Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 170/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 170/AS
Ședința publică de la 16 Iunie 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta - pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în T,-, împotriva sentinței civile nr.60/21.01.2009 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în T,-,.21,.4,.11, județul T, având ca obiect contestație decizie de pensionare recunoaștere adeverință.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul - reclamant G, lipsind recurenta - pârâtă Casa Județeană de Pensii
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a evidențiat faptul că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimatul G depune la dosarul cauzei dovada înregistrării la Casa Județeană de Pensii a adeverinței nr.1802/20.05.2008 și precizează că nu mai are alte cereri, probe de formulat în cauză.
Instanța, având în vedere că intimatul a arătat că nu mai are alte cereri, excepții de ridicat sau probe de formulat, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul - reclamant având cuvântul solicit respingerea recursului formulat de Casa Județeană de Pensii T, menținerea soluției instanței de fond, care a dispus în mod corect, conform adeverințelor aflate la dosarul cauzei.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea, înregistrată sub nr- Gaf ormulat contestație împotriva deciziei nr.-/23.07.2008, emisă de Casa Județeană de Pensii T, solicitând anularea acesteia ca netemeinică și nelegală și obligarea intimatei la a emite o nouă decizie de pensionare.
În motivare, contestatorul a arătat că, a fost încadrat în muncă la data de 13.04.1964 și a lucrat fără întrerupere până la data de 31.10.2002 când i s-a întocmit dosarul de pensionare ulterior respins.
A menționat contestatorul că, în baza declarației de asigurare nr.1762 din 23.08.2004 începând cu data de 01.08.2004 a început să cotizeze din nou până la data 01.07.2008 când în urma deciziei nr.- din 23.07.2008 s-a aprobat pensionarea sa.
Astfel, la un calcul sumar neincluzând cât a fost în armată, adică 1 an, 4 luni și perioada de întrerupere 31 oct.2002 - 8.01.2004, 1 an și 9 luni este egal cu 3 ani, 1 lună.
A mai menționat contestatorul că, în decizia de pensie ar trebui să se ia în calcul cam 41 de ani, nu 38 cu reiese din aceasta.
Totodată a menționat că perioada 1996 - 2002 s-a plătit cu ordine de plată prin BCR.
În apărare, intimata a formulat întâmpinare prin care a arătat că, adeverința nr.123/26.05.2004 eliberată de B nu a fost valorificată pentru următoarele motive:
Art.164 alin.2 și 3 din Legea nr.19/2000 stabilește ca "La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1.04.1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Pentru perioadele lucrate anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, punctajele anuale se calculează conform art.164 din Legea 19/2000".
De asemenea, intimata a precizat că, OUG nr.4/2005 în Anexă stabilește care sunt sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarife, care potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual.
S-a arătat că OUG 4/2005 la pct.V din Anexă, precizează că sporurile prevăzute în Legea 49/1992, se utilizează la determinarea punctajului mediu anual atât pentru perioadele anterioare cât și pentru cele ulterioare datei de 1.04.1992.
Intimata a arătat că, adeverința nr.123/26.05.2008 eliberată de SA B prezentată de reclamant, prin care se precizează că acesta a încasat spor de șantier și spor de toxicitate în perioada 1965, 1966, 1967 și 1968 nu poate fi valorificată la recalcularea punctajului mediu anual pentru că nu sunt respectate dispozițiile OUG 4/2005 în ce privește temeiul legal al acordării sporului respectiv.
În ce privește sumele achitate de reclamant pentru perioada 01.08.2004 - 01.07.2008 cât acesta a avut declarație de asigurare depusă la CJP T conform art.6 din Legea 19/2000, intimata a arătat că, contestatorul, în perioada 01.08.2004 - 01.07.2008 a avut calitatea de asigurat conform art.5 alin.IV lit.a din Legea 19/2000 și a depus declarație de asigurare conform art.6 din Legea 19/2000. Contribuția individuală de asigurări sociale nu a fost achitată lunar așa cum prevede art.29 lit.c din Legea 19/2000 aceasta determinând calcularea de majorări de întârziere conform art.31 alin.1 din Legea 19/2000.
Astfel, a menționat intimata, conform art.78 alin.1 din Legea 19/2000: punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului mediu brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale la salariul mediu brut lunar din luna respectivă comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
S-a mai arătat că, din Lista cronologică de încasări rezultă că, contestatorul în intervalul 25.01.2006 - 12.02.2008, nu a achitat contribuția de asigurări sociale.
Menționează intimata că, față de textele de lege invocate anterior, suma de 3406 lei achitată în cursul anului 2008 reprezintă contribuții restante plus majorările de întârziere pentru anul 2006 și 2007.
Totodată, s-a învederat că, având în vedere dispozițiile art.78 alin.1 din Legea 19/2000, pentru perioada în care reclamantul a avut calitatea de asigurat s-a luat în considerare venitul asigurat din declarația de asigurare și că, aceasta se regăsește în adeverința nr.21590/26.06.2008 eliberată de CJP
Prin sentința civilă nr.60/21 ianuarie 2009 Tribunalul Tulceaa admis în parte contestația formulată de reclamant.
A anulat decizia nr.-/23.07.2008 emisă de Casa Jud.de Pensii T și obligă intimata să emită o nouă decizie de pensionare și să recalculeze pensia contestatorului luând în considerare și adeverințele nr.167/17.06.2008 emisă de "" T, nr.1802/20.05.2008 emisă de SA B și nr.123/20.05.2004 emisă de "" SA
A respins capătul de cerere privind luarea în considerare la recalcularea pensiei a perioadei 1.02.2004 - 1.07.2008 cât contestatorul a avut declarație de asigurare la Casa Județeană de Pensii T, precum și a ordinelor de plată depuse la dosar, ca nefondat.
Pentru a soluționa astfel instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin decizia nr.-/23.07.2008, contestatorul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, pentru un stagiu de cotizare realizat de 45 ani 5 luni și 14 zile, din care 24 ani 9 luni și 19 zile în grupa a II-a de muncă, 13 ani 3 luni 18 zile în condiții normale, 1 an 4 luni 7 zile stagiu asimilat (armată) și 6 ani stagiu aferent grupei a II-a de muncă.
Se reține că la emiterea deciziei contestate, intimata nu a avut în vedere adeverința nr.123/26.05.2004 eliberată de SA, motivat de faptul că sporul de șantier și sporul de toxicitate nu prezintă temei legal.
Potrivit prevederilor art.164 alin.2 și 3 din Legea 19/2000:
"La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.(1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Din adeverința nr.123/26.05.2008, eliberată de "" B aflată în copie la dosar, rezultă că, începând cu luna iulie 1965 și până în luna decembrie 1965, cât și în anul 1966 contestatorul a încasat spor de șantier, iar în perioadele ianuarie 1967 - iulie 1967 și respectiv iunie 1968 - decembrie 1968, acesta a încasat spor de toxicitate.
Totodată, se reține că în adeverința mai sus precizată s-a făcut mențiunea că sporurile respective au fost acordate în baza legislației privind salarizarea, a contractului colectiv de muncă și a contractului individual de muncă în vigoare la data acordării lor, extrase din arhiva unității, la care unitatea a plătit CAS pentru sumele respective.
Se reține că, potrivit pct.5 din Anexa din OUG 4/2005, dintre sporurile cu caracter permanent, în conformitate cu prevederile Legii 49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, fac parte, în afară de cele menționate de legea sus menționată și alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective sau individuale de muncă.
Or, având în vedere că, din adeverința nr.123/26.05.2004 rezultă caracterul permanent al sporurilor de șantier și de toxicitate încasate de contestator și față de aceea că societatea care i-a eliberat adeverința SAB, a specificat sub semnătură și ștampilă că, aceste sporuri i-au fost acordate în baza legislației privind salarizarea și a contractului individual al contestatorului, extrase din arhiva societății, instanța reține că, în speță intimata, în mod greșit nu a luat în calcul la stabilirea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă și această adeverință.
Totodată, se constată că, așa după cum rezultă din adeverința nr.1802/20.05.2008 emisă de ""SA B în perioada 24.02.1972 - 01.06.1973, contestatorul a beneficiat de spor acordat pentru munca prestată în timpul nopții. Se precizează totodată în adeverință că temeiul legal în baza căruia a fost acordat acest spor este 914/1968.
Potrivit adeverinței nr.167/17.06.2008, emisă de T SA, în perioada ianuarie 1980 - decembrie 1981, contestatorul a beneficiat de spor de vechime, ca spor cu caracter permanent prevăzut în contractul său individual de muncă și inclus în salariul brut înregistrat în statul de plată, pentru care unitatea a calculat și virat CAS și PS.
Așa fiind, instanța reține că și în ceea ce privește adeverința nr.1802/20.05.2008 eliberată de "" SA B și adeverința nr.167 din 17.06.2008, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.164 alin.2 și 3 din Legea 19/2000, cât și cele prevăzute de pct.5 și 6 din Anexa la OUG nr.4/2005, mai sus citate.
Așa fiind, instanța va anula decizia nr.-/23.07.2008, emisă de Casa Județeană de Pensii T și va obliga intimata să emită o nouă decizie de pesionare și să recalculeze pensia contestatorului, luând în considerare și adeverințele nr.167/17.06.2008, emisă de "" T SA, nr.1802/20.05.2008, emisă de " SA B și nr.123/26.05.2004, emisă de " SA
Cu privire la capătul de cerere prin care contestatorul a solicitat luarea în considerare la recalcularea pensiei a perioadei 1.08.2004 - 1.07.2008, instanța urmează a reține următoarele;
Așa după cum rezultă din declarația de asigurare nr.1762/23.08.2004 și din solicitarea de retragere a declarației de asigurare nr.4846 din 17.06.2008, în perioada 01.08.2004 - 01.07.2008, contestatorul a avut calitatea de asigurat, conform art.5 alin.1 pct.IV lit.a) din Legea 19/2000, în calitate de asociat unic, acesta depunând declarație de asigurare conform art.6 din Legea 19/2000.
Conform prevederilor art.29 lit.c din Legea 19/2000:
Termenele de plată a contribuției de asigurări sociale sunt până la sfârșitul lunii pentru luna în curs, în cazul asiguraților prevăzuți la art.5 alin.(1) pct.IV și V și alin.2.
Potrivit prevederilor art.78 alin.1 din Legea 19/2000 "Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile, adaosurile, sau, după caz a venitului lunar asigurat care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale la salariul mediu brut lunar din luna respectivă comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice"
Din lista cronologică de încasări aflată la dosar rezultă că, în ceea ce îl privește pe contestator în perioada 25.01.2006 - 12.02.2008, nu a achitat contribuția de asigurări sociale.
Suma achitată de contestator în anul 2008, conform listei cronologice de documente de asigurare, în baza chitanțelor nr.-/12.02.2008; nr.-/25.03.2008, nr.-/24.04.2008; nr.-/28.05.2008 și nr.- din 17.06.2008, în cuantum de 3406, nu reprezintă venitul asigurat al acestuia, în condițiile în care venitul asigurat al contestatorului este în cuantum de 318 lei, așa cum rezultă acesta atât din comunicarea de modificare nr.4845/17.06.2008, cât și din adeverința nr.21590/26.06.2008, eliberate de către intimată.
Analizând înscrisurile menționate mai sus, raportat la dispozițiile legale citate, s-a constatat că, de fapt suma de 3406 lei, achitată de contestator în anul 2008, reprezintă contribuții restante și majorări de întârziere pentru anii 2006 și 2007.
Față de aceste considerente, instanța a respins capătul de cerere privind luarea în considerare la recalcularea pensiei a perioadei 1.08.2004 - 1.07.2008, cât contestatorul a avut declarația de asigurare la Casa Județeană de Pensii T, precum și a ordinelor de plată depuse la dosar, ca nefondat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
Adeverința 167/17.06.2008 eliberată de T este depusă la dosarul de pensie. În această adeverință este cuprins salariul brut și sporul de vechime pentru perioada 01.03.1980 - 01.05.1986.
Adeverința nr.123/26.05.2004 eliberată de A B, prin care se precizează că intimatul a încasat spor de șantier și spor de toxicitate în perioada 1965, 1966, 1967 și 1968 nu respectă dispozițiile OUG 4/2005 în ce privește temeiul legal al acordării sporurilor respective și dispozițiile Legii 19/2000.
Adeverința nr.1802/20.05.2008 eliberată de C SA B, cuprinzând sporul de noapte pentru perioada 24.02.1972 - 01.06.1973 nu a fost depusă la data pensionării.
Ea nu a fost valorificată la stabilirea punctajului anual pentru că înscrisul nu este original, cel depus fiind în xerocopie.
În ce privește sumele achitate pentru perioada 01.08.2004 - 01.07.2008 cât acesta a avut declarație de asigurare conform art. 6 din Legea 19/2000, recurenta solicită să se constate următoarele:
Intimatul, în perioada 01.08.2004 - 01.07.2008 a avut calitatea de asigurat, conform art. 5 alin.IV lit.a din legea 19/2000 și a depus declarație de asigurare conform art. 6 din legea 19/2000. Contribuția individuală de asigurări sociale nu a fost achitată lunar așa cum prevede art. 29 lit.c din legea 19/2000, aceasta determinând calcularea de majorări de întârziere conform art. 31 alin.1 din Legea 19/2000.
Sumele achitate în anul 2008 conform evidenței Casei Județene de Pensii în total de 3406 lei nu reprezintă venitul asigurat al acestuia.
Față de textele de lege invocate anterior suma de 3406 lei achitată în cursul anului 2008 reprezintă contribuții restante plus majorările de întârziere pentru anul 2006 și 2007.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Din Adeverința nr.167/17.06.2008 emisă de T rezultă că în perioada ianuarie 1980 - decembrie 1981 contestatorul a beneficiat de spor de vechime, ca spor cu caracter permanent prevăzut în contractul său individual de muncă și inclus în salariul brut înregistrat în statul de plată pentru care unitatea a calculat și virat CAS și PS.
Prin urmare sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 164 al.1,2,3 din legea 19/2000, precum și cele prevăzute de pct.5 și 6 din Anexa la OUG 4/2005.
Din Adeverința nr.123/26.05.2008 emisă de rezultă că începând cu luna iulie 1965 și până în luna decembrie 1965, cât și în anul 1966 contestatorul a încasat spor de șantier iar în perioadele ianuarie 1967 - iulie 1967 și respectiv iunie 1968 - decembrie 1968, acesta a încasat spor de toxicitate.
În adeverința menționată mai sus se precizează că sporurile respective au fost acordate în baza legislației privind salarizarea, a contractului colectiv de muncă și a contractului individual de muncă în vigoare la data acordării lor.
Atât timp cât societatea care a eliberat adeverința a specificat sub semnătură și ștampilă că aceste sporuri i-au fost acordate în baza legislației privind salarizarea și a contractului individual de muncă al contestatorului, extrase din arhiva societății, în mod greșit pârâta nu a luat în calcul la stabilirea pensiei și această adeverință.
Susținerea pârâtei că pentru perioada 1965 - 1968 nu exista contract colectiv de muncă nu poate fi reținută. Sub imperiul atât a codului muncii din 1950 cât și a celui din 1972, încheierea contractelor colective era obligatorie. Pentru menținerea unei concepții unitare și asigurarea respectării dispoziției legii, erau întocmite și utilizate contracte tip, cu clauze prestabilite.
În ceea ce privește ultimul motiv de recurs referitor la sumele achitate pe perioada 1.08.2004 - 1.07.2008 acesta este lipsit de interes, întrucât prima instanță a respins capătul de cerere privind luarea în considerare la recalcularea pensiei a perioadei 1.02.2004 - 1.07.2008.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta - pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în T,-, împotriva sentinței civile nr.60/21.01.2009 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în T,-,.21,.4,.11, județul T, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.06.2009.
Președinte,
- - Ptr. Jud. - - aflat în,
semnează cf. art.261 al.2 pr.civ.
Președinte Instanță,
Judecător,
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:; Șt.
Red.dec.-jud.-/10.07.2009
- gref.-
2 ex./13.07.2009
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Răzvan Anghel, Mariana Bădulescu
