Cerere recalculare pensie. Decizia 18/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 18/AS
Ședința publică din 26 Ianuarie 2010
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în C,-, -.2,.C,.2,.50, județul C, împotriva sentinței civile nr. 363/16.10.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp. art.87 și urm. Cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererea de recurs s-a solicitat judecata și în lipsă conform art.242 alin.2 cod pr.civilă, rămâne în pronunțare asupra recursului de față.
CURTEA:
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
a declarat recurs la data de 16 noiembrie 2009 împotriva sentinței civile nr.363/16.10.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, la data de 21.05.2009, reclamantul a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii C pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată parata să emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, conform dispozițiilor OUG nr. 4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, cu plata diferențelor ce vor rezulta in urma acestei recalculări.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că a fost pensionat pentru limita de vârsta in baza Legii nr. 3/1977, la data de 20.10.1998, prin decizia nr. -, iar prin deciziile ulterioare i-a fost recalculata pensia utilizându-se un stagiu de cotizare eronat de 30 ani. Fiind o pensie stabilita anterior intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000, pensia reclamantului a intrat in procesul de recalculare prevăzut de nr. 1550/2004 si se încadrează in categoria pensiilor cărora li se aplica recalcularea conform dispozițiilor OUG nr. 44/2005, potrivit cărora "pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor de stat, stabilite in baza legislației in vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează in condițiile prevăzute de prezenta ordonanța de urgenta". A susținut reclamantul ca deoarece la recalcularea pensiei trebuiau avute in vedere condițiile de stagiu si de vârsta prevăzute de Legea nr. 3/1977, fapt ce rezulta din prevederile HG 1550/2004, se confirma principiul potrivit căruia condițiile de pensionare rămân si pe perioada recalculărilor cele prevăzute la data ieșirii inițiale la pensie. Având in vedere ca reclamantul a desfășurat activitate care se încadrează in grupa I de munca timp de 26 ani, 5 luni si 1 zi, in mod eronat, la recalcularea pensiei, parata a avut in vedere, un stagiu de cotizare de 30 ani, in loc de 20 ani, întrucât art. 2 din Normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004 arata ca "stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrala in munca prevăzuta de legislația in vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare, care pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis in intervalul 01.iulie.1977-31.martie.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977".
A mai susținut reclamantul ca potrivit art. 14 din Legea nr. 3/1977 "persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani in locuri care, potrivit legii, se încadrează in grupa I de munca, cel puțin 25 de ani in grupa a II-a de munca, au dreptul, la cerere, sa fie pensionate la împlinirea vârstei de: a) 52 ani pentru grupa I si 57 ani pentru grupa II, bărbații; b)50 ani pentru grupa I si 52 de ani pentru grupa II, femeile. Persoanele care au o vechime in munca prevăzuta de lege si au lucrat efectiv 15 ani in locurile încadrate in grupa I de munca sau cel puțin 20 ani in locurile încadrate in grupa II de munca au dreptul, la cerere, sa li se reducă vârsta de pensionare prevăzuta de art. 8 alin. 2, in mod proporțional cu anii lucrați in grupele I sau II de munca, dar nu mai puțin de 52 ani pentru grupa I si 57 ani pentru grupa II, bărbații sau 50 ani pentru grupa I sau 52 ani pentru grupa II, femeile".
de aceste temeiuri de drept, reclamantul a susținut ca, in cazul sau, pentru o activitate desfășurata in grupa I de munca de cel puțin 20 de ani, stagiul complet de cotizare este de 20 ani si nu de 30 ani, așa cum, in mod eronat, a reținut parata.
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii 19/2000 modificată, Legea nr.3/1997, HG.1550/2004, OUG nr.4/2005; pentru dovedirea acțiunii, s-a solicitat proba cu înscrisuri, reclamantul rezervându-și dreptul la orice probă concludentă, pertinentă și utilă cauzei.
S-a solicitat judecarea cauzei chiar și în lipsă si s-au anexat copii certificate ale deciziilor invocate in motivarea acțiunii, buletinele de calcul, carnetul sau de muncă seria și copia ale cărții de identitate.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, considerând că, în mod corect, a procedat la determinarea punctajului mediu anual prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, acesta fiind stagiul complet de cotizare prevăzut de legislația in vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, prevăzut de art. 8 din Legea nr. 3/1977.
S-a mai arătat că stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr.3/1977, temei legal în baza căruia reclamantul a fost înscris la pensie, este reglementat de art. 8 alin.2 potrivit căruia "persoanele încadrate în muncă care au o vechime de cel puțin 30 ani bărbații și 25 de ani femeile, sunt pensionate, la cererea lor și la împlinirea vârstei de 60 ani bărbații și 55 ani femeile".
