Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 190/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 190/AS
Ședința publică din data de 7 iulie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTORI: Răzvan Anghel, Maria Apostol Jelena Zalman
- -
Grefier - - -
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de recurenta reclamantă intimată, domiciliată în,-, județul C și recurenta pârâtă intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în- C, județul C, împotriva sentinței civile nr. 48/28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30.06.2009, 1.07.2009 și 7.07.2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii C, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâta la recalcularea drepturilor sale de pensie aferente perioadei 01.09.2001 - 01.09.2004, cu consecința obligării la plata sumei de 7.357.000 lei ROL, precum și la recalcularea drepturilor de pensie prin adăugarea stagiului realizat în perioada 01.06.1998 - 01.06.1999, cu plata drepturilor restante începând din luna august 2005.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în urma solicitărilor sale de recalculare a pensiei prin adăugarea stagiului asimilat, pârâta a emis decizia nr. -/10.11.2004 prin care a corectat erorile din deciziile anterioare referitoare
la data deschiderii dreptului de pensie, stabilind data corecta ca fiind 01.06.1998. Reclamanta a mai susținut că această decizie nu a fost însoțită și de plata retroactivă a pensiei cuvenite și neîncasate în condițiile în care din cauza erorilor referitoare la data deschiderii dreptului la pensie nu a beneficiat de toate etapele de recorelare a pensiei, reglementate prin acte normative succesive.
Totodată, reclamanta a învederat că prin decizia din 11.01.2005 pârâta i-a luat în calcul și stagiul asimilat corespunzător studiilor superioare, însă, această decizie nu a fost pusă în plată, cauzându-i-se astfel un prejudiciu egal cu contravaloarea drepturilor de pensie neîncasate în perioada 01.01.2005 - 01.12.2005.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, reclamanta a susținut că la data de 04.07.2005 a solicitat pârâtei ca în temeiul art. 95 din Legea nr. 19/2000 să procedeze la recalcularea pensiei sale prin adăugarea unui stagiu de 12 luni, corespunzător perioadei 01.06.1998 - 01.06.1999, cerere care însă nu a fost soluționată. Prin urmare, pârâta urmează a fi obligată să procedeze la recalcularea pensiei prin valorificarea perioadei contributive menționate, începând cu luna august 2008.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, arătând că diferența de drepturi rezultată ca urmare a corectării datei de deschidere a drepturilor de pensie va fi achitată retroactiv, cu respectarea termenului general de prescripție prevăzut de Decretul nr. 167/1958.
Prin încheierea interlocutorie din 23.10.2006 instanța a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 01.09.2002 - 01.06.2003, reținând că față de data formulării cererii de chemare în judecată aceste pretenții nu se încadrează în termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958.
Prin precizările scrise depuse la dosar reclamanta a arătat ca nu înțelege să conteste vreuna dintre cele două decizii de pensie, întrucât ambele au fost emise în conformitate cu legea, însă nu au fost puse în plată. Obiectul cererii deduse judecății, potrivit acestor precizări, îl reprezintă stabilirea și actualizarea drepturilor de pensie cuvenite potrivit deciziei din 10.11.2004 și neacordate, stabilirea și actualizarea drepturilor de pensie rezultate din nepunerea în aplicare a deciziei din 11.01.2005 și recalcularea pensiei prin adăugarea stagiului de 12 luni corespunzător perioadei iunie 1998 - iunie 1999, începând cu luna august 2005.
Prin sentința civilă nr. 257/11.06.2007 a fost admisă în parte cererea reclamantei, fiind obligată pârâta să achite reclamantei diferența drepturilor de pensie cuvenite pentru perioada iulie 2004 - decembrie 2006, precum și diferențele rezultate din nepunerea în aplicare a deciziei din data de 11.01.2005, începând cu data de 01.09.2004. Au fost respinse capetele de cerere privind recalcularea pensiei prin adăugarea stagiului aferent perioadei 01.06.1998 - 01.06.1999 și cel referitor la repararea prejudiciului aferent perioadei 01.09.2001 - 01.06.2006 ca nefondat și respectiv ca prescris.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că reclamantei i-a fost cauzat un prejudiciu prin neplata drepturilor de pensie cuvenite în perioada precizată, precum și prin neexecutarea deciziei din 10.01.2005. Totodată, în
condițiile în care reclamanta nu a contestat niciuna din cele două decizii, s-a apreciat că instanța nu poate obliga instituția pârâtă să procedeze la recalcularea pensiei.
