Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 160/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 160/AS
Ședința publică din data de 2 iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, -. A, etaj 2,. 10, județul C, împotriva sentinței civile nr. 125 din 6 martie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtăCASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect asigurări sociale - contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant, personal și intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii C prin d-na consilier juridic, în baza delegației nr. 4362 din 29.05.2009, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebate fiind, părțile arată că nu au acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, obligarea intimatei pârâte să emită decizia de pensionare începând cu data de 1 octombrie 2008 și plata dreptului de pensie începând cu aceeași dată, având în vedere că nu a renunțat la cererea de pensionare depusă la sediul intimatei la data de 30 iulie 2008 iar consfințirea de către instanța de fond a adeverinței nr. 1216 din 9 august 2000 face a se cunoaște cu certitudine situația că la data de 1 octombrie 2008 îndeplinit condițiile legale pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare.
Reprezentanta intimatei pârâte, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică, având în vedere că la momentul în care a formulat cererea de pensionare recurentul reclamant nu îndeplinirea condițiile legale pentru a putea beneficia de pensia pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei nr. 34287 din 5 decembrie 2008 emise de Casa Județeană de Pensii C prin care i s-a respins acestuia cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă, solicitând anularea ei și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii pentru recunoașterea acestui drept.
În considerente s-a arătat că instituția pârâtă nu i-a recunoscut dreptul la pensie întrucât nu s-a luat în calcul perioada derulată între 20 august 1983 - 30 septembrie 1992 ca fiind în grupa I sau II de radiație, pe motiv că nu sunt îndeplinite condițiile art. 8 din nr.HG 407/1990, respectiv, cea de prezentare a avizului privind încadrarea locului de muncă în zona de radiații.
Reclamantul a susținut, însă, că potrivit art. 8, încadrarea în zonele de expunere la radiații prevăzute în anexă (HG nr. 407/1990) se stabilesc de către Centrala Industrială pentru Metale (), pe baza criteriilor elaborate împreună cu Comisia Națională pentru Controlul Activităților () și Ministerul Sănătății.
Prin completările aduse acțiunii la 20 februarie 2009, reclamantul a precizat că pârâta refuză să ia în considerare adeverința nr. 1216 din 9 august 2000, prin care se atestă: încadrarea în zona I de expunere la radiații și încadrarea în grupa I de muncă a perioadei cuprinse între 1 ianuarie 1988 și 1 ianuarie 1990 în procent de 100%; încadrarea în zona II de expunere la radiații și încadrarea în grupa a II-a de muncă a perioadelor: 20 august 1983 - 1 ianuarie 1988 în procent de 70% și 1 aprilie 1990 - 1 octombrie 1990 în procent de 50%.
Aceste date confirmă, susține reclamantul, activitatea sa de 2 ani în grupa I și respectiv de 4 ani, 3 luni și 20 de zile în grupa a II-
Reclamantul a conchis în sensul că potrivit documentației existente la dosarul administrativ, stagiul de cotizare realizat (până la data depunerii cererii de pensionare) este de 47 ani 1 lună și 10 zile, din care 6 ani 3 luni și 10 zile în grupa I de muncă și 11 ani 6 luni și 25 zile în grupa a II-a de muncă.
Prin întâmpinare, pârâta Casa Județeană de Pensii a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată.
S-a susținut, în apărare, că această solicitare de înscriere la pensie pentru limită de vârstă a fost respinsă întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de reducere a vârstei standard de pensionare, anume, stagiul de cotizare realizat în grupa I nu permite reducerea necesară a vârstei standard.
Pârâta a menționat că datorită activității desfășurate în grupe superioare de muncă, vârsta standard a fost redusă cu 2 ani, iar în condițiile în care
stagiul complet de cotizare este de 34 ani și 2 luni, iar stagiul total de cotizare este de 45 ani 1 lună și 10 zile, din care în grupa 4 ani 3 luni și 10 zile, nu sunt îndeplinite în cauză condițiile legale pentru deschiderea dreptului la pensie.
Prin sentința civilă nr. 125 din 6 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la Casa Județeană de Pensii C sub nr. 34287 din 30 iulie 2008, reclamantul a solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârstă.
Casa Județeană de Pensii Car espins cererea reclamantului de înscriere la pensie pentru limită de vârstă, întrucât deși recunoscut în favoarea asiguratului un stagiu total de cotizare de 45 ani 1 lună și 10 zile, din care în grupa I de muncă (potrivit Legii nr. 3/1977) de 4 ani 3 luni și 10 zile și în grupa a II-a (potrivit Legii nr. 3/1977) de 7 ani 3 luni și 5 zile, a apreciat că stagiul de cotizare realizat nu permite reducerea necesară a vârstei standard, pentru ca reclamantului să-i poată fi deschis dreptul la pensie.
