Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 17/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 17/AS
Ședința publică din 26 Ianuarie 2010
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta reclamantă, domiciliată în C, BD.- nr.149 A, -S 3,.A,.1,.1, județul C și cu domiciliul ales la cabinet avocat, cu sediul în C,.1 2. nr.2B, -.3,.A,.39, împotriva sentinței civile nr.373/16.10.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp. art.87 și urm. Cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererea de recurs s-a solicitat judecata și în lipsă conform art.242 alin.2 cod pr.civilă, rămâne în pronunțare asupra recursului de față.
După rămânerea în pronunțare a dosarului, se prezintă d-na avocat, căreia i se comunică că în ce privește cauza de față, instanța a rămas în pronunțare.
CURTEA:
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
a declarat recurs la 23 noiembrie 2009 împotriva sentinței civile nr.373/16.10.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 24.07.2009 petenta -, reclamanta în dosarul Tribunalului Constanta nr- a solicitat completarea sentinței civile nr. 193/10.04.2009, pronunțata in dosarul anterior menționat, susținând ca instanța a omis sa se pronunțe asupra a doua capete de cerere.
1. susținut reclamanta ca prin capătul 2 al cererii introductive de instanța, solicitase anularea deciziei de pensionare nr. -/05.02.2009 emisa de parata Casa Județeana de Pensii Constanta justificat de modul defectuos de calcul al punctului de pensie in principal pentru neluarea in calcul a sporului de toxicitate de 10% pentru perioada 01.03.1999-01.04.2001 si in subsidiar pentru ca in următoarele perioade: 01.07-01.08.2001; 01.09-01.10.2001; 01.06-01.07.2002; 01.05-01.06.2003; 01.05-01.06.2004; 01.05-01.06.2005; 01.06-01.07.2006; 01.10-01.11.2006; 01.05-18.05.2007; 01.07-01.08.2007 si 01.05-01.06.2008 sumele din buletinul de calcul al Casei de pensii nu corespundeau cu salariile brute achitate de angajator si dovedite cu fluturașii de plata.
A susținut reclamanta ca instanța s-a pronunțat asupra sporului de toxicitate, dar in ceea ce privește neregularitatea privind inadvertentele dintre sumele din centralizator si fluturașii de plata acestea nu au fost analizate in nici un mod, instanța omițând sa se pronunțe si asupra acestui capăt de cerere, deși prin simpla comparare a documentelor - centralizatorul Casei de Pensii si fluturașii de plata - se poate observa neregularitatea asupra salariului brut avut in vedere de Casa de pensii la calculul punctului de pensie.
2. capăt de cerere asupra căruia instanța nu s-a pronunțat sunt cheltuielile de judecata - onorariul de avocat in suma de 500 lei, desi reclamanta a depus la dosarul cauzei chitanța nr. 147/02.03.2009 in original si a solicitat plata acestora atât in cuprinsul acțiunii cat si cu ocazia concluziilor puse pe fondul cauzei.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 2812Cod procedură civilă.
Parata Casa Județeana de Pensii Constanta a depus întimpinare si a solicitat respingerea cererii, ca nefondata. A susținut ca prin sentinta civila nr. 193/10.04.2009 instanța a admis in parte acțiunea formulata de reclamanta -, in sensul ca a anulat decizia de pensionare nr. -/2009 si a obligat parata sa emită in favoarea reclamantei o alta decizie privind acordarea pensiei pentru limita de vârsta, cu plata drepturilor de la 03.10.2008, cu includerea in stagiul de cotizare ca fiind perioada lucrata in grupa a II-a de munca si a perioadei 01.06.1990-01.04.2001. Totodată, au fost respinse celelalte pretenții ale reclamantei, ca nefondate. Prin aceasta din urma mențiune făcuta de instanța, se subintelege ca toate celelalte pretenții ale reclamantei au fost respinse, deci si cele solicitate prin prezenta cerere de completare, astfel ca sub primul capăt al cererii completatoare aceasta este nefondata. Cu privire la cheltuielile de judecata, parata nu a făcut nicio mențiune.
