Asigurări sociale. Decizia 171/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.171
Ședința publică din data de 20 februarie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Ioana Cristina Țolu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D, împotriva sentinței civile nr.1215 din 28.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna, sat -, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns intimatul-reclamantul personal, lipsind recurenta-pârâtă
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare, fila 7.
Intimatul-reclamant având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația acestuia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul-reclamant având cuvântul solicită respingerea recursului și pe fond menținerea sentinței primei instanțe pe care o consideră ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub numărul - pe rolul Tribunalului Dâmbovița contestatorul a solicitat anularea deciziei nr.-/15.05.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D și decizia nr.655/3.05.2007 și ulterior prin precizarea acțiunii la data de 14.11.2007 a înțeles să conteste și răspunsul nr.1241/17.06.2007.
Motivând contestația a arătat că prin decizia atacată s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate începând cu data de 01.11.1999 și s-a dispus recuperarea sumei de 875 cu titlu de pensie de invaliditate încasată necuvenit pe perioada 01.06.2004-01 06.2007.
S-a mai arătat că s-a prezentat la cabinetul medical cu acte medicale eliberate în urma internărilor și bolilor de care suferă și că decizia necontestată în termen de 30 zile este definitivă.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației, ridicând excepția tardivității, motivat de faptul că răspunsul nu a fost contestat în termenul legal la instanța de judecată și pe fond de faptul că reclamantul nu s-a prezentat la revizuirea medicală periodică, că menținerea gradului de invaliditate s-a efectuat pe baza unor documente neconforme, că petentul nu a urmat toată procedura de contestare prevăzută de lege, astfel că decizia de anulare a deciziilor medicale a rămas definitivă.
Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 1215 din 28 noiembrie 2007 admis în parte excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de pârâtă, a admis în parte contestația, astfel cum fost completată și formulată ulterior de reclamantul, s-a anulat în parte decizia nr. -/15.05.2007, emisă de pârâtă, numai în ceea ce privește recuperarea sumei încasate pe perioada 01.06.2004 - 01.06.2007 și menținerea restul dispozițiilor deciziei.
A respins contestația împotriva deciziei nr. 655/3 mai 2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și s-a respins ca tardiv formulată contestația împotriva adresei nr. 1241/17.06.2007 emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr. - /2007 Casa Județeană de Pensii D a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei de 8751 lei, reprezentând sumă încasată necuvenit pe perioada 01.06.2004-01.06.2007, invocându-se faptul că au fost anulate deciziile de încadrare în grad de invaliditate, contestând în același sens și decizia de anulare nr.655/3.05.2007 și răspunsul nr. 1241/17.06.2007.
Referitor la excepția tardivității ridicată aceasta tribunalul a considerat că aceasta este întemeiată întrucât reclamantul a primit răspunsul la data de 25.06.2007, iar contestația a fost formulată la 14.11.2007, depășind termenul de 30 zile conform art.56 alin.2 din Legea nr. 19/2000.
În ce privește contestarea deciziei nr.655/3.05.2007, reclamantul nu s-a conformat art.56 alin.2 din Legea nr. 19/2000 în sensul contestării acesteia la Casa Județeană de Pensii D, contestând-o direct în instanță, motiv pentru care s-a respins acest capăt.
Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale - Direcția de audit Intern și Control a efectuat un control asupra activității de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă la Cabinetul medical M, invocându-se drept temei al controlului prevederile HG nr. 13/08.01.2004 și a secțiunii C pct.III, art. 39 din Ordinul 340/2001.
S-au constatat deficiențe constând în neprezentarea pensionarei la consultația medicală cu documentația necesară și menținerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute.
Anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate nu poate produce însă efecte juridice decât pentru viitor, concluzie care rezultă din prevederile art. 39 alin.3 din Ordinul 340/2001 care stabilesc că "decizia emisă de Oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare."
Așa fiind, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor, deoarece pentru trecut anularea deciziilor nu putea avea loc decât în baza unei hotărâri penale definitive.
In ceea ce privește capătul de cerere privind remiterea drepturilor bănești aferente stării de invaliditate începând cu data sistării plăților acestora la zi, instanța a reținut că această cerere nu este motivată și de altfel nici nu are temei legal, motiv pentru care a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a criticat hotărârea atacată, solicitând modificare în tot sentinței în sensul respingerii în totalitate a contestației, întrucât: în mod greșit s-a reținut că la baza emiterii deciziilor de anulare deciziilor asupra capacității de muncă au stat dispozițiile art. 39 din Ordinul 340/2001 în loc de art. 41 cap. III secțiunea din acest ordin, în mod nelegal s- dispus anularea în parte a deciziei nr. -/15.05.2007, decizia de anulare a incapacității de muncă rămânând definitivă nefiind urmată procedura legală, nu mai poate fi contestată decizia de încetare pensiei de invaliditate și de recuperare a sumelor încasate.
Curtea verificând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente în cauză dar și sub toate aspectele conform art. 3041cod proc.civilă constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă că la data de 3 mai 2005, cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M a emis decizia 655 prin care anulat deciziile asupra capacității de muncă pentru intimatul, cu motivare că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de lege iar drept temei juridic au fost indicate prevederile Legii nr. 19/2000, ale Ordinului nr. 340/04.05.2001 și rezultatele controlului efectuat conform notei de constatare. În această decizie este prevăzută calea de atac contestației ce poate fi exercitată în 30 de zile de la comunicare, conform art. 56 alin. 2 din Legea 19/2000.
Fără însă a respecta acest termen legal de exercitare a căii de atac împotriva deciziei, recurenta a emis decizia nr. -/15.05.2007 prin care a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperare de la contestator a sumei încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate.
În decizie se precizează că reprezintă titlu executoriu și că poate fi contestată în termen de 45 de zile de la comunicare, la instanța competentă.
Din actele dosarului rezultă că intimatul contestator depus contestație la Oficiul Județean de Expertiză Medicală D, fiind înregistrată la data de17.06.2007sub numărul 1241.
Astfel nu se poate nega că dispozițiile art. 56 din Legea 19/2000 au fost respectate de către intimata recurentă care nu putea emite decizia nr. - decât după expirarea termenului de 30 de zile de contestare a deciziei nr. 655 ( la dosar neexistând dovada comunicării acestei decizii, decizie pe care a și invocat- ca fundament al actului emis cu încălcarea dreptului de contestație al beneficiarei.
Aceste aspecte însă nu au fost analizate de prima instanță a apreciat că este tardivă contestația, întrucât contestatorul a primit răspunsul - adresa nr. 1241/17.06.2001 la data de 25.06.2007 iar contestația împotriva deciziei a fost formulată la 14.11.2007 încălcând dispozițiile art. 56 alin. 2 din Legea 19/2000.
Prima instanță nu observat că emiterea celor două decizii la un interval de 10 zile ( 655/03.05.2007 și -/15.05.2007) reprezintă argumentul decisiv că nerespectarea procedurii legale aparține chiar recurentei, neputându-se dispune sancționarea contestatorului sub acest motiv, așa cum s-a precizat în sentința recurată.
Cum însă contestatorul nu exercitat recurs, Curtea nu va cerceta legalitatea și temeinicia deciziei în ceea ce privește excepția tardivității și dispoziția de încetare a pensiei de invaliditate, ci va verifica hotărârea prin prisma criticilor din recursul formulat de către intimată.
S- contestat sub acest aspect că dispoziția de recuperare de la contestator a sumei încasate este nejustificată.
Curtea constată că în mod corect prima instanță a interpretat disp. art. 39 alin. 3 din Ordinul nr. 340/2001, stabilind că deciziile emise de oficiul de expertiză ca urmare a autocontrolului efectuat se aplică de la data emiterii lor și nu retroactiv așa cum a procedat recurenta, cu atât mai mult cu cât erorile constatate prin actul de control depus da dosar la filele 34 - 36, nu îi sunt imputabile contestatorului ci unui angajat al Casei Județene de Pensii suspectat de fapte cu caracter penal.
Curtea constată că soluția primei instanțe de anula în parte decizia contestată în sensul admiterii în parte a contestației sub aspectul înlăturării obligației de restituire, este legală și temeinică, astfel încât recursul Casei Județene de Pensii este privit ca fiind nefondat, urmând ca în art. temeiul 312 Cod proc.civă să îl respingă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D, împotriva sentinței civile nr.1215 din 28.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna, sat -, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Ioana Cristina Țolu
- - - - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Red. /MD
2 ex./18.03.2008
fond - al Trib.
Președinte:Vera Andrea Popescu
Judecători:Vera Andrea Popescu, Ioana Cristina Țolu
