Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 170/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.170
Ședința publică din data de 20 februarie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Ioana Cristina Țolu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D, împotriva sentinței civile nr.993 din 26.10.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu contestatoarea, domiciliată în comuna, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata-contestatoare a depus la dosar întâmpinare cu viză de primire 15.02.2007, filele 13-15, un exemplar identic fiind înaintat la instanță și la data de 19.02.2008, filele 16-18, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, contestatoarea a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, să se dispună anularea deciziei nr. 184/20.04.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M și a deciziei nr. -/24.04.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D și exonerarea de plata sumei de 3569 lei.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că încă din anul 1998 fost încadrată în gradul II de invaliditate de către Comisia de Expertiză Medicală a D, cu drept de revizuire, iar la data de 28.02.2006 a fost supusă revizuirii, prin decizia asupra capacității de muncă nr. 1021 fiind încadrată în gradul III de invaliditate, stabilindu-se termenul de revizuire în februarie 2007 și obligația contestatoarei de a prezenta la revizuire o serie de analize, condiții pe care aceasta le-a îndeplinit.
A mai arătat contestatoarea că prin decizia nr. 184/20.04.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-a dispus anularea deciziei asupra capacității de muncă nr. 1021/28.02.2006, cu motivarea că a fost emisă fără respectarea procedurii de expertizare medicală prevăzută de reglementările în vigoare, iar prin decizia nr. -/24.04.2007 s-a arătat că îi încetează plata pensiei de invaliditate începând cu data de 1.03.2006, deci retroactiv, imputându-i-se contestatoarei și suma de 3569 lei ca fiind încasată necuvenit.
S-a arătat în continuare că împotriva deciziei de anulare nr. 184/20.04.2007 s-a formulat contestație și în loc de a se proceda la expertizarea medicală a contestatoarei, acesteia i s-a comunicat adresa nr. 884/6.06.2007 prin care contestația i-a fost respinsă, învederându-se că decizia nr. 184/20.04.2007 este lovită de nulitate absolută întrucât contestatoarea nu se încadrează în cazurile de încetare a plății pensiei prevăzute de art. 91 din legea nr. 19/2000, și nici în cazul de suspendare a plății pensiei stabilit de art. 92 lit.c din aceeași lege.
Totodată, s-a susținut că potrivit adresei nr. 884/6.06.2007 anularea nu a avut la bază criterii medicale asupra cărora ar fi avut competența să se pronunțe medicul șef de serviciu expertiză medicală, ceea ce înseamnă că anularea s-a făcut în afara expertizării medicale a contestatoarei, cu încălcarea dispozițiilor legale.
În situația în care se constata că decizia nr. 1021/2006 a fost emisă fără respectarea procedurii, trebuia a se dispune revizuirea medicală a contestatoarei cu examinarea acesteia conform procedurii legale, arătându-se totodată că incapacitatea de muncă a contestatoarei este dovedită medical, fiind exclusă încasarea unor sume fără drept, erorile de procedură nefiind imputabile contestatoarei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 53-56, art.86, art.89, art.91-92, art.186-187 din Legea nr. 19/2000, art. 40, 41 secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001, art. 7 din HG 1229/2005.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că deciziile atacate în instanță sunt temeinice și legale întrucât contestatoarea nu s-a prezentat la revizuirea medicală periodică, iar menținerea gradului de invaliditate s-a efectuat pe baza unor documente contrafăcute, motiv pentru care s-a emis decizia nr. 184/24.04.2007, prin care s-a anulat decizia asupra capacității de muncă, invocându-se de către intimată excepția lipsei procedurii prealabile pe motiv că nu s-au respectat de către contestatoare dispozițiile art. 56 din Legea nr. 19/2000, la care s-a făcut trimitere.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că potrivit notei de constatare nr. 17648/19.04.2007 întocmită de către Direcția audit Intern și Control din cadrul CNPAS, decizia medicală nr. 1021/28.02.2006 prezintă o serie de vicii, expres enumerate, rezultând din explicațiile medicului expert că numita nu s-a prezentat la revizuirea medicală, în dosarul medical existând documente contrafăcute, motiv pentru care s-a emis decizia nr. 184/20.04.2007, prin care s-a anulat decizia medicală, fapt ce a dus și la emiterea deciziei de încetare nr. -/24.04.2007, prin care s-a stabilit și un prejudiciu de 3569 lei în sarcina contestatoarei.