Prin sentința civilă nr.373/16.10.2009, Tribunalul Constanțaa admis în parte cererea de completare a sentinței civile nr. 193/10.04.2009 pronunțată în acțiunea civilă având ca obiect - contestație decizie pensionare, acțiune formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDETEANĂ DE PENSII CONSTANTA și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 250 lei, cheltuieli de judecată.
A fost respinsă, ca rămasă fără obiect, pretenția înserată la pct.1 din cererea completatoare.
A fost respinsă pretenția privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată legată de completarea hotărârii.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Cad epus la dosar acte, respectiv decizia de pensionare veche, care a fost anulata de instanța si buletinul de calcul nr. 6830/14.08.2009 emis dupa pronunțarea sentinței ce se solicita a fi completata, din care rezulta ca inadvertentele dintre sumele din buletinul de calcul vechi si salariul brut achitat reclamantei, precizate la nr. 1 in prezenta cerere completatoare, au fost rectificate.
de acest nou buletin de calcul depus de parata, instanța a reținut că primul capăt al cererii completatoare a rămas fără obiect si l-a respins ca atare.
Cu privire la cererea referitoare la cheltuielile de judecata asupra căreia prima instanța a omis a se pronunța, se retine ca intr-adevăr la dosarul cauzei exista factura nr. 147/02.03.2009 in original, in valoare de 500 lei reprezentând onorariu de avocat achitat doamnei avocat care a reprezentat-o pe reclamanta in aceasta cauza si deși cheltuielile de judecata au fost solicitate atât prin acțiune cat si cu ocazia cuvântului pe fondul cauzei, instanța a omis a se pronunța asupra lor.
Astfel, cererea sub acest aspect, al nepronuntarii asupra cheltuielilor de judecata, este întemeiata, insa instanța a avut in vedere disp. art. 276 Cod procedura civila, având in vedere ca pretențiile reclamantei au fost admise doar in parte.
Referitor la cheltuielile de judecata solicitate de reclamanta pentru prezenta cerere de completare a hotărârii si care constau in onorariu pentru apărător ales conform facturii nr. 189/15.10.2009, in suma de 300 lei, instanța le-a respins, in considerarea dispozițiilor art. 281 ind. 3 alin. 2 Cod procedura civila.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
1. Tribunalul a omis să se pronunțe cu privire la două capete de cerere și anume:
a) În referire la capătul 2 al cererii inițiale prin care solicitase anularea deciziei de pensionare nr.-/05.02.2009, justificat de modul defectuos de calcul al punctului de pensie, în principal pentru neluarea în calcul a sporului de toxicitate de 10% pentru perioada 01.03.1999 - 01.04.2001 și în subsidiar pentru ca în următoarele perioade: 01.07.-01.08.2001; 01.09.-01.10.2001; 01.06.-01.07.2002; 01.05.-01.06-2003; 01.05.-01.06.2005; 01.06.-01.07.2006; 01.10.-01.11.2006; 01.05.-18.05.2007; 01.07.-01.08.2007; 01.05.-01.06.2008 sumele din buletinul de calculat al Casei de pensii nu corespund cu salariile brute achitate de angajator și dovedite cu fluturașii de plată.
b) Al doilea capăt de cerere este cel referitor la cheltuielile de judecată. Și-a exprimat nemulțumirea cu privire la modalitatea de soluționare a acestui capăt de cerere, argumentat de faptul că instanța a admis în parte acțiunea dispunând anularea deciziei de pensionare și respingând celelalte capete de cerere, omițând să se pronunțe.
În plus, capetele de cerere rămase nesoluționate de instanță, s-au soluționat de pârâtă pe cale administrativă în cursul cererii de completare dispozitiv.
