Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 16/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 16/AS
Ședința publică din 26 Ianuarie 2010
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII T, cu sediul în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr.1901/13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în comuna, sat, județul T prin mandatar, domiciliat în C,-,.169,.4,.403, județul C, având ca obiect contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp. art.87 și urm. Cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererea de recurs s-a solicitat judecata și în lipsă conform art.242 alin.2 cod pr.civilă, rămâne în pronunțare asupra recursului de față.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr-, reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei nr. 84158/25.03.2009 emisă de Casa județeană de Pensii T, prin care i-a fost stabilită o indemnizație bănească în cuantum de 269 lei lunar, în baza legii nr.189/2000, solicitând anularea acesteia ca netemeinică și nelegală.
Totodată petenta a solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii T, la emiterea unei noi decizii, prin care să i se stabilească în mod corect și legal o indemnizație bănească în cuantum de 481 lei, obligarea la recalcularea și la plata sumelor restante în sumă actualizată, la care se aplică coeficienții începând cu 1.05.2006 până la zi conform hotărârilor judecătorești, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, s-a arătat că, prin sentința civilă nr.555//06 iulie 2006 Curții de Apel Constanța rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.30/2007 a Cs -a constatat calitatea petentei de beneficiar a prevederilor Legii nr.189/2000.
Urmare acestora petenta s-a adresat la data de 22 ianuarie 2009 către Casa Județeană de Pensii, solicitând plata indemnizației bănești, începând cu 1.05.2006.
În luna martie 2009, contestatoarei i-a fost plătită suma de 3944 lei pe cuponul de pensie, reprezentând indemnizație bănească acordată în baza Legii nr.189/2000, reprezentând mai puțin de 1/3 din totalul sumei cuvenite, susține petenta.
S-a arătat că modul de calcul al sumei este eronat, aceasta fiind mult diminuată, și nici indemnizația stabilită prin decizia nr.84158/2009 nu a fost calculată corect, în baza modificărilor aduse Legii nr. 189/2000.
Au fost depuse în copie decizia nr.84158/25.03.2009 emisă de Casa Județeană de Pensii T, hotărârea nr.6459/30.01.2009 și nr.5673/ 28.04.2006, emise de Comisia de aplicare a Legii nr.189/2000, sentința civilă nr.555/ 6.07.2006 a Curții de Apel Constanța, decizia nr.30/09.01.2007 a - secția de contencios administrativ și fiscal, cupon de pensie pe luna martie 2009.
Reclamanta a mai depus procură judiciară de reprezentare în proces, prin domnul, diploma de licență a acestuia în drept, și a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, proba testimonială cu doi martori, proba cu expertiză contabilă.
Pârâta Casa Județeană de Pensii a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată și menținerea deciziei de pensie nr. 84158/25.02.2009 ca legală și temeinică, precum și o serie de înscrisuri referitoare la modalitatea de calcul a indemnizației petentei.
La termenul din 3 iunie 2009, instanța a încuviințat în parte probatoriul solicitat de reclamanți, doar în ceea ce privește administrarea probei cu expertiza contabilă.
Prin înscrisul depus la același termen, reclamanta a renunțat la capetele de cerere 1 și 2 și și-a menținut capetele 3 și 4 din acțiune,respectiv obligarea pârâtei la actualizarea sumei de 3944 lei, începând cu data de 1.05.2006, până la plata efectivă prin aplicarea indicilor de inflație și a dobânzii bancare, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 136,18 lei reprezentând cheltuieli de deplasare la termenul din 20.05.2009, și contravaloare procură judiciară.
La data de 26.06.2009, reclamanta a depus note scrise prin care a arătat că renunță la judecată cu privire la capetele de cerere nr.1 și 2, solicitând obligarea pârâtei la reactualizarea sumei de 3944 lei în raport cu rata inflației, începând cu 1 mai 2006, până la achitarea integrală și efectivă, cu aplicarea indicilor de inflație și a dobânzilor bancare, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 216,18 lei respectiv 156,68 lei contravaloarea bonuri benzină și 59,5 lei contravaloarea procură judiciară.