Hotărârea tribunalului a fost casata prin decizia nr. 222/20.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în soluționarea recursului declarat de reclamantă, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleași instanțe. Pentru a dispune în acest sens, instanța de control judiciar a reținut că în mod greșit a fost respinsă cererea de achitarea a sumelor de bani reprezentând prejudiciu aferent perioadei 01.09.2001 - 01.06.2003 ca prescrisă întrucât aceste drepturi de pensie au fost recunoscute de pârâtă prin decizia din 10.11.2004, operand astfel întreruperea termenului de prescripție. Totodată, a fost soluționat greșit capătul de cerere privind recalcularea drepturilor de pensie prin adăugarea perioadei 01.06.1998 - 01.06.1999, în condițiile în care art. 95 din Legea 19/2000 permite beneficiarilor pensiei să formuleze astfel de cereri.
Cauza trimisă spre rejudecare a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-.
Prin cererea înregistrata pe rolul aceleași instanțe sub nr- reclamanta a contestat decizia nr. - din 26.09.2007 emisă de pârâtă, solicitând instanței să oblige pârâta la recalcularea pensiei prin luarea în considerare a perioadei 01.06.1998 - 01.06.1999, cu consecința achitării drepturilor de pensie restante începând cu data de 01.12.2005.
În motivarea acestei contestații reclamanta a arătat că decizia din data de 26.09.2007 stabilește un punctaj mediu anual greșit, nefiind adăugat punctajul aferent perioadei de un an valorificată prin emiterea deciziei.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția tardivității formulării contestației arătând că decizia contestată a fost comunicată reclamantei la data de 11.10.2007, astfel ca prin înregistrarea contestației pe rolul instanței la data de 28.11.2007 a fost depășit termenul de 45 de zile prevăzut de art. 87 din Legea 19/2000. Pe fondul cererii, pârâta a solicitat respingerea acesteia, susținând că drepturile de pensie ale reclamantei au fost corect stabilite și achitate, pe baza întregii documentații existente la dosarul administrativ.
Prin încheierea interlocutorie din 06.02.2008 instanța a respins excepția invocată prin întâmpinare, reținând că prin borderoul depus la dosar de pârâtă nu se face dovada deplină a primirii deciziei contestate de către reclamantă. Totodată, la termenul din 26.03.2008 s-a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr-, față de legătura strânsa existentă între pricinile ce formează obiectul celor două dosare și în care se solicită recalcularea pensiei reclamantei și verificarea punctajului mediu anual stabilit de pârâtă.
Prin sentința civilă nr. 48/AS din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța au fost admise acțiunea principală și cererea conexă formulate de reclamantă.
A fost obligată pârâta să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantei prin adăugarea stagiului aferent perioadei 01.06.1998 - 01.06.1999.
A fost obligată pârâta să achite reclamantei diferența drepturilor de pensie cuvenite pentru perioadele 01.09.2001 - 01.06.2003 și iulie 2004 - decembrie 2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta să achite reclamantei diferențele drepturilor de pensie cuvenite, rezultate din nepunerea în aplicare a deciziei nr. - din 11.01.2005, începând cu data de 01.09.2004, la zi.
A fost anulată decizia nr. -/26.09.2007.
A fost obligată pârâta să recalculeze drepturile de pensie având în vedere un punctaj mediu anual de 2,18172.
A fost obligată pârâta către reclamantă la plata sumei de 1.800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de expert.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Cu privire la cererea principală;
1. Reclamanta este beneficiara unei pensii pentru limită de vârstă și muncă depusă stabilită prin decizia nr. 97907/17.06.1998 emisă de Casa Județeană de Pensii C, prin care drepturile de pensie se calculează începând cu data de 01.06.1998. Ca urmare a schimbării domiciliului reclamantei, dosarul său de pensionare a fost preluat de Casa Județeană de Pensii C care, prin decizia emisă la data de 15.09.1999, a stabilit pensia cuvenită reclamantei prin raportare la o dată eronată a deschiderii drepturilor, respectiv 01.09.1999, în loc de 01.06.1998.
Înlăturarea erorii comise la momentul luării în evidență a dosarului de pensionare s-a produs prin decizia nr. -/10.11.2004, în cuprinsul căreia se confirmă împrejurarea că reclamanta a beneficiat de indexări și recalculări ale pensiei după anul 1999, în loc de 1998 cum era corect. Pârâta nu a însoțit această decizie de un buletin de calcul detaliat prin care să stabilească în concret sumele de bani de care a fost lipsită reclamanta ca urmare a eliminării din cuantumul pensiei a procentului la care ar fi avut dreptul prin recorelarea din 01.12.1998 și prin indexările ulterioare, afirmându-și însă în cuprinsul întâmpinării formulate în dosarul nr- disponibilitatea de a achita retroactiv aceste drepturi.
