Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1633/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1633/R/2009
Ședința publică din 23 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Eugenia Pușcașiu
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr. 321 din 24.03.2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe reclamantul intimat, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul intimat, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 15 iunie 2009, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea pronunțării.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.321 din 24.03.2009 a Tribunalului Maramureș, s-a admis contestația formulată de contestatorul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii M și s-a dispus anularea deciziei de pensionare nr.-/19.02.2007 emisă de intimată. A fost obligată intimata să emită o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului în care să se ia în calcul veniturile realizate de acesta în Regatul în perioada 28.11.1978 - 31.08.1982.
Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente:
Contestatorul s-a pensionat pentru limită de vârstă în anul 1998, iar în 2005 beneficiat de recalcularea pensiei în baza OUG 4/2005; prima recalculare s-a concretizat în decizia - din 30.11.2005, iar ulterior, prin valorificarea unor sporuri, pensia contestatorului a fost recalculată în baza aceleiași ordonanțe, prin decizia contestată ( anexa 1), fără a fi luate în calcul veniturile realizate de contestator în Regatul în perioada: 28.11.1978-31.08.1982, unde a fost detașat conform Ordinului Ministrului Educației și Învățământului nr. 3286/1978.
Contestatorul și-a desfășurat activitatea ca profesor de matematică în perioada sus menționată, în baza contractului individual de muncă - 2-9 și a Protocolului încheiat între Ministerul Educației și Învățământului din România și Ministerul Educației Naționale din Regatul ( 48-54).
În contractul individual de muncă este prevăzut salariul realizat de contestator și alte drepturi bănești plătite de partea marocană cu precizarea la art. 4a din contractul individual de muncă că sumele erau supuse impozitării conform regimului fiscal din. De asemenea, la art. 2 din anexa la Protocolul din 1973 " salariile sunt impozabile. Partea marocană va trimite baremul actual în vigoare, relative la calculul impozitelor".
Potrivit Decretului nr. 233/23.12.1974 art. 2 al. 3 "perioada lucrată în străinătate se ia în calcul la stabilirea vechimii neîntrerupte în muncă, în aceeași unitate precum ca și vechime în funcție ca și specialitate".
Art. 3 din același decret stipulează că cetățenii români angajați în străinătate sunt obligați să transfere veniturile nete realizate iar la art. 3 al. 2 se precizează: " venitul net asupra căruia se calculează sumele reprezentând obligație de transfer se determină prin scăderea din venitul brut realizat în valută pentru munca prestată a impozitelor, taxelor, reținerilor pentru fondul de pensii, asigurări sociale și medicale.".
Art. 6 din Decretul nr. 233/1974 stipulează: " calculul și urmărirea sumelor supuse obligației de transfer se fac de către unitățile diplomatice sau oficiile consulare ale din țările respective".
Așadar, contestatorul a dovedit cu contractul individual de muncă și cu adeverințele depuse la dosar că în perioada 28.11.1978-31.08.1982, acesta a desfășurat raporturi de muncă cu instituțiile angajatoare din Regatul, veniturile realizate fiind cele din contractul individual de muncă și adeverințele depuse iar nu sumele menționate în contractul de muncă care consemnează salariile pe care contestatorul le-ar fi avut dacă ar fi lucrat în țară, sumele reale fiind cele sus menționate în adeverință și contractul individual de muncă.
Intimata a nesocotit convenția dintre și Regatul; prin care a fost reglementat regimul prestațiilor de asigurări sociale generate de personalul care realiza venituri pe teritoriul unuia dintre cele 2 state contractante, unde potrivit art. 5 al. 1 se prevede că, în cazul detașării unei persoane angajate pe teritoriul celuilalt stat contractant, această persoană va continua să fie supusă legislației aplicabile în statul al cărei cetățean este ca și cum ar fi încă angajat pe teritoriul acestui stat, iar potrivit art. 8, perioadele de asigurare și perioadele asimilate efectuate sub legislația unuia dintre cele 2 părți contractante și cele realizate sub legislația celeilalte părți contractante pot fi totalizate, dacă este necesar, cu condiția ca aceste stagii să nu se suprapună.
De asemenea art. 15 al Convenției stipulează că dispozițiile conținute de acest act se aplică și situațiilor apărute înainte de intrarea sa în vigoare.
Prin Decretul nr. 215/1984 statul român a consfințit dreptul persoanelor detașate în Regatul de a beneficia de asigurări sociale (pensie) la nivelul sumelor reținute cu titlu de prestări de asigurări sociale pe teritoriul statului unde au fost realizate veniturile și cuantumul acestora, sub acest aspect decizia atacată este nelegală.