Cererea intimatei Casa Județeană de Pensii D privind suspendarea cauzei în temeiul art. 244 alin.1 pct.2 pr.civ. pe motiv că s-a început urmărirea penală împotriva asistentei de la Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Maf ost respinsă de instanță întrucât nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre cercetările ce se efectuează împotriva asistentei medicale și contestatoare, iar pe de altă parte, textul de lege instituie o facultate pentru instanță în privința suspendării și nu o obligație.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.993/26.10.2007 Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația și a anulat decizia nr. 184/20.04.2007 a Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M și decizia nr.-/24.04.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că CNPAS, prin serviciul de audit și control, are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă, în baza art.39 din secțiunea C, punctul III din Ordinul nr.340/2001 invocat și în nota de constatare întocmită în cauză în urma controlului asupra activității de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului Medical
S-a mai reținut că în urma controlului s-au constatat deficiențe, care au fost indicate, însă potrivit art.56 alin.6 din Legea nr.19/2000, decizia de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen este definitivă, iar revizuirile care pot fi operate asupra acestora, ca urmare a acțiunii de control, se aplică numai de la data emiterii lor, indiferent de modul de rezolvare, conform art.39 alin.3 din Ordinul nr.340/2001.
A mai arătat instanța de fond că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate constitui un temei suficient de anulare a deciziilor întrucât nimeni nu-și poate invoca propria culpă, precizându-se că deși s-a dispus începerea urmăririi penale față de asistenta medicală, suspectată că ar fi falsificat documente din dosarele medicale ale pensionarilor, nu sunt indicii că petenta ar avea vreo legătură cu activitatea infracțională desfășurată de angajată, nepronunțându-se instanța penală în legătură cu existența infracțiunii de fals material sau intelectual în înscrisuri oficiale și neanulându-se deciziile de încadrare în grade de invaliditate pe acest motiv.
Susținerea intimatei în sensul că petenta nu ar fi respectat procedura prealabilă de contestare a deciziei de anulare a deciziei medicale nu a fost primită, reținându-se că potrivit dovezilor de la dosar, petenta s-a adresat cu contestație, conform art. 56 alin.2 din Legea nr. 19/2000, răspunzându-i-se acesteia că anularea nu a avut la bază criterii medicale asupra cărora ar fi avut competența să se pronunțe medicul expert și că rămân valabile elementele deciziei nr. 184/20.04.2007 emise de Cabinetul de Expertiză Medicală
Împotriva sentinței primei instanțe pârâta Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă.
Susține recurenta că în mod eronat instanța de fond a respins cererea de suspendare a cauzei, încălcând prevederile art. 244.pr.civ. conform cărora instanța poate să suspende cauza când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, în cauză făcându-se dovada că s-a început urmărirea penală împotriva asistentei medicale de la cabinetul la care a fost emisă și decizia medicală contestată.
O altă critică se referă la greșita reținere de către prima instanță a faptului că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat prevederile art.39 din Ordinul nr.340/2001, în condițiile în care temeiul legal al anulării, prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, îl constituie art.41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr.340/2001, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
În această situație, arată recurenta, s-a procedat la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate ca urmare a notei de constatare a CNPAS-Direcția Audit Intern și Control, având nr.17648/19.04.2007, prin care s-au constatat anumite erori în privința procedurii de expertizare medicală, precum și în privința documentelor care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
Tot în mod eronat se susține că instanța de fond a reținut că împrejurarea că reclamanta a depus la dosar documente medicale ori faptul că deține asemenea documente denotă că acestea au fost depuse la M, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de contestatoare la dosarul cauzei nu au fost analizate de medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă, care nu a expertizat-o pe reclamantă.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
Intimata contestatoare a formulat întâmpinare, prin care a răspuns criticilor aduse în recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat și judecarea cauzei în lipsă.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Este neîntemeiată critica recurentei prin care se susține că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de suspendare a cauzei formulată de recurentă în temeiul art. 244.pr.civ. pe motiv că s-a început urmărirea penală împotriva asistentei medicale de la cabinetul de unde a fost emisă și decizia medicală contestată.