Primul capăt din cererea cu care reclamanta a investit instanța la data de 02.06.2006 vizează tocmai obligarea pârâtei la plata drepturilor de pensie de care a fost lipsită în perioada 01.09.2001 - 01.09.2004 ca urmare a aplicării greșite a actelor normative în materie. Ținând seama că aspectele referitoare la încadrarea acestor pretenții în cadrul termenului general de prescripție de 3 ani au fost lămurite de instanța de recurs, urmează ca tribunalul să verifice doar temeinicia acestor pretenții ale reclamantei, având în vedere atât înscrisurile care alcătuiesc dosarul administrativ, cât și concluziile raportului de expertiză.
Se impune astfel a fi reținut că prin raportul de expertiză inițial întocmit în dosarul nr- expertul a stabilit că în luna noiembrie 2006 reclamanta a încasat suma de 611 lei cu titlu de diferență între pensia cuvenită și cea încasată în perioada 01.09.2001 - 01.09.2004, astfel că prejudiciul a fost integral acoperit. Prin suplimentul la raportul de expertiză efectuat cu prilejul rejudecării cererii, expertul a stabilit că pârâta a efectuat doar plăți parțiale, de
1.840.000 ROL în 2005, 6.110.000 ROL în 2006 și 640.000 ROL în 2007, fără a stabili semnificația acestora și fără a determina ponderea lor în stabilirea prejudiciului final reținut în sarcina pârâtei. Pe de alta parte, însăși reclamanta a admis prin cererea precizată și prin calculele anexate acesteia că intrarea în legalitate s-a produs odată cu emiterea deciziei din data de 11.01.2005, dată cu care pârâta a procedat la aplicarea corectă a tuturor actelor normative privind indexarea și recalcularea pensiilor, prin această decizie fiind valorificat și stagiul asimilat corespunzător studiilor superioare.
Totodată, instanța este ținută a se pronunța în limitele investirii sale, astfel încât, în condițiile în care reclamanta nu a contestat niciuna dintre deciziile de pensie în temeiul art. 87 din Legea nr. 19/2000, urmărind doar asigurarea punerii lor în plată, potrivit art. 88 alin. 1 din același act normativ, aceste decizii definitive nu mai pot fi supuse controlului de legalitate și temeinicie ce poate fi declanșat doar pe calea contestației. În consecință, expertul era obligat ca pe baza elementelor de calcul stabilite prin deciziile emise de pârâtă să stabilească eventualele drepturi neîncasate de către reclamantă ca urmare a neaplicării acestor decizii și nu să procedeze la o reevaluare a punctajului mediu anual și implicit a cuantumului pensiei, demers efectuat prin lucrarea depusă la dosar.
Pentru aceste considerente, instanța nu a dat eficiență calculelor efectuate de expert, ci a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamanta a diferențelor de drepturi de pensie cuvenite pentru perioadele 01.09.2001 - 01.06.2003 și iulie 2004-decembrie 2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, drepturi ce vor fi stabilite de pârâtă.
2. Din concluziile raportului de expertiză a rezultat că decizia emisă la data de 11.01.2005 prin care reclamantei i-au fost luate în calcul și punctele realizate în perioada studiilor universitare, cu punere în plată de la data de 01.09.2004, nu a fost nici ea adusă la îndeplinire, cauzându-i-se astfel un prejudiciu reclamantei, care nu a încasat pensia cuvenita. Pentru acoperirea acestui prejudiciu și față de aceleași considerente anterior expuse referitoare la calculele realizate de expert, pârâta a fost obligată la plata către reclamanta a diferențelor de drepturi de pensie rezultate din punerea în aplicare a deciziei din data de 11.01.2005, începând cu data de 01.09.2004 și până la zi.
3. Potrivit afirmațiilor reclamantei, susținute sub aspect probator de înscrisurile care alcătuiesc dosarul administrativ, la data de 05.07.2005 aceasta a depus la casa de pensii o cerere prin care solicita luarea în calcul la stabilirea stagiului total de cotizare realizat și a perioadei contributive 01.06.1998 - 01.06.1999, perioadă cuprinsă între data deschiderii drepturilor de pensie și data emiterii deciziei de pensionare și înăuntrul căreia a lucrat la același angajator.
Valorificarea acestei perioade contributive a fost realizata de către pârâtă abia prin decizia emisă la data de 26.09.2007, decizie contestată prin cererea conexă dedusă judecății. Or, potrivit art. 95 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare.
În consecință, a fost admis și acest capăt din cererea principala și a fost obligată pârâta la recalcularea, începând cu data de 01.08.2005, a pensiei cuvenite reclamantei, prin adăugarea stagiului aferent perioadei 01.06.1998 - 01.06.1999.
Cu privire la cererea conexă;
Reclamanta a contestat decizia de pensie nr. -/26.09.2007 sub aspectul punctajului mediu anual, care nu reflectă întrutotul creșterea determinată de adăugarea stagiului aferent perioadei 01.06.1998 - 01.06.1999.
Prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză s-a stabilit un punctaj mediu anual al întregii perioade contributive ca fiind de 2,18172, prin calcularea tuturor drepturilor cuvenite reclamantei, incluse începând cu luna următoare depunerii cererii de recalculare la instituția pârâtă. Punctajul aferent perioadei contributive valorificată prin decizia contestată a fost calculat de către expert prin raportare la stagiul de cotizare de 25 de ani recunoscut de lege la data pensionarii - 01.06.1998, spre deosebire de calculele pârâtei care s-au raportat la stagiul de 25 ani și 3 luni specific perioadei aprilie - septembrie 2003, potrivit anexei 3 la Legea nr. 19/2000.
Prin urmare, reținând că prin decizia contestată pârâta a stabilit un punctaj mediu anual care nu corespunde modului de calcul prevăzut de 76-78 din Legea nr. 19/2000, instanța de fond a admis contestația ce formează obiectul cererii conexe deduse judecății și, pe cale de consecință, a anulat decizia nr. -/26.09.2007, obligând pârâta să emită o nouă decizie pentru un punctaj de 2,18172, cu începere de la data de 01.08.2005.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă a fost obligată pârâta la plata către reclamanta a sumei de 1.800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu expert.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii C și reclamanta.
În motivarea recursului pârâta Casa Județeană de Pensii Caf ormulat, în esență, următoarele critici:
Expertul face un istoric al evoluției drepturilor de pensie pornind de la un cuantum eronat, cuantum la care susține că ar fi avut dreptul reclamanta. Urmează ca instanța să observe faptul că, având în vedere data deschiderii dreptului - 1 iunie 2008 - nu-i sunt aplicabile dispozițiile Hotărârii nr. 797 din 13 noiembrie 1998 (recorelare la 1 decembrie 1998) care prevede:
- art. 2 alin. 1 lit. a - pensionarii ale căror drepturi de pensie s-au deschis ori s-au revizuit anterior datei de 1 august 1996;
- art. 2 alin. 2 lit. b - persoanele ale căror drepturi de pensie se deschid după data intrării în vigoare a prezentei hotărâri și se stabilesc pe baza salariilor și a altor drepturi, care, potrivit legii, se iau în calcul la stabilirea pensiei, anterioare datei de 1 august 1991.
Instanța urmează să observe că reclamanta nu se încadrează la lit. a, întrucât are drepturi stabilite la 1 aprilie 1997 și nici la lit. b, întrucât baza de calcul a pensiei se termină la 1 iunie 1993 și nu 1 aprilie 1992.
În calculul cuantumului dreptului de pensie expertul se folosește de acte normative abrogate prin apariția Legii nr. 19/2000.
Referitor la studiile universitare de care face vorbire în raportul de expertiză, solicitate de reclamantă la 2 august 2004 sub nr. 24864, cererea a fost soluționată favorabil prin emiterea deciziei din 11 ianuarie 2005, respectând dispozițiile art. 95 din Legea nr. 19/2000, de altfel perioada ce se regăsește și în calculul dreptului de pensie conform nr.OUG 4/2005.
Recurenta pârâtă a soluționat cererea depusă în 5 iulie 2005, prin care reclamanta a solicitat adăugarea perioadei 1 iunie 1998 - 1 iunie 1999.
Fiind o cerere depusă înaintea etapei de recalculare conform OUG4/1995, respectiv 1 decembrie 2005, punctajul obținut pentru perioada 1 iunie 1998 - 1 iunie 1999, care nu putea fi diferit de cel obținut de instituție dacă expertul ar fi respectat întocmai art. 77 și 78 din Legea nr. 19/2000 nu putea fi adăugat la punctajul obținut în urma recalculării conform nr.OUG 4/2005 - 1,66256 - punctaj care este valabil cu 1 decembrie 2005.