Reducerea vârstei standard de pensionare pentru beneficiul pensiei pentru limită de vârstă se poate realiza în condițiile art. 1671din Legea nr. 19/2000 pentru perioadele de activitate care se încadrează conform prevederilor Legii nr. 3/1977 în grupa I de muncă, sau în condițiile prevăzute de Anexa 4 Legii pentru stagiul de cotizare realizat în condiții speciale de muncă (la care se referă și Legea nr. 226/2006).
Perioada de activitate reprezentând stagiu în grupa a II-a nu induce o reducere a vârstei de pensionare și nici nu se cumulează cu perioada de activitate în grupa I, pentru a concura la această operațiune - art. 1671alin. 5 din Legea nr. 19/2000.
Realizând evaluarea perioadei de activitate desfășurate de reclamant ca fiind încadrabilă în grupa I conform legislației anterioare (care induce reducerea vârstei standard de pensionare conform art. 1671din Legea nr. 19/2000) și respectiv, încadrabilă în categoria condiții speciale de muncă (pentru a se atrage reducerea vârstei standard în condițiile Anexei 4 - tabelul II din Legea nr. 19/2000), s-a reținut că reclamantului nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 1 alin. 1 coroborate cu pct. 2 din anexa Legii nr. 226/2006 pentru încadrarea în categoria "condiții speciale de muncă" - și, implicit, nici cele ale tabelului II din Anexa 4 Legii nr. 19/2000 - întrucât activitatea desfășurată de fostul salariat după data de 1 aprilie 2001 nu s-a mai încadrat în această situație.
Așadar, singurul criteriu de reducere a vârstei standard care operează în speță est cel dedus din activitatea de grupa I, care însumează o perioadă de 6 ani 3 luni și 11 zile (atestată prin adeverințele nr. 4942 din 21 august 1990 și 1216 din 9 august 2000) și care, conform art. 1671din Legea nr. 19/2000 determină o reducere de 3 ani și 7 luni a vârstei standard.
Cum cererea de acordare a pensiei a fost depusă în luna iulie 2008, vârsta standard de pensionare reglementată prin Anexa 3 Legii nr. 19/2000 era de 63 ani și 4 luni (iar nu 64/7 cum a reținut pârâta), astfel că la data solicitării dreptului, vârsta pe care urma să o aibă reclamantul era de 59 ani și 9 luni (63/4 -
reducerea de 3/7). Ori, în luna depunerii cererii (iulie 2008), reclamantul avea doar 59 ani și 7 luni.
Deși documentația depusă la dosar atestă că reclamantul are un stagiu total de cotizare în grupa I de 6 ani și 3 luni, reducerea vârstei standard nu îi putea permite deschiderea dreptului la pensie, față de vârsta redusă la 59 ani și 9 luni indusă în calculul sus-menționat.
Astfel cum s-a arătat, reclamantului nu i se poate recunoaște vreo perioadă de activitate realizată în condiții speciale (conform definiției date prin Legea nr. 226/2006), aspect atestat de altfel și de către casa de pensii, care nu a stabilit în categoria "stagiu realizat în condiții speciale" (anterior și ulterior 1 aprilie 2001) nicio perioadă de activitate, singura recunoscută fiind cea de grupa I conform Legii nr. 3/1977, motiv pentru care au fost considerate ca fără relevanță perioadele derulate în grupa a II-
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul.
În motivarea recursului a formulat următoarele critici:
Având realizat un stagiul total util pentru pensie de limită de vârstă, de 47 ani, 1 lună și 10 zile, din care 6 ani, 3 luni și 10 zile în grupa I de muncă, pentru care reducerea vârstei standard de pensionare este de 3 ani și 7 luni, conform art. 1671din Legea nr. 19/2000, latura esențială a cauzei este dacă instanța de fond constata și considera ca nelegală respingerea de către Casa Județeană de Pensii Cal uării în calcul în grupele I și II de muncă a perioadelor de timp atestate la dosarul de pensie de adeverința nr. 1216 din 9 august 2000, eliberată de Compania Națională a B, din care perioada 1 ianuarie 1988 - 1 ianuarie 1990 (2 ani) în grupa I de muncă (din cei 6 ani, 3 luni și 10 zile realizați în grupa I de muncă).
În contestație, completări și precizări nu a invocat prevederi ale Legii nr. 226/2006, la care se face trimitere în sentință, deoarece cunoștea faptul că nu îndeplinește cerințele acestei legi.