La data de 12 august 2009, reclamanta a formulat precizări prin care a arătat că nu se mai impune efectuarea expertizei contabile întrucât a renunțat la primele două capete de cerere, și a depus calculul actualizării sumei de 3944 lei cu rata inflației și calculația dobânzii legale, pentru perioada 1.05.2006- 31.07.2009, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 219,48 lei.
Prin sentința civilă nr. 1901/13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Tulceas -a luat act de renunțarea la judecata capetelor de cerere referitoare la anularea deciziei și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii; s-a admite în parte acțiunea formulată și în consecință a fost obligată pârâta la reactualizarea sumei de 3.944 lei cu indicele de inflație corespunzător perioadei 1 mai 2006-31 martie 2009 și până la data plății efective, s-a respins capătul de cerere privind reactualizarea în raport de dobânda bancară ca nefondat, a fost obligată pârâta la plata sumei de 59,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă și s-a respins capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloare bonuri de benzină, ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.555/CA/6iulie2006 a Curții de Apel Constanța - secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă contestația reclamantei formulată împotriva hotărârii nr. 5673/28.04.2006, emisă de Casa Județeană de Pensii și s-a constatat calitatea de beneficiară a dispozițiilor Legii nr.189/2000, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940 până 6 martie 1945, din motive etnice.
Hotărârea menționată a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia nr.30/9.01.2007 a - Secția contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respins recursul pârâtei ca nefondat.
Urmând recunoașterea calității de beneficiar a dispozițiilor Legii nr.189/2000, prin cele două hotărâri judecătorești menționate, la cererea petentei, Comisia de aplicare a legii nr.189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii Tae mis hotărârea nr.6459/30.01.2009, prin care s-a dispus ca acordarea drepturilor prevăzute de lege, în cuantum de 79 lei lunar, să se facă începând cu data de 1 mai 2006, pentru perioada 7 septembrie 1943- 6 martie 1945.
În luna martie 2009, petentei i-a fost plătită, în baza cuponului mandat (fila 9), suma de 3944 lei, a cărei reactualizare aceasta o solicită.
Din înscrisurile administrate, în cauză rezultă că, petenta avea dreptul la acordarea indemnizației lunare prevăzute de art. 1 lit.c din Legea nr.189/2006 începând cu data de 1 mai 2006, în condițiile prevăzute de art. 5 din lege respectiv începând cu luna următoare celei în care a fost depusă cererea.
Cum aceste drepturi i-au fost acordate petentei doar în luna martie 2009, prin hotărârea Comisiei de aplicare a legii nr. 189/2000, nr.6459/30.01.2009, se apreciază că aceasta este îndreptățită la reactualizarea indemnizației în sumă totală de 3.944 lei, corespunzător perioadei 1 mai 2006-31 martie2009, cu indicele de inflație, până la data plății efective.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale practicate de pentru perioada menționată aceste este neîntemeiat, petenta nu a demonstrat prin niciun mijloc de probă justețea cererii formulate.
Referitor la capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată se reține că reclamanta a făcut dovada contravaloarea onorariului achitat pentru obținerea procurii judiciare, conform facturii nr.4.-/20.05.2009 ( fila 47), însă în ceea ce privește cheltuielile de transport respectiv bonuri pentru benzină, (fila 47) acestea nu sunt dovedite, nefiind lizibilă data la care s-au efectuat aceste cheltuieli, iar la data de 26 iunie 2009 ( fila 48) nu a fost acordat termen de judecată, acestea fiind la 20 mai, 17 iunie și 1 iulie 2009, pentru a se justifica deplasarea petentei la sediul instanței.