Față de momentele procedurale de soluționare a pretențiilor de către pârâtă, soluția instanței de admitere în parte a cheltuielilor de judecată raportat la culpa evidentă a pârâtei prin nerecunoașterea unor drepturi este nefondată.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul de a constata culpa pârâtei și admiterea cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei potrivit facturii nr. 147/02.03.2009.
Recursul nu este fondat.
Curtea, analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs, îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:
1.Critica formulată la motivul 1 de recurs, apare ca lipsită de obiect, împrejurare de altfel confirmată de recurentă, având în vedere următoarele argumente: pe de o parte această cerere a fost soluționată pe cale administrativă de către Casa Județeană de Pensii, iar pe de altă parte, omisiunea soluționării a făcut obiectul analizei în cererea completatoare, cerere finalizată prin sentința civilă nr.373/16.10.2009 care face obiectul analizei în prezentul recurs.
2.Critica formulată prin motivul 2 de recurs, care a vizat soluția de acordare a cheltuielilor de judecată, în cuantum diminuat este de asemenea neîntemeiată și va fi respins, având în vedere următoarele:
Articolul 274 alin. 3 Cod procedură civilă dispune: "Judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori vor constata motivat să sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat".
Procedând la aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, prin reducerea onorariului de avocat instanța de judecată nu intervine în convenția încheiată între intimată, în calitate de client și avocatul său pentru ca în acest fel să fie încălcate dispozițiile art. 969 Cod civil.
De asemenea, nu au fost încălcate nici dispozițiile art. 132 din Statutul profesiei de avocat întrucât instanța nu a făcut decât să stabilească, în cadrul raportului juridic procesual civil, cheltuielile de judecată pe care le datorează partea căzută în pretenții. Aplicând dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, instanța nu cenzurează contractul de asistență juridică ci doar stabilește în mod corespunzător cuantumul cheltuielilor de judecată.
Este real că fundamentul obligării la plata cheltuielilor de judecată se află în norma cuprinsă de art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă în conformitate cu care "Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată", numai că dreptul de a pretinde despăgubirile pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită ca orice drept subiectiv civil, este susceptibil de a fi exercitat abuziv.
Cu alte cuvinte, pe temeiul răspunderii civile delictuale, cel care a câștigat procesul, are dreptul de a obține de la adversar sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat (fapta ilicită a fost săvârșită de cel ce a pierdut procesul, în sensul că datorită atitudinii sale a avut loc procesul respectiv),dar, tot pe temeiul răspunderii civile delictuale, cel ce a câștigat procesul nu ar putea obține de la adversar decât o parte din sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu avocat (de data aceasta, fapta ilicită a fost săvârșită de cel ce a câștigat procesul, constând în exercitarea abuzivă a dreptului de a obține despăgubiri).
La aprecierea cuantumului onorariului de avocat nu se poate face abstracție de natura litigiului pentru care se acordă consultanță.
Astfel, orice avocat știe în momentul în care acordă asistență juridică în asemenea litigiu că însuși legiuitorul a înțeles să prevadă norme de procedură în favoarea salariatului, menite să apropie judecata de domiciliul acestuia tocmai pentru că el se află sub autoritatea unui angajator, persoană juridică, cu un anumit potențial financiar, de regulă net superior celui de care dispune angajatul.
Acceptarea ideii că poate fi perceput orice onorariu fără ca instanța să poată face aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, fără a ține cont de circumstanțele cauzei lipsește de substanță însuși textul de lege care conferă acest drept judecătorului chemat să judece pricina.
Pe cale de consecință, curtea în baza art.312 cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta reclamantă, domiciliată în C,- A, -S 3,.A,.1,.1, județul C și cu domiciliul ales la cabinet avocat, cu sediul în C,.1 2. nr.2B, -.3,.A,.39, împotriva sentinței civile nr.373/16.10.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C,-, județul C, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.01.2010.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec.Jud.-/15.02.2010
Tehnored.gref.RD/4ex/18.02.2010
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol, Jelena Zalman