Se poate constata că, din întreg cuprinsul Legii nr.3/1977, singurul articol care dispune asupra stagiului complet de cotizare este art.8 din actul normativ sus indicat.
Potrivit art.2 alin.3 din HG. nr.1550/2004 "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977", în cazul reclamantului stagiul complet de cotizare fiind 30 ani conform art.8 din Legea nr.3/1977.
A mai menționat parata ca nici calea aleasa de reclamant nu este legala, întrucât acesta nu se afla în nicio situație prevăzuta de OUG nr. 4/2005, pentru a cere recalcularea pensiei, iar pe de alta parte deciziile de stabilire sau recalculare a drepturilor la pensie se pot contesta in termenul prev. de art. 87 si art. 88 din Legea nr. 19/2000, necontestarea lor ducând la rămânerea definitiva a deciziilor respective, fără posibilitatea titularilor drepturilor de a le contesta ulterior, cu nerespectarea termenului susmenționat.
S-a anexat copia dosarului administrativ cuprinzând deciziile indicate de reclamant in cerere, buletinul de calcul.
Prin sentința civilă nr.363/16.10.2009, Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. -/20.10.1998, a fost admisă cererea petentului și, în baza Legii nr. 3/1977, s-a acordat acestuia - începând cu 01.10.1998 - o pensie pentru limită de vârstă și munca depusă în sumă de 1.632.182 lei vechi calculată având în vedere o vechime totala în muncă de 46 ani si 1 luni, din care vechime in grupa I de munca de 26 ani, 7 luni si 23 zile.
Drepturile i-au fost recalculate ulterior de trei ori, în baza OUG. 4/2005 și HG.1550/2004 prin deciziile aflate la filele 8, 17 si 19.
Reclamantul, in prezenta cauza nu a contestat niciuna dintre aceste decizii, ci a solicitat doar recalcularea pensiei utilizându-se un stagiu de cotizare diferit de cel avut in vedere de parata.
Potrivit art. 1 din OUG. 4/2005, pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.
Această recalculare se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor OUG. 4/2005.
Determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor nr.HG 1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
În temeiul acestor dispoziții legale, devin aplicabile prevederile art.2 alin.3 din HG1550/2004, conform cărora, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Dispoziția legală este oarecum contradictorie avându-se în vedere situația că Legea nr.3/1977 prevedea un mod de calcul cu totul diferit de cel introdus de Legea nr.19/2000, conceptele devârsta standard de pensionare,stagiu complet de cotizareșipunctajfiind implementate, pentru prima oară, prin Legea nr.19/2000.
Totuși, explicând această prevedere legală, în baza principiului că dispoziția legală trebuie interpretată astfel încât să aibă un înțeles, o aplicare și pe bază de argumente de interpretare istorică, coroborând cu Legea nr.31/1977 și Legea nr.19/2000, se poate extrage un stagiu complet de cotizare din Legea nr.31/1977 (deși acest act normativ nu are expres o astfel de mențiune).
Orice discuție asupra acestei noțiuni trebuie să pornească de la prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care au un rol de normă tranzitorie între vechile dispoziții privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială și noile norme ce reglementează sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Astfel, art. 2 alin.1 din HG1550/2004 statuează expres căstagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncăprevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
Stagiul complet de cotizare este un concept care apare în Legea nr.19/2000 care, în art. 41 alin.1, privind pensia pentru limită de vârstă prevede că această pensie se acordă asiguraților care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public, astfel cum acestea sunt reglementate în anexa nr. 3 legii
Strict din acest text, reiese că stagiul complet de cotizare nu are nicio însemnătate în privința condițiilor legale ce trebuie îndeplinite pentru a se putea acorda pensia pentru limită de vârstă care sunt doar două și prevăzute cumulativ: împlinirea vârstei standard și cotizarea la sistemul public de asigurări sociale pentru o perioadă minimă (stagiul minim de cotizare).
Totuși stagiul complet de cotizare este un element determinant înstabilirea cuantumuluipensiei (oricare ar fi natura acesteia) potrivit secțiunii 6 Legii nr.19/2000 intitulată calculul pensiilor.
Potrivit art. 76 alin.1, începând cu data înscrierii la pensie cuantumul pensiei se determină prin înmulțirea punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare cu valoarea unui punct de pensie; punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr. 3.
Rezultă așadar că, stagiul complet de cotizare este un concept abstract, desprins de situația reală, avută în vedere de art. 41 din lege, a asiguratului, ce dorește înscrierea la pensie care se folosește exclusiv în procedura de calcul a pensiilor.
În privința rațiunilor care au impus edictarea acestei noțiuni, se poate considera că stagiul complet de cotizare este perioada la care statul se așteaptă ca o persoană să contribuie la bugetul asigurărilor de stat pentru a putea beneficia de drepturile de pensie în cuantumul care să reflecte în modul cel mai real activitatea în muncă.
Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei și de la 30 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 3 (art. 41 alin. 4 din Legea nr.19/2000). Astfel, persoana care a îndeplinit vârsta standard de pensionare va avea o pensie mai mare sau mai mică în funcție de punctajul total realizat și stagiul complet de cotizare folosit la calcul.
, Legea nr.3/1977 prevedea la art.8 alin.1 și 2 că, personalul muncitor care are ovechime în muncă de minimum 30 ani bărbații și 25 ani femeile, are dreptul la pensie pentru munca depusă și limita de vârstă, la împlinirea vârstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile; persoanele încadrate în muncă care au ovechime de cel puțin 30 ani bărbații și 25 ani femeile, sunt pensionate, la cererea lor, și la împlinirea vârstei de 60 ani bărbații și 55 ani femeile.
Și în cazul acestui act normativ, legiuitorul a prevăzut o perioadă - 30 ani bărbații, 25 ani femeile - în care salariații trebuie să plătească asigurările sociale pentru a putea beneficia, la împlinirea vârstei legale, de o pensie în cuantum care să echilibreze drepturile salariatului la o pensie și necesitatea statului de a obține pentru o perioadă mai mare contribuții la bugetul asigurărilor sociale și care să, totodată, fie rezultatul corect al activității sale în muncă
Rezultă că, deși Legea nr.3/1977 nu putea conține conceptul de stagiu complet de cotizare, totuși prin decelarea rațiunilor care au stat la baza noțiunii se poate considera că "stagiul complet de cotizare reglementat de Legea nr.3/1977" (astfel cum prevede art. 2 al.3 din HG. 1550/2004, citat) este "vechimea de cel puțin 30 de ani bărbații și 25 ani femeile" stabilită de art. 8 alin.1 și 2 din Legea nr.3/1977.
Aceasta și din cauză că - asemănător situației în care persoana a contribuit la bugetul asigurărilor de stat o perioadă mai mică decât stagiul complet de cotizare, precum și în exemplul anterior - în ipoteza în care solicitantul pensiei are o vechime mai mică decât cea prevăzută la art.8 din Legea nr.31/1977, pensia i se reduce corespunzător.
Astfel, art. 13 alin.1 din Legea nr.3/1977 prevede că, persoanelor care nu au vechime integrală în muncă dar au o vechime de cel puțin 15 ani, li se acordă pensie, la împlinirea vârstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile, proporțional (este vorba aici de o reducere proporțională) cu numărul anilor de vechime.
Apoi, nu în mod întâmplător, la stabilirea stagiului complet de cotizare în anexa nr.3 a Legii nr.19/2000 se pornește de la 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile, exact vechimea pentru pensionare prevăzută de art. 8 al Legii nr.31/1977.
Existența art. 14 din Legea nr.3/1977, care adaugă un stagiu suplimentar pentru fiecare an prestat în grupa I sau a II- de muncă (alin.1), nu contrazice concluzia anterioară. Dimpotrivă, art. 14 alin.1 întărește rezultatul demonstrației că perioada de 30 și 25 de ani sunt stagii complete de cotizare prevăzute de Legea nr.31/1977 având în vedere că textul statuează că, stabilirea pensiei lise ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte: ) un an și șase luni pentru grupa I de muncă; b) un an și trei luni pentru grupa II de muncă.
Or, rezultatul acestei suplimentări de stagiu necesar "la stabilirea pensiei" (deci, pentru îndeplinirea condițiilor legale) este chiar "vechimea de cel puțin 30 de ani bărbații" pentru că 20 de ani a câte un an și 6 luni pentru grupa I de muncă înseamnă exact 30 de ani.
În sfârșit, în cazul în care legiuitorul a considerat necesar a face derogări de la regula generală cuprinsă în anexa 3 Legii nr.19/2000 (excepții care sunt de strictă interpretare și aplicare) ar fi făcut-o expres precum în situația art.2 alin.2 din HG. 1550/2004 conform căruia, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior datei de 1 iulie 1977, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru toate categoriile de pensii va fi de 20 de ani pentru femei și de 25 de ani pentru bărbați.
Nici prin pronunțarea Deciziei nr. 40/22.09.2008 Înalta Curte de Casatie si Justitie nu a lămurit controversele existente in aplicarea art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 din Legea nr. 19/2000, referitor la stabilirea stagiului complet de cotizare utilizat pentru determinarea punctajului mediu anual in operațiunile de recalculare a pensiilor pentru persoanele ale căror drepturi s-au deschis in perioada 01.07.1977-31.03.2001 in baza Legii nr. 3/1977 si care si-au desfășurat activitatea in grupele speciale de munca, decizia respectiva referindu-se doar la categoriile de persoane prevăzute la art. 20 alin. 1 lit. a, c si d din Legea nr. 19/2000.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
În mod greșit a reținut instanța de fond că recurentul nu a desfășurat activități în grupa I, ci în condiții normale astfel fiind aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea nr.3/1977, cu utilizarea unui stagiu de cotizare de 30 ani.