S-a făcut aplicarea art.246 Cod de procedură civilă în privința renunțării reclamantei la judecata capetelor de cerere referitoare la anularea deciziei și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâta. În motivarea recursului său aceasta a arătat următoarele: prin sentința civilă nr. 555/CA/06.07.2006 pronunțată de Curtea de Apel Constanța nu se stabilește că instituția trebuie să actualizeze indemnizația acordată conform Legii nr. 189/2000 cu rata inflației și dobânda legală; suma de 3.044 lei a fost achitată intimatei în luna martie 2009 pentru perioada începând cu 01.05.2006 conform Hotărârii nr. 6459/30.01.2009 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000 și până în luna martie 2009 inclusiv; cuantumul indemnizației este corect stabilit; nici Curtea de Apel Constanța și nici Înalta Curte de Casație și Justiție, care au recunoscut dreptul intimatei la indemnizație nu au stabilit vinovăția instituției în ce privește acordarea cu întârziere a drepturilor intimatei; indemnizația a fost indexată prin hotărâri ale Guvernului, neexistând dispoziții de actualizare cu rata inflației.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat alte probatorii.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Mai întâi, se are în vedere că obiectul acțiunii, în final, l-a constituit doar cererea de acordare a despăgubirilor pentru întârzierea plății drepturilor cuvenite reclamantei, care să cuprindă actualizarea cu rata inflației și dobânda legală. Mai trebuie avut în vedere că instanța de fond a respins cererea de acordare a dobânzii legale.
Ca urmare, în aceste limite, instanța de recurs are a verifica dacă instanța de fond a soluționat în mod corect cererea de acordare a actualizării cu rata inflației.
De vreme ce instanța de fond a respins cererea de acordare a dobânzii și nu a stabilit că ar fi greșit cuantumul indemnizației, motivele de recurs formulate de pârâtă privind aceste aspecte nu au a fi analizate, fiind străine cauzei. De asemenea, nu este în discuție plata sumei de 3.044 lei, necontestată de reclamantă la acest moment.
Se constată că inițial, Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii T, a emis Hotărârea nr. 5673/28.04.2006 prin care a respins cererea intimatei reclamante de stabilire a calității sale de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Prin sentința civilă nr. 555/CA/06.07.2006 pronunțată de Curtea de Apel Constanțas -a admis contestația, a fost anulată hotărârea contestată și s-a constatat calitatea reclamantei de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Prin decizia civilă nr. 30/09.01.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins ca nefondat recursul formulat împotriva acestei sentințe.
Abia prin Hotărârea nr. 6459/30.01.2009, Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii T, în baza hotărârilor judecătorești indicate anterior, a admis cererea reclamantei de stabilire a calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, stabilind totodată plata drepturilor începând cu 01.05.2006.
Într-adevăr, instanțele de contencios administrativ care au soluționat contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 5673/28.04.2006 nu au stabilit obligația recurentei de a acorda aceste drepturi reactualizat sau de a plăti alte despăgubiri și nici o culpă a acesteia, în mod expres, însă aceasta întrucât nu au fost sesizate cu o astfel de cerere, acțiunea reclamantei privind doar stabilirea calității sale de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Aceasta nu poate însemna însă în nici un caz că reclamanta, considerându-se prejudiciată de plata cu întârziere a acestor drepturi nu ar putea să se adreseze unei instanțe cu o altă cerere care să vizeze modul de stabilire al cuantumului drepturilor, modul în care s-a făcut plata și prejudiciul determinat, neexistând nici un motiv pentru ca o astfel de acțiune să fie considerată inadmisibilă.
Deși instanțele de contencios administrativ nu au stabilit în mod expres o culpă a recurentei, prin admiterea contestației reclamantei de către Curtea de Apel Constanța și menținerea acestei soluții de către Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit caracterul nelegal și netemeinic al Hotărârii nr. 5673/28.04.2006 astfel încât recurenta este în culpă prin însăși emiterea acestei hotărâri, prin care a încălcat prevederile legale incidente și a apreciat greșit situația de fapt analizată.
Actul administrativ fiind nelegal, reclamanta este îndreptățită la repararea prejudiciului suferit prin emiterea acestui act.
Prejudiciul suferit de intimata - reclamantă a fost determinat de lipsirea de folosința sumelor de bani la care avea dreptul cu titlu de indemnizație în temeiul Legii nr. 189/2000.
Mai mult, se are în vedere că deși sentința pronunțată de Curtea de Apel Constanța era definitivă iar decizia prin care s-a soluționat recursul în mod irevocabil a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la 09.01.2007, abia la 30.01.2009, deci după mai mult de doi ani, recurenta a înțeles să pună în executare aceste hotărâri judecătorești și să acorde în plată indemnizația cuvenită reclamantei.