Potrivit art. 8 din 19/2000, în considerarea probelor produse, ce fac dovada îndeplinirii condițiilor impuse de textul invocat, respectiv impozitarea salariului și reținerea contribuțiilor către stat, inclusiv CAS etc, statul marocan fiind obligat să trimită României baremul actual în vigoare privind calculul impozitelor și în lipsa demonstrării faptului neachitării contribuțiilor în discuție, singura concluzie care se desprinde este aceea că decizia de pensionare atacată este nelegală, urmând ca în baza art. 155 lit. d al 19/2000 să fie anulată și intimata să fie obligată să emită o nouă decizie în considerarea celor de mai sus.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa Județeană de Pensii M solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului pârâta arată că, art.164 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.19/2000 și art.4 din OUG nr.4/2005 reglementează veniturile care se iau în considerare la determinarea punctajului mediu anual pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001. Pentru perioada 28.11.1978 - 31.08.1982 la dosarul de pensionare al reclamantei se afla copia carnetului de muncă al acesteia. Reclamanta a depus ulterior la dosar traducerea contractelor de angajare, adeverințele nr.729 și 733 din 09 iunie 1981 eliberate de Ambasada România la și copia chitanței nr.- din 06.10.1981. Din analiza acestor documente se poate observa că pentru perioada de referință reclamanta are înscrise în carnetul de muncă anumite venituri (care de altfel au fost luate în considerare la recalcularea pensiei), din contractele de angajare rezultă veniturile stabilite în DH la data încheierii contractului, iar din adeverințe rezultă obligațiile de plată în DH și dolari. Printr-un înscris depus la dosarul cauzei, reclamanta și-a determinat veniturile în lei pentru perioada respectivă. Solicită să se constate că reclamanta nu a depus la instanță, ca de altfel nici la dosarul cauzei, o adeverință cu venituri realizate (în lei) în perioada respectivă, respectiv salariul și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, venituri care să poată fi utilizate la determinarea punctajului mediu anual. Cu toate acestea, în lipsa unei adeverințe eliberate în conformitate cu prevederile legale (art.160 alin.5, art.164 alin.3 din Legea nr.19/2000 și pct. VI din anexa la OUG nr.4/2005), instanța de fond a obligat instituția la luarea în considerare a veniturilor realizate în. Față de această situație, consideră că au fost aplicate în mod greșit prevederile art.160 alin.5, art.164 alin.3 din Legea nr.19/2000 și pct. VI din anexa la OUG nr.4/2005.
De asemenea, pârâta consideră că au fost aplicate în mod greșit și prevederile art.2 alin.3 din Decretul 233/1974 (în sensul că este vorba de perioada lucrată și nu de veniturile realizate), cu încălcarea prevederilor art.7.12. din același decret și ale art.5 din Decretul nr.215/1974, conform motivației din întâmpinare depusă de instanța de fond.
Intimata s-a opus admiterii recursului prin întâmpinarea depusă la filele 19-20.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art.304 pct. 9 pr.civ. Curtea de Apel reține următoarele:
Față de obiectul dedus judecății, de dispozițiile Decretului 215/1984, art.6 din Decretul 233/1974 și art.8 din Legea 19/2000 instanța de fond a făcut o legală interpretare a raporturilor juridice, a stării de fapt și de drept raportat la faptul că, contestatorul și-a desfășurat activitatea ca profesor de matematică în perioada 28.11.1978 - 31.08.1982 în Regatul în baza contractului individual de muncă (2-9) și a Protocolului încheiat între Ministerul Educației și Învățământului în România și Ministerul Educației Naționale din Regatul (48-54 dos.instanței de fond și 2-9).
Or, în condițiile convenției dintre România și Regatul prin care a fost reglementat regimul prestațiilor de asigurări sociale generate de personalul care realiza venituri pe teritoriul unic din cele 2 state contractante, în cazul detașării unei persoane angajate pe teritoriul celuilalt stat contractant, această persoană va continua să fie supusă legislației aplicabile în statul al cărei cetățean este ca și cum ar fi încă angajat pe teritoriul acestui stat, iar potrivit art.8 perioadele de asigurare și perioadele asimilate efectuate sub legislația celeilalte părți contractante port fi totalizate, dacă este necesar, cu condiția ca aceste stagii să nu se suprapună.
Or, prin Decretul nr.215/1984 statul român a consfințit dreptul persoanelor detașate în Regatul de a beneficia de asigurări sociale (pensie) la nivelul sumelor reținute cu titlu de prestări de asigurări sociale pe teritoriul statului unde au fost realizate veniturile și cuantumul acestora.
Astfel, instanța de fond prin prisma actelor normative susmenționate, a dat eficiență dispozițiilor art.8 din Legea 19/2000 și art.2 alin.3 din Decret 233/1974, motiv pentru care susținerile recurentei neîntrunind cerințele art.304 pct. 9 pr.civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii M împotriva sentinței civile nr. 321 din 24.03.2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
plecat în CO semnează plecat în CO semnează plecat în CO semnează
Vicepreședintele instanței Vicepreședintele instanței prim-grefier,
Red.PE/CA
16.07.2009 - 2 ex.
Jud.fond.;
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Eugenia Pușcașiu