Astfel, conform art. 244 alin.1 pct.2 pr.civ. instanța poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.
Textul respectiv instituie un caz de suspendare legală facultativă și nu de drept, fiind la latitudinea instanței de a aprecia, în raport de obiectul cauzei și de probatoriile administrate dacă se impune suspendarea judecării cauzei pe acest temei.
Faptul că împotriva asistentei medicale, de la Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, s-a început urmărirea penală, persoană menționată și în nota de constatare nr. 17648/19.04.2007 ca fiind cea responsabilă de efectuarea de înscrisuri și înregistrări neconforme realității la dosarul medical și în evidențele cabinetului, precum și în documentele transmise Casei Județene de Pensii D, nu poate constitui un argument suficient pentru a se dispune suspendarea judecării pricinii de față în temeiul art. 244 alin.1 pct.2 pr.civ. nefăcându-se dovada unei legături de cauzalitate între cercetările care se efectuează împotriva asistentei respective și intimata-contestatoare.
Prin decizia nr.184/20.04.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D- Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-a anulat decizia asupra capacității de muncă nr.1021/28.02.2007 emisă pentru intimata-contestatoare, reținându-se că aceasta a fost eliberată fără a fi respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Ulterior, prin decizia nr. -/24.04.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate a intimatei-contestatoare începând cu data de 01.03.2006, precum și recuperarea sumei de 3569 lei de la aceasta, reținându-se că este o sumă încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 01.03.2006 - 01.05.2007.
În cuprinsul deciziei nr. 184/20.04.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr.17648/19.04.2007, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr.340/2001 al pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr.19/2000, precum și ale nr.HG1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
Potrivit notei de constatare nr.17648/19.04.2007 (filele 61-63 dosar fond), a fost efectuat un control, în baza Nr.HG13/2004 și a Ordinului nr.340/2001al - secțiunea C, punctul III, art.39, de către Direcția Audit Intern și Control a CNPAS, control ce a vizat activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului Medical
În atare situație, în mod corect prima instanță a făcut trimitere în fundamentarea soluției la dispozițiile art.39, din secțiunea C, punctul III, din Ordinul nr.340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Prin urmare, în cazul în care în urma unui control se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se numai pentru viitor.
Intimata contestatoare s-a adresat cu contestație împotriva deciziei nr.184/20.04.2007 la Oficiul Județean de Expertiză Medicală D, în temeiul art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000, așa cum i s-a indicat chiar în cuprinsul deciziei, iar acesta din urmă i-a comunicat răspunsul nr.884/06.06.2007 conform căruia anularea dispusă prin decizia nr.184/20.04.2007 nu a avut la bază criterii medicale, ci nerespectarea unor proceduri medicale, astfel încât contestația a fost respinsă, rămânând valabile elementele deciziei nr. 184/20.04.2007 a Cabinetului de Expertiză Medicală
Recurenta a susținut că la dosarul medical intimata reclamantă nu a depus documente justificative, iar aceasta nu a fost expertizată de medicul specialist, deși atât din conținutul adresei nr.884/6.06.2007 a Oficiului Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D, către intimată, cât și al notei de constatare nr.17648/19.04.2007 întocmită în urma controlului, rezultă că nu motive medicale, ci nerespectarea procedurilor legale datorate, în principal, unei angajate a cabinetului, au impus anularea deciziei asupra capacității de muncă nr.1021/28.02.2006, măsură contestată ulterior de beneficiară.
În consecință, în mod corect a reținut instanța de fond că nu i se pot imputa intimatei reclamante neregulile constatate în dosarul său medical, iar existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate justifica anularea deciziei nr.1021/28.02.2006.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, soluția tribunalului, care a anulat atât decizia nr. 184/20.04.2007 a Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, cât și decizia nr. -/24.04.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D, apare ca fiind legală și temeinică, astfel încât, în baza art. 312 alin.1 pr.civ. Curtea va respinge recursul de față ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D cu sediul în Târgoviște,-, jud.D, împotriva sentinței civile nr. 993/26 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare domiciliată în comuna județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Ioana Cristina Țolu
--- - --- - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored./SȘ
2 ex./13.03.2008
f- Tribunalul
G -
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Ioana Cristina Țolu