Instanța de fond a fost în eroare întrucât nu a observat din conținutul deciziei inițiale de pensionare, respectiv decizia -/21.10.1998, emisă de intimată, cât și din buletinul de calcul din 01.10.2004 emis conform HG1550/2004, faptul că a desfășurat o activitate în grupa I de muncă de 26 ani, 7 luni și 23 zile.
Tribunalul a aplicat și interpretat greșit incidența dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977, cât și recursul în interesul legii pronunțat la 22.09.2008 de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 16/2008.
Recursul este fondat.
Curtea analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs îl va admite pentru următoarele considerente:
Recurentul s-a pensionat în anul 1998 sub imperiul legii nr. 3/1977, având o perioadă de stagiu de cotizare în grupa I de muncă de 26 ani, 7 luni și 23 zile, aspecte de fapt care rezultă din Buletinul de calcul nr.-/01.10.2004 întocmit de Casa Județeană de Pensii în temeiul HG 1550/2004.
Tribunalul a menținut decizia de recalculare nr.-/6.04.2006 prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 30 ani cu toate că reclamantul realizase un stagiu de cotizare complet de cotizare de 30 ani, aspect necontestat și menționat ca atare în decizia de pensionare.
Instanța a omis că în aceeași cauză erau incidente dispozițiile art. 2 al. 1 și al. 3 din Normele Metodologice cuprinse în Anexa la HG nr. 1550/2005 și ale art. 14 al. 1 și 3 din Legea 3/1977.
Din coroborarea prevederilor alineatului 1 cu cele ale alineatului 3 ale art. 2 din Normele metodologice cuprinse în Anexa la HG nr. 1550/2005, rezultă că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului este echivalent cu vechimea în muncă necesară, potrivit art. 14 al. 3 raportat la art. 14 al. 1 din Legea 3/1977, pentru deschiderea dreptului său la pensie.
Din economia dispozițiilor art. 14 din Legea 3/1977, rezultă că legiuitorul nu a urmărit doar reducerea vârstei de pensionare a salariaților care au prestat activități în grupele I și II de muncă, în condițiile expuse în acest text legal, ci și reducerea vechimii totale în muncă necesare pentru pensionare.
Astfel, conform art. 14 din Legea 3/1977 "persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care potrivit legii se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
- un an și șase luni pentru grupa I de muncă;
- un an și trei luni pentru grupa II de muncă".
Prin urmare, 20 ani lucrați în locuri care potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă echivalează cu 30 ani lucrați în condiții normale.
Întrucât reclamantul recurent are o vechime de peste 20 ani în grupa I de muncă, el beneficiază de reducerea stagiului total de cotizare necesar de la 30 de ani la 20 ani, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea 3/1977.
În același sens s-a statuat și prin recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al României în Decizia nr. 40/22 septembrie 2008 în sensul că dispozițiile art. 77 alin. (2) din Legea 19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07. 1977 - 31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială; deși acesta nu interpretează în mod distinct și situația reclamantului este aplicabil întrucât clarifică modalitatea de calcul a stagiului complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual în cazul persoanelor care au lucrat 20 de ani în grupa I de muncă, respectiv 25 ani în grupa a II-a pentru cei pensionați anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Pe cale de consecință, Curtea reține că în situația recurentului pensionat anterior intrării în vigoare a Legii 19/2000 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este reprezentat de vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie, conform prevederilor legale în vigoare la momentul pensionării.
Durata stagiului complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este de 20 ani în cazul recurentului întrucât acesta îndeplinește în mod cumulativ condițiile de a fi lucrat 20 ani în grupa I și de a se fi pensionat anterior datei de 1 aprilie 2001.
Pe cale de consecință va fi obligată intimata să emită o nouă decizie de recalculare, utilizând un stagiu complet de cotizare de 20 ani începând cu 1 decembrie 2005.
În același timp, va fi obligată intimata și la plata diferențelor de pensie rezultate din recalculare, cu respectarea termenului general, deci începând cu 21 mai 2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în C,-, -.2,.C,.2,.50, județul C, împotriva sentinței civile nr. 363/16.10.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C,-, județul
Modifică în tot sentința recurată în sensul că obligă pârâta să emită o nouă decizie de recalculare utilizând un stagiu complet de cotizare de 20 de ani începând cu 1 decembrie 2005.
Obligă la plata diferențelor de pensie rezultate din recalculare începând cu 21 mai 2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.01.2010.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec.Jud.-/10.02.2010
Tehnored.gref.RD/4ex/11.02.2010
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol, Jelena Zalman