În cauză trebuie avută în vedere și jurisprudența CEDO, în condițiile în care recurenta - pârâtă nu este o societate privată ci o instituție publică, parte a statului.
Într-adevăr, potrivit celor stabilite în cauza Durdan împotriva României (Hotărârea din 26 aprilie 2007) executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de ce instanță ar fi pronunțată, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din proces în sensul art. 6 din Convenție. Atunci când autoritățile sunt obligate să acționeze în executarea unei decizii judiciare și omit să o facă, această inerție angajează răspunderea statului conform art. 6 alin. 1 din Convenție. Când este vorba întotdeauna de o hotărâre judecătorească aceasta trebuie să fie respectată și aplicată. Acțiunile sau omisiunile administrației în urma unei hotărâri judiciare nu pot avea drept consecință nici să împiedice nici, cu atât mai puțin, să repună în discuție fondul acestei hotărâri.
Așadar, pârâta Casa Județeană de Pensii T trebuia să respecte sentința civilă pronunțată de Curtea de Apel Constanța și să o pună în executare în cel mai scurt timp, însă, practic, pârâta nu a executat hotărârea judecătorească pentru mai mult de doi ani.
În acest mod, reclamanta a fost lipsită de folosința sumelor cuvenite cu titlu de indemnizație în temeiul Legii nr. 189/2000 iar prin efectul inflației și devalorizării monedei naționale, aceasta a suferit și diminuarea puterii de cumpărare a sumei pe care a primit-o abia în martie 2009, după încă o perioadă de timp de la emiterea Hotărârii nr. 6459/30.01.2009 a Comisiei.
Cauza acestui prejudiciu este în primul rând emiterea unei hotărâri nelegale și netemeinice, respectiv Hotărârea nr. 5673/28.04.2006 și ulterior omisiunea respectării unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, până la emiterea Hotărârii nr. 6459/30.01.2009.
Or, într-o reglementare cu caracter general, art. 1073 din Codul civil stabilește cu titlu de principiu următoarele: "creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, si in caz contrar are dreptul la dezdăunare".
Ca urmare, nu se poate reține că nu există temei legal sau de fapt pentru acordarea despăgubirilor egale cu actualizarea sumei cu rata inflației.
Împrejurarea că periodic, prin diferite acte normative, cuantumul indemnizației cuvenite în temeiul Legii nr. 189/2000 a fost indexat periodic nu are nici o relevanță, întrucât aceste măsuri reprezintă măsuri de politică socială ale statului prin care s-a urmărit corelarea cuantumului indemnizației cu puterea de cumpărare a monedei naționale, în beneficiul tuturor beneficiarilor și nu au legătură cu prejudiciul determinat de plata cu întârziere a drepturilor cuvenite în cuantumul stabilit periodic.
Evident că la recalcularea retroactivă a indemnizației cuvenite în temeiul Legii nr. 189/2000 Casa Județeană de Pensii T trebuie să aibă în vedere valoarea indemnizației în perioada relevantă și toate prevederile legale care conduc la creșterea acesteia pentru toți beneficiarii, indemnizația urmând a fi recalculată pentru a se determina cuantumul său în cazul în care ar fi fost determinată corect de la momentul stabilirii. Această operațiune este însă necesară pentru a stabili cuantumul indemnizației de care reclamanta fi trebuit să beneficieze potrivit dispozițiilor normelor juridice aplicabile.
Reclamanta are dreptul stabilit în baza legii la un anumit cuantum al indemnizației iar acest cuantum trebuia să îi fie achitat în fiecare lună.
Dacă însă indemnizația nu a fost plătită în mod nelegal și plata drepturilor în cuantumul corect a fost întârziată, pentru lipsa de folosință a acestor sume, care a produs un prejudiciu patrimonial, este datorată despăgubire care în cazul de față se calculează ca actualizare cu rata inflației.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII T, cu sediul în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr.1901/13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în comuna, sat, județul T prin mandatar, domiciliat în C,-,.169,.4,.403, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.01.2010.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
dec.Jud.- /26.02.2010
Tehnored.disp.gref.RD/2ex/26.02.2010
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol, Jelena Zalman