În completările la contestație s-a referit și la 4 ani, 3 luni și 20 de zile grupa a II-a de muncă pentru că sunt atestați prin aceeași adeverință nr. 1216 din 9 august 2000, respinsă de pârâtă, deci nu în sensul de a concura la reducerea vârstei standard fiindcă alin. 5 al art. 1671din Legea nr. 19/2000 nu admite.
Singurul aspect nesoluționat favorabil reclamantului de către instanța de fond este data începând de la care a îndeplinit condițiile pentru deschiderea dreptului de pensie, în baza prevederilor art. 1671din Legea nr. 19/2000, în care sens supune analizei instanței de recurs următoarele elemente lămuritoare:
a) dosarul de pensie a fost întocmit de către angajator, împreună cu Inspectoratul Teritorial d e Muncă C, iar Casa Județeană de Pensii C, la data de 30 iulie 2008, verificat cererea și actele din dosar și, fiind de părere că reclamantul îndeplinește condițiile pentru pensia solicitată, a făcut înregistrarea sub nr. 34287, reținând dosarul.
b) La data de 5 decembrie 2008 aceeași Casă de Pensii emite decizia de respingere a cererii de pensionare.
c) de către instanța de fond, în sentința civilă nr. 125 din 6 martie 2009, valabilității adeverinței nr. 1216 din 9 august 2000, face a se
cunoaște cu certitudine situația că la data de 1 octombrie 2008 îndeplinit condițiile prevăzute de art. 1671din Legea nr. 19/2000, de a beneficia de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare.
De vreme ce nu a renunțat la cererea de pensionare nr. 34287 din 30 iulie 2008 și acțiunea a fost introdusă în termenul prevăzut de art. 87 din lege iar Casa Județeană de Pensii C urmează s-i plătească pensia începând cu 1 octombrie 2008 și nu de la 1 iulie 2008, reclamantul consideră că instanța de recurs este în măsură să decidă că dreptul de pensie să-i fie acordat și plătit conform prevederilor alin. 1 art. 83 din Legea nr. 19/2000, de la data îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, în speță de la data de 1 octombrie 2008.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la Casa Județeană de Pensii C sub nr. 34287 din 30 iulie 2008, contestatorul a solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârstă.
Prin decizia contestată nr. 34287 din 5 decembrie 2008, Casa Județeană de Pensii Car espins cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă deoarece nu sunt îndeplinite condițiile de reducere a vârstei standard de pensionare din Legea nr. 19/2000, în sensul că stagiul de cotizare realizat în condiții speciale și grupa I nu permite reducerea necesară a vârstei standard de pensionare.
Potrivit art. 1671alin. 1 din Legea nr. 19/2000, într-un interval de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele care au desfășurat activități încadrate în grupa I de muncă, conform legislației anterioare, pot solicita pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, conform tabelului nr. 4.
Prin alin. 5 din același articol se prevede că reducerea vârstelor standard de pensionare în baza tabelului nr. 4 nu poate fi cumulată cu celelalte reduceri prevăzute de prezenta lege sau de legile cu caracter special.
Față de adeverințele depuse la dosar (adeverința nr. 4942 din 21 august 1990 și nr. 1216 din 9 august 2000) reclamantul a lucrat în grupa Iop erioadă de 6 ani, 3 luni și 11 zile, care, conform art. 1671din Legea nr. 19/2000 determină o reducere de 3 ani și 7 luni a vârstei standard.
Cum cererea de acordare a pensiei a fost depusă în luna iulie 2008, vârsta standard de pensionare reglementată prin anexa 3 Legii nr. 19/2000 era de 63 ani și 4 luni, astfel că la data solicitării dreptului, vârsta pe care trebuia să o aibă reclamantul era de 59 ani și 9 luni. Ori, la data depunerii cererii (iulie 2008) reclamantul avea doar 59 ani și 7 luni.
În consecință, în mod corect prima instanță a respins contestația formulată întrucât stagiul total de cotizare în grupa I, de 6 ani și 3 luni și reducerea vârstei standard nu îi permitea contestatorului deschiderea dreptului la pensie.
Instanța nu poate dispune obligarea Casei Județene de Pensii C la plata pensiei începând cu data de 1 octombrie 2008, cum solicită recurentul, întrucât analizarea legalității și temeiniciei deciziei de pensionare contestate se face raportat la data formulării cererii de pensionare.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, -. A, etaj 2,. 10, județul C, împotriva sentinței civile nr. 125 din 6 martie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtăCASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/2.07.2009
gref. -
2 ex./6.07.2009
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
