pune în speță este legată de interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 alin. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1550/2006 și ale art. 8 sau 14 din Legea nr. 3/1977 și care este stagiul complet de cotizare în cazul categoriei de pensionari din care face parte reclamantul.
Această problemă a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin Decizia nr. 40/22.09.2008 a admis recursul în interesul legii.
Decizia este obligatorie conform dispozițiilor art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă și din considerentele ei rezultă că în cazul categoriei de pensionari din care face parte reclamantul, stagiul complet de cotizare nu este cel de 20 de ani, ci cel de 30 de ani.
Această interpretare se impune și ca urmare a adoptării Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 100/2008 și care, modificând Legea nr. 19/2000 acordă un punctaj suplimentar în cazul pensionarilor ale căror drepturi de pensie s-au recalculat conform dispozițiilor Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 și care au lucrat în grupa I sau II de muncă.
Acest act normativ are un caracter reparator și a fost emis în scopul înlăturării inechităților legate de punctajul persoanelor care au lucrat în grupa I de muncă și interpretarea dispozițiilor sale coroborate cu dispozițiile Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, conduc spre concluzia că stagiul complet de cotizare este de 30 de ani în cazul supus judecății.
Pentru aceste considerente, va fi menținută sentința și în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 816/1.09.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /13.11.2009
Tehnored.
2 ex./13.11.2009
Prim inst.: Tribunalul C-S -,
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu
