Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1731/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1731
Ședința publică din data de 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de contestatorul, domiciliat în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 357 pronunțată la data de 30 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B, cu sediul în B,-, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-contestator personal, intimata-pârâtă reprezentată de consilier juridic, în baza împuternicirii de reprezentare juridică nr. 29854/5.10.2009.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Recurentul contestator având cuvântul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri noi și depune la dosar în xerocopie, cu borderou: cerere de pensionare înregistrată sub nr. 1/1357/12.06.1997,adresa nr. 8944/7.08.1998, adresa nr. 11201/17.09.1998, adresa nr. 17684/14.12.1999, circulara nr. 77120/21.02.1995, motive de recurs în dosar nr. 7193/1999, motive de recurs în dosarul nr. 5235/2000, certificat de grefă din dosarul nr. 468/2001 al Tribunalului Buzău, certificat de grefă din dosarul nr. 1104/23.04.2003 al Tribunalului Buzău, adresa nr. -/17.12.2003, decizia nr. -/17.12.2003, extras din fișa de pensii din anul 1998 de pe care a înmânat un exemplar reprezentantului intimatei-pârâte.
Consilier juridic având cuvântul arată că nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri.
Curtea, încuviințează la solicitarea intimatului-contestator, în dovedirea motivelor de recurs, proba cu înscrisuri ce au fost depuse la dosar.
Consilier juridic având cuvântul arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor comunicate în timpul ședinței de judecată întrucât cunoaște conținutul acestora.
Recurentul-contestator având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat solicitând acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat solicitând acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurentul-contestator având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat, casarea sentinței, în subsidiar modificarea și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost ea formulată.
Arată că în mod greșit instanța de fond a tras concluzia că a pierdut calitatea de pensionar în urma sentinței civile nr. 213/29.08.2008. În realitate prin această hotărâre pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, irevocabilă prin decizia nr. 1243 pronunțată de J-Secția de contencios Administrativ s-au anulat doar deciziile de pensionare nr. 143/09 din 13.02.1998 și decizia de pensionare nr. 143/9 din 4.08.1998 privite ca acte administrative în baza art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Greșit instanța de fond a tras concluzia că decizia nr. 213 a anulat decizia nr. -/13.02.1998 și din 4.08.1998 pentru singurul motiv că nu a solicitat pensionarea, în realitate el a solicitat pensionarea prin cerere scrisă, originalul acesteia aflându-se în dosarul de pensionare nr. 143 109 aflat la Casa Județeană de Pensii B și nu i se poate imputa că în anul 1998 nu a formulat cererea printr-un formulat tipizat.
Tot în mod greșit s-a tras concluzia că în perioada 1997-2008 a cumulat pensia cu salariul, din actele dosarului rezultând clar că a fost în plată.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat, pentru motivele arătate în scris, precizând că și la acest moment pe talonul de pensie suportă niște rețineri făcute de Casa Județeană de Pensii.
Perioada 2003-2008 nu a fost luată în calcul la stagiul de cotizare și a solicitat ca unitatea să fie obligată să pună în aplicare decizia de la G și deși a depus sentința la Casa Județeană de Pensii nu a fost luată în calcul această perioadă. Fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, având cuvântul solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate la fond ca temeinică și legală.
Arată că orice deschidere a dreptului de pensie se face printr-o cerere. Prin decizia nr. 213 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, decizia de pensionare nr. -/din 4.08.1998 a fost anulată și automat desființată calitatea de pensionar.
Reclamantul a revenit cu altă cerere de deschidere a dreptului de pensie și s-a emis o nouă decizie de pensionare ce face obiectul prezentului dosar, iar stagiul de cotizare a fost valorificat în totalitate în anul 2008.
Recurentul-contestator având cuvântul în replică arată că dreptul de pensionare nu este dat de o decizie ci de o perioadă în care a cotizat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr- reclamantul a formulat în contradictoriu cu unitatea pârâta Casa Județeana de Pensii B contestație împotriva deciziei nr.-/04.06.2008 privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă emisă de unitatea pârâta.
Reclamantul a contestat decizia de pensionare pentru un număr de 5 motive:
- În primul rând a solicitat ca decizia de pensionare sa nu poarte nr.-, ci numărul - corespunzător dosarului său de pensie format la.B în anul 1998 când i s-a emis prima decizie de pensionare si care a purtat nr.-.
- În al doilea rând a solicitat să se constate că prin decizia de pensionare nr.-/04.06.2008 nu i s-au stabilit pentru prima dreptul la pensie, ci prin aceasta decizie i s-a modificat cuantumul pensiei.
- În al treilea rând a solicitat să se constate că a cerut modificarea pensiei încă din anul 2003 prin cererea înregistrată sub nr.6215 din 30.01.2003 și că pârâta i-a soluționat aceasta cerere în anul 2008.
- În al patrulea rând a solicitat sa se constate ca stagiul total de cotizare luat în calcul de unitatea pârâtă este mai mic decât cel la care are dreptul și pe care l-a probat cu actele depuse la dosarul de pensionare:
Mai susține reclamantul ca, cuantumul pensiei stabilite prin decizia nr. -/04.06.2008, de 1240 lei este mai mic decât cel care rezultă din actele depuse la dosarul de pensionare.
Prin precizările depuse la dosar la 08.12.2008 reclamantul a susținut că dosarul de pensionare i s-a întocmit de unitatea pârâta în anul 1998 și poartă numărul -. Pe baza documentațiilor existente în acest dosar Bae mis, în baza art.86 din Legea 18/2000, deciziile nr.-/13.02.1998 și nr. -/04.08.1998 prin care a fost pensionat pentru limita vârstă. În anul 2003. Bam ai emis doua decizii de pensionare cu același număr, -/09.01.2003 și 17.12.2003.
Aceste decizii au fost anulate prin hotărâri judecătorești însă solicită să se constate că prin sentința civila nr.213/29.08.2000 a Curții de APEL PLOIEȘTI, irevocabilă prin decizia civila nr.1243/02.05.2001 a JBs -au anulat deciziile de pensionare nr.-/13.02.1998 și respectiv din 04.08.1998 dar nu s-a anulat dosarul său de pensionare nr.- din anul 1998 și nici dreptul de a fi pensionat în anul 1998.
Ca o consecință a celor susținute mai sus reclamantul a solicitat să se constate ca decizia contestata în prezenta cauză, trebuia să poarte numărul - corespunzător dosarului său de pensionare întocmit în anul 1998 și nu să poarte un număr nou, respectiv nr.-.
Greșita numerotare a dosarelor de pensionare se datorează, consideră reclamantul, aplicării greșite a dispozițiilor din Legea nr.19/2000 la data de 04.06.2008 unitatea-pârâta avea obligația să emită, în temeiul art.89 din lege, o decizie de recalculare a pensiei stabilită în anul 1998 și nu să emită, în baza art.86 din lege o decizie de ieșire la pensie.
Cu privire la al doilea capăt de cerere reclamantul a reiterat solicitarea de a se constata că are la. B un singur dosar de pensionare întocmit în anul 1998, că în fapt prin cererea depusa la. la 10.04.2008 el nu a solicitat o nouă înscriere la pensie, ci a solicitat în temeiul art.89 din Legea nr.19/2000 modificarea cuantumului pensiei stabilită în anul 1998 în dosarul de pensionare nr. - aflat de 10 ani la.
Cu privire la al treilea capăt de cerere reclamantul a precizat că prin cererea înregistrată la. B în anul 2003 sub nr. 6125/31.01.2003 a solicitat, în temeiul art.95 din Legea, recalcularea pensiei pentru perioada 1998-2003, pentru care deține acte doveditoare și că în mod nejustificat Bae mis decizia nr.-/04.06.2008, cu o întârziere de 5 ani.
Reclamantul critica aceasta decizie pentru următoarele motive:
- unitatea pârâtă nu a emis o decizie de recalculare a pensiei conform art.95 din Legea nr.19/2000, ci a dat o noua decizie de pensionare;
- decizia s-a emis cu o întârziere de 5 ani de la data la care el solicitat recalcularea pensiei inițial stabilită în anul 1998, în dosarul de pensionare nr. -, recalcularea solicitată prin cererea nr.6125/30.01.2003;
- nu s-au luat în considerare actele doveditoare pentru perioada 1998 - 2003 pe care le-a depus cu cererea nr.6125/30.01.2003 prin care a solicitat, în temeiul art.95 din Legea nr.19/2000 recalcularea pensiei;
- nu are nicio culpă în emiterea cu o întârziere de 5 ani a deciziei nr. - din 04.06.2008 întocmit după ce a depus la. B cererea de recalculare a pensiei nr.6125/30.01.2003 a primit de la. B scrisoarea nr.1889/11.03.2003 prin care a fost invitat la sediul B pentru clarificări, a onorat această invitație explicând că îndeplinește condițiile de a fi pensionat din anul 1998 când i s-a emis prima decizie de pensionare.
Reclamantul mai arata ca în mod greșit, prin decizia nr.-/04.06.2008 i s-a recalculat și acordat drepturile de pensie începând cu anul 2008 și nu cu anul 2003 când a solicitat prin cererea nr.6125/30.01.2003 recalcularea pensiei pentru perioada 1998-2003, încălcând astfel dispozițiile art.95 alin. 3 din Legea nr.19/2000.
Reclamantul contestă decizia nr. -/04.06.2008 și pentru faptul că prin cererea înregistrată la. B la 10.04.2008 sub nr.8842 a solicitat în temeiul art.95 din Legea nr.19/2000 recalcularea pensiei pentru perioada 2003-2008, pentru care a depus la dosar acte doveditoare, iar B nu a introdus în buletinul de calcul perioada 2003-2008.
Cu privire la al patrulea capăt de cerere reclamantul a precizat că un alt motiv pentru care contestă decizia de pensionare constă în faptul că pârâta a stabilit greșit stagiul total de cotizare de 45 ani, 3 luni si 24 zile deoarece:
- pentru perioada 01.06.1997- 23.11.2002 nu s-a luat în considerare, în buletinul de calcul încadrările tarifare și funcțiile îndeplinite, așa cum au fost corectate prin hotărârile judecătorești depuse la dosarul de pensionare.
- în buletinul de calcul nu s-au luat în calcul si perioadele lucrate de reclamant în calitate de angajat după data de 23.12.2002, așa cum s-a stabilit prin sentința civila 1120/05.12.2007 a Tribunalului Buzău depusă la dosarul de pensionare;
- nu s-au luat în considerare toate perioadele lucrate în grupa I si II de muncă și sporurile cu caracter personal dovedite prin adeverințele și sentințele judecătorești depuse la dosar.
Cu privire la al cincilea capăt de cerere reclamantul a contestat, față de dovezile depuse la dosar, cuantumul pensiei de 1240 lei, fata de punctajul mediu pe care l-a realizat.
Prin întâmpinare, unitatea-pârâtă a solicitat respingerea contestației arătând că decizia de pensionare nr.- din 04.08.1998 prin care contestatorul a fost pensionat a fost anulată prin sentința civila nr.213/29.08.2000 a Curții de APEL PLOIEȘTI, acesta pierzând astfel calitatea de pensionar, că cererea reclamantului înregistrată la. B în anul 2003 sub nr.6125/30.01.2003 de recalculare a pensiei nu s-a concretizat în emiterea unei decizii, întrucât decizia de pensie anterioară din anul 1998 fusese anulată prin hotărâre judecătorească (sentința civila nr.213/29.08 2000 Curții de APEL PLOIEȘTI ), iar prin scrisoarea nr.1889/11.03.2003 reclamantul a fost invitat la sediul B pentru a furniza informații privind cererea de pensionare.
A mai arătat că reclamantul a solicitat pensionarea prin cererea înregistrată la. B în anul 2008 sub nr.8842/10.04.2008, cererea aprobată prin decizia nr.- din 04.06.2008 prin care acesta a redobândit calitatea de pensionar.
Referitor la stagiul realizat de contestator unitatea pârâtă a precizat că este de 45 ani, 3 luni si 24 zile si a fost corect stabilită.
Prin sentința civilă nr. 357 din 30 martie 2009, Tribunalul Buzăua respins contestația formulată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din carnetul de muncă al reclamantului și hotărârile judecătorești depuse la dosar rezultă că reclamantul a avut calitatea de angajat și pe cale de consecință de asigurat conform art.5 din Legea nr.19/2009 până în luna martie 2008.
Este adevărat că în anul 1998 s-a dispus prin decizia nr.-/13.02.1998 pensionarea pentru limita de vârstă a contestatorului însă aceste decizii de pensionare au fost anulate de Secția de Contencios Administrativ și Comercial a Curții de APEL PLOIEȘTI, prin sentința civila nr.213/29.08.2000 rămasă irevocabilă prin decizia nr.1243/28.03.2001 a Secției de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție pentru singurul motiv că reclamantul nu solicitase pensionarea.
În aceste condiții, contestatorul a fost reîncadrat de angajator și și-a continuat activitatea de angajat, pierzând deci calitatea de pensionar și nu există probe din care să reiasă ca în perioada 1997-2008 reclamantul ar fi cumulat, în condițiile art.94 din Legea nr.19/2000, pensia cu salariu.
Concluzia la care a ajuns instanța, din cele reținute mai sus, a fost că prin anularea deciziilor de pensionare nr. -/13.02.1998 și din 04.08.1998 prin sentința civila nr.213/29.08.2000 a Curții de APEL PLOIEȘTI reclamantul a pierdut calitatea de pensionar, iar dosarul nr. - întocmit de B cu ocazia pensionarii și-a pierdut orice semnificație privind data stabilirii sau recalculării pensiei după acesta dată, pentru reclamant.
In aceste condiții, instanța a reținut că în mod corect în anul 2008,. aprobând, în condițiile art.82 din Legea nr.19/2000, pensionarea reclamantului, a emis o noua decizie de pensionare cu un nou număr, respectiv decizia nr.-/04.06.2008 privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârsta, neexistând nicio rațiune, care să rezulte din Legea nr.19/2000, de a i se acorda acestei decizii numărul - corespunzător dosarului de pensionare nr. - din anul 1998.
De asemenea, instanța a constatat că cererea reclamantului înregistrată la. B în anul 2008 sub nr. 8842/10.04.2004 reprezintă, în mod explicit o cerere pentru "înscrierea la pensie pentru limita de vârsta" și nu o cerere pentru recalcularea pensiei cu argumentarea că reclamantul nu avea la data formulării acestei cereri calitatea de beneficiar al unei pensii. Această cerere pentru înscriere la pensie respectă modelul de cerere prevăzut în anexa nr.12 la Ordinul nr.340/2001 dat de Ministerul Muncii în aplicarea Legii nr.19/2000 ceea ce demonstrează caracterul ei de cerere pentru înscriere la pensie și nu de recalculare a pensiei.
Prin urmare capetele de cerere prin care reclamantul solicită ca decizia de pensionare să aibă numărul - corespunzător dosarului de pensionare nr.- din anul 1998 și să fie considerată o decizie de recalculare a pensiei au fost respinse ca neîntemeiate de către tribunal.
Instanța de fond a apreciat că nu este întemeiat nici capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat să se constate că prin cererea adresată unității-pârâte în anul 2003 înregistrată sub nr. 6125/30.01.2003 a solicita recalcularea pensiei stabilite în dosarul de pensionare nr.- din 1998 și că în mod nejustificat unitatea-pârâta a rezolvat această cerere cu o întârziere de 5 ani, avându-se în vedere următoarele argumente:
Precizează instanța de fond că reclamantul a solicitat recalcularea pensiei prin cererea nr.6125/30.01.2003 însă în mod justificat unitatea-pârâtă nu avea posibilitatea legală să procedeze la o recalculare de pensie deoarece reclamantul nu avea, la data formulării acestei cereri, calitatea de pensionar, în condițiile în care, așa cum s-a reținut mai sus, deciziile nr.-/13.02.98 și din 04.08.1998 au fost anulate prin sentința civila nr.213/29.08.2000 a Curții de APEL PLOIEȘTI.
Din examinarea conținutului cererii nr.6215/3001.2003 instanța de fond retine că aceasta cerere nu îndeplinește condițiile pentru a fi considerată o cerere pentru înscrierea la pensie, nefiind scrisă pe formularul prevăzut în anexa nr.12 la Ordinul nr.340/2001 emis de Ministerul Muncii și prin aceasta cerere reclamantul a solicitat să i se comunice de reprezentanții unității-pârâte dacă îndeplinește, condițiile necesare unei pensii integrale pentru limita de vârsta.
Unitatea-pârâtă i-a răspuns reclamantului la scrisoarea acestuia înregistrata sub nr. 6215/30.01.2003 prin scrisoarea nr.1889/11.03.2003 prin care l-a invitat la sediul B" pentru a stabili daca îndeplinește condițiile de pensionare "cerându-i să prezinte" toate documentele privind pensionarea și carnetul de munca în original.
Prin urmare, nefiind îndeplinite condițiile pentru recalculare a pensiei întrucât această pensie nu era stabilită, iar prin cererea înregistrată sub nr.6215/30.01.2003 reclamantul nu solicitat emiterea unei decizii de stabilire a pensiei, prima instanța a respins și acest capăt de cerere.
Instanța de fond a apreciat, de asemenea, că nu sunt întemeiate nici capetele de cerere nr.4 și 5, avându-se în vedere împrejurarea că în anul 2008, prin cererea înregistrată la 10.04.2008 sub nr.8842 reclamantul a solicitat, în mod expres înscrierea la pensie pentru limită de vârsta. Aceasta cerere este completată după modul prevăzut în anexa nr.12 la Ordinul nr.340/2001, la cerere reclamantul anexând carnetul de muncă în original și adeverințe privind sporul din salariu.
Urmare acestei cereri de înscriere la pensie unitatea-pârâtă a emis decizia nr.-/04.06.2008 privind acordarea pensiei pentru munca depusă si limită de vârsta stabilind o pensie de asigurări sociale de 1.240 lei.
Constata tribunalul,din examinarea conținutului deciziei nr.-/04.06.2008 și a buletinului de calcul în baza căruia s-au stabilit stagiul de cotizare realizat, punctajul mediu și cuantumul pensiei, ca unitatea-pârâtă a luat în calcul, în mod justificat numai perioada contributivă.
Este adevărat că din considerentele sentinței civile nr.1120/05.12.2007 pronunțata de Tribunalul Buzău și ale deciziei civile nr.933/07.08.2003 a Curții de APEL PLOIEȘTI, rezultă că reclamantul a fost reintegrat în muncă și după luna decembrie 2008 însă acesta nu a dovedit că a depus la. B adeverințe sau alte înscrisuri prin care să se ateste perioade lucrate după luna decembrie 2002 și dacă pentru veniturile obținute a plătit contribuția de asigurări sociale.
Arată instanța de fond că la cererea înregistrata la. B sub nr.8842/10.04.2008 prin care a solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârstă, reclamantul avea obligația să depună dovezi din care să rezulte perioadele lucrate după luna decembrie. Aceasta constată că în aceasta cerere de înscriere la pensie reclamantul nu a menționat sentința civila nr.1120/05.12.2007 a Judecătoriei Buzău și decizia civila nr.933/2003 a Curții de Apel Galați și nici adeverințe eliberate de unitățile la care a lucrat după luna decembrie 2002.
În aceste condiții, în opinia instanței de fond, în mod justificat unitatea-pârâtă luat în calcul la stabilirea pensiei suma contributivă, sporurile, activitatea în grupele I și II de muncă, realizate de reclamant numai până în luna decembrie 2002, numai stagiile de cotizare până în luna decembrie 2002, emițând decizia de pensionare nr.-/04.06.2008 prin care reclamantului i s-a stabilit, în mod corect o pensie de 1240 lei corespunzătoare unui stagiu de cotizare realizat de 45 ani 3 luni și 24 zile.
Împotriva acestei sentințe, pe care a criticat-o ca netemeinică și nelegală, a declarat recurs contestatorul.
În motivarea recursului formulat se arată că, în ceea ce privește soluționarea primului capăt de cerere, în mod greșit instanța de fond a concluzionat ca recurentul si-a pierdut calitatea de pensionar în urma pronunțării sentinței civile nr. 213 din 29.08.2000, rămasa irevocabilă prin decizia nr. 1243 din 28.03.2001 a secției de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție.
Recurentul susține că aceste hotărâri judecătorești au anulat doar deciziile de pensionare nr. 143/09 din 04.08.1998 si 143/09 din 13.02.1998 privite ca acte administrative, nu si dosarul de pensionare întocmit în anul 1998, care a rămas în baza de date a Casei de Pensii
Se mai menționează că recurentul a solicitat pensionarea în anul 1998, cererea sa fiind scrisă de mână, iar motivul pentru care cererea sa nu este formulată pe formularul prevăzut de anexa 12 la Ordinul nr. 340/2001 este acela că la acea data era in vigoare Legea nr. 3/1977.
In motivarea recursului se mai arata că în mod greșit a reținut instanța de fond că nu exista probe în dosar din care sa rezulte ca în perioada 1997-2008 ar fi cumulat, în condițiile art. 94 din Legea nr. 19/2000 pensia cu salariul, în aceasta perioada fiind pensionar în plată, așa cum rezulta din întregul probatoriu administrat în fata instanței de fond, pensia fiindu-i suspendată in mod abuziv din ianuarie 2004.
Un alt motiv de recurs îl reprezintă pretinsa greșită apreciere a instanței de fond în ceea ce privește anularea dosarului de pensionare. Acesta a fost întocmit și aprobat conform Legii nr. 3/1977, iar art. 95 din Legea nr. 19/2000 a prevăzut cererea de recalculare a pensiei ori de cate ori este nevoie, fără a completa vreun formular tipizat.
Se susține de recurentul-contestator ca un alt argument în favoarea concluziei ca nu a pierdut calitatea de pensionar este acela ca îndeplinea la data formarii dosarului de pensionare cumulativ condițiile de vârstă și vechime în muncă (deci perioadele de contribuție) necesare pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă și vechime integrală.
Existenta dosarului de pensionare nr. - este, in opinia recurentului-contestator, pe deplin dovedita, de emiterea in acest dosar a unei serii de decizii in perioada 2000-2008, care poarta acest număr -.
Privitor la soluționarea capătului de cerere nr. 2 se arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că decizia din 04.06.2008 reprezintă o înscriere nouă la pensie, deși in realitate ea este o decizie de recalculare a pensiei, pentru valorificarea perioadei anterioare anului 2003, conform actelor doveditoare depuse la data de 30.01.2003, când avea calitatea de pensionar în plată, cumulând pensia cu salariul.
In mod neîntemeiat instanța de fond, în opinia recurentului, a soluționat și capătul 3 de cerere, apreciind ca unitatea parata (Casa Județeana de Pensii B) nu avea posibilitatea legala sa procedeze la o recalculare de pensie deoarece reclamantul nu ar fi avut, la data formulării acestei cereri( 30.01.2003 ) calitatea de pensionar, deși in realitate era pensionar in plata.
Cererea nr. 6215 din 30.01.2003 reprezintă o cerere de recalculare a pensiei adresata Casei de Pensii in baza art. 95 alin.2 din Legea nr. 19/2000, pentru care aceasta trebuia sa emită o decizie de admitere sau de respingere in termen de 30 de zile de la data depunerii cererii.
Recurentul învederează că adresa nr. 1889 din 11.03.2003 nu este o decizie care sa respecte prevederile art. 86 din Legea nr. 19/2000, ci este numai o invitație care nu putea sa fie contestata în instanța. Aceasta adresă îi solicita să depună cartea de munca în original, deși acest document se afla la Casa Județeană de Pensii încă din anul 2008, și i-a fost restituită abia în urma încheierii din 13.10.2008.
In mod greșit, arată recurentul, instanța de fond a concluzionat ca nu a fost prejudiciat la calculul pensiei de faptul că in buletinul de calcul nu au fost incluse modificările funcției și implicit de salarizare dictate de sentințele civile nr. 12339 din 9.12.1997 si nr. 6443 din 27.08.2001, care au fost depuse la B, ca anexe la cererea nr. 8842(pag. 58), așa cum rezulta din copia xerox a acestei cereri; perioada respectiva reprezintă vechime în muncă.
În cauză au fost administrate probatorii cu înscrisuri.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3041pr.civ. Curtea constată ca recursul formulat este nefondat pentru considerentele pe care urmează a le expune în continuare:
In baza dispozițiilor Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, publicată în Buletinul Oficial nr. 82 din 6 august 1977, contestatorul a fost înscris la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă în anul 1998, conform deciziei de pensionare nr. -/13.02.1998.
Aceasta decizie a fost înscrisă în cartea de muncă a recurentului-contestator.
Ulterior contestatorul a atacat în instanță decizia de pensionare, prin sentința civilă nr. 213/ 29.08.2000 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI fiind admisă în parte acțiunea de contencios administrativ, anulate deciziile de pensionare nr. -/13.02.1998 și nr. -/04.08.1998 emise de pârâte B și respinse, ca neîntemeiate, capetele de cerere privind recunoașterea dreptului la muncă al reclamantului până la împlinirea vârstei de 60 de ani și obligarea pârâtei la plata de daune materiale.
Potrivit decizie civile de casare nr. 2105 pronunțată la data de 23 septembrie 1999 de Curtea Supremă de Justiție dosarul de pensionare al recurentului a fost întocmit în lipsa cererii acestuia de pensionare și cu încălcarea dispozițiilor art.8 din Legea nr. 3/1977 cu privire la vechimea în muncă și vârsta de pensionare.
În concluzie, instanțele judecătorești care au examinat decizia de pensionare a recurentului-contestator, la cererea acestuia, au constatat că unitatea unde a fost încadrat a procedat la întocmirea dosarului de pensionare, fără acordul petiționarului, prejudiciind astfel dreptul legal al acestuia de a fi pensionat la limita vârstei prevăzută de lege. ( în acest sens, filele 89-90 dosar de fond).
Este evident că, prin anularea deciziei de pensionare și reintegrarea în muncă a recurentului-contestator, acesta și-a pierdut calitatea de pensionar, iar dosarul de pensionare nr. -/1998 și-a încetat efectele juridice, deoarece pensionarea se făcuse în lipsa consimțământului acestuia și cu nerespectarea art. 8 și 15 din Legea nr. 3/1997.
Nu există nicio rațiune juridică pentru care, în condițiile în care deciziile de pensionare au fost anulate de instanțe judecătorești, în considerarea faptului că nu se putea dispune pensionarea, dosarul de pensionare să subziste în continuare.
În sensul inexistenței calității de pensionar sunt și înscrierile din carnetul de muncă al acestuia, conform cărora în perioada 01.03.1998 - 01.08.1998 a fost menținut în activitate, în baza aceluiași contract de muncă, desfăcându-i-se contractul de muncă conform art. 130 lit. a din Codul muncii. La data de 01.08.1998 a fost din nou reintegrat în funcție, până la data de 11.02.2003 când i s-a desfăcut din nou contractul de muncă.
Acestea sunt și considerentele pentru care la 30.01.2003, când a solicitat recalcularea pensiei, prin cererea nr. 6125, conform stagiului de cotizare pretins dovedit cu înscrisuri, intimata nu a putut da curs solicitării sale întrucât dosarul său de pensionare nu mai exista din punct de vedere juridic.
În acest sens, prin adresa nr. 1889/11.03.2003 Casa județeană de pensii aaî nvederat că a fost emisă și decizia nr. 143/09.01.2003 de anulare a plății pensiei cu 01.08.1998 și s-a solicitat recurentului-contestator ca, în cazul în care solicită o nouă înscriere la pensie, să se prezinte la sediul instituției cu toate documentele privind pensionarea și carnetul de muncă în original.
Decizia de anulare a plății pensiei și de recuperare a sumei de 127.262.332 reprezentând pensii neîncasate în perioada 01.08.1998-01.02.2003, în baza unor decizii de pensionare anulate în justiție, a fost supusă controlului judecătoresc de către recurentul-contestator, contestația acestuia fiind respinsă, potrivit sentinței civile nr. 333 /16.06.2003 emisă în dosarul nr. 468/2003 al Tribunalului Buzău.
Curtea nu poate reține nici susținerile recurentului din cuprinsul motivelor de recurs în sensul că, la data formulării cererii de recalculare carnetul său de muncă se afla încă din anul 1998 în original la sediul casei de pensii, în virtutea calității sale de pensionar în plată, întrucât vin în totală contradicție cu propriile susțineri din cuprinsul însăși a cererii de recalculare, în care învedera intimatei că " toată evidența acestor sporuri se află la ultimul său loc de muncă ( Construcții Feroviare G) unde se află și originalul cărții sale de muncă". În continuare, în cuprinsul aceleiași cererii acesta precizează că " din cauza animozităților care au existat între el și G, din anul 1997 și până în prezent, unitatea refuză să îi elibereze adeverințele de sporuri și originalul cărții de muncă completat legal". Faptul că acest carnet de muncă s-a aflat în păstrarea unității unde recurentul și-a reluat activitatea rezultă și din înscrierile efectuate de unitate până în anul 2003.
Prin urmare, în mod legal și întemeiat instanța de fond a respins ca neîntemeiate capetele de cerere prin care recurentul-reclamant a solicitat ca decizia de pensionare să poarte numărul -, conform dosarului din anul 1998, iar prezenta decizie să fie considerată o decizie de recalculare a pensiei.
Din cuprinsul cererii nr. 8842/10.04.2008 adresată în anul 2008 Casei Județene de Pensii B, completată pe formularul din anexa nr. 12, Curtea constată că acesta a solicitat o noua înscriere la pensie pentru limită de vârstă, cererea având și o rubrică în care recurentul a declarat nu primește o altă pensie sau ajutor social.
În mod judicios instanța de fond a apreciat și că la emiterea acestei noi decizii de pensionare intimata a luat în calcul, în mod justificat doar perioada contributivă pentru care recurentul a prezentat dovezi.
Susținerea recurentului în sensul că a fost luat în considerare un stagiu de cotizare mai mic nu poate fi primită deoarece, deși prin sentința civilă nr.1120 /05.12.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr- s-a făcut dovada obligării societății angajatoare să calculeze și să achite către CNPAS contribuția de asigurări sociale pentru pensii pentru perioada 1.06.1997 la zi, și să elibereze o adeverință privind sporurile realizate de acesta în conformitate cu prevederile HG nr. 1550/2004 și OG nr. 4/2005, în vederea întocmirii dosarului de pensie, recurentul-contestator nu a produs probe din care să reiasă că aceste contribuții au fost efectiv achitate, de bună-voie sau prin executarea silită a sentinței, că adeverințele respective au fost emise și au fost anexate, împreună cu sentința, cererii de pensionare.
Pentru toate aceste considerente, în baza disp. art. 312 pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul formulat de contestatorul ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-contestator, domiciliat în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 357 pronunțată la data de 30 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii B, cu sediul în B,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 6 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
5.11.2009 - 4 ex.
/FA
Trib.B nr-
G
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