În motivarea recursului reclamanta a formulat, în esență, următoarele critici:
Considerentele hotărârii recurate pentru formarea convingerilor instanței privind modul de soluționare a pretențiilor deduse judecății sunt incomplete și parțial chiar contradictorii, astfel că, în raport cu toate probele administrate în cauză, nu s-a răspuns corect și precis la toate capetele de cerere iar dispozitivul nu este clar și precis, nefiind soluționate în mod judicios și concret toate cererile formulate cu privire la obiectele celor două cauze conexe.
Prin cele două decizii nr. - din 10 noiembrie 2004 și nr. - din 11 ianuarie 2005, emise ca urmare a constatării de erori privind indexarea și recorelarea drepturilor de pensie, pârâta și-a recunoscut fapta ilicită de neglijență și abuz în dauna intereselor personale ale reclamantei, faptă săvârșită cu ocazia emiterii deciziei la transfer și prin aplicarea eronată a actelor normative privind dreptul la pensie.
Este important de precizat faptul reținut de instanță în considerentele sale și anume acela că "niciuna din cele două decizii" nu a fost însoțită de un buletin de calcul detaliat (conform art. 20 din anexa la HG nr. 1550/2004) prin care să stabilească în concret sumele de bani de care a fost lipsită reclamanta ca urmare a eliminării din cuantumul pensiei a procentului la care ar fi avut dreptul prin recorelarea din 1 decembrie 2008 și prin indexările ulterioare, însă, în cuprinsul întâmpinării formulate în dosarul nr- pârâta și-a afirmat disponibilitatea de a achita retroactiv aceste drepturi.
Față de această situație, în lipsa elementelor concrete și parametrii ce au stat la baza emiterii deciziilor în cauză, nefiind în cunoștință de cauză cu privire la certitudinea și întinderea pagubei provocate cu ocazia emiterii deciziei de transfer nr. - din 15 septembrie 1999, de buna credință, considerând că nici nu sunt incidente dispozițiile art. 87 din Legea nr. 19/2000, reclamanta nu a procedat la formularea de contestații; în schimb, pe bază de promisiuni verbale, reclamanta a așteptat achitarea de bună voie de către pârâtă a prezumtivelor diferențe de pensie de care a fost lipsită încă din 1999, data transferului dreptului de pensie de la Casa Județeană de Pensii
În aceste condiții, după 18 luni de petiții și audiențe (anexe la primul dosar), de inducere în eroare, umilință și dispreț din partea unității pârâte, în temeiul art. 998-999 cod civil - dispoziție legală care reglementează instituția răspunderii civile delictuale - în termenul de prescripție prevăzut de lege (constatat și confirmat de instanța de control judiciar prin decizia de casare nr. 222 din 20 noiembrie 2007), reclamanta a formulat acțiune în repararea integrală a prejudiciului cauzat ce a constituit obiectul dosarului inițial nr-.
Așa cum s-a relevat în considerentele hotărârii recurate (pag. 4) "Primul capăt din cererea cu care reclamanta a investit instanța la data de 2 iunie 2006, vizează tocmai obligarea pârâtei la plata drepturilor de pensie de care a fost lipsită în perioada 1 septembrie 2001 - 1 septembrie 2004 ca urmare a aplicării greșite a actelor normative în materie".
Pentru a dispune casarea, instanța de control a reținut că în mod greșit a fost invocată și admisă excepția prescripției drepturilor bănești reprezentând prejudiciul aferent perioadei 1 septembrie 2001 - 1 septembrie 2004, precum și soluționarea greșită prin respingerea capătului 2 de cerere cu privire la recalcularea drepturilor de pensie (art. 95 din Legea nr. 19/2000) prin adăugarea perioadei 1 iunie 1998 - 1 iunie 1999, începând cu data de 1 august 2005.
Casarea fiind totală, iar cele două probleme de drept dezlegate fiind obligatorii pentru judecătorii fondului, instanța de fond urma să judece din nou pe baza tuturor probelor vechi și noi administrate în cauză, ținând seama de toate motivele invocate de instanța de recurs.
Motivarea hotărârii recurate în formarea convingerilor instanței cu privire la soluționarea primului capăt de cerere este contradictorie, nu corespunde și nu concordă cu dispozitivul hotărârii, astfel că în considerente obiectul real și probat în cauză privind primul capăt de cerere este reținut și concretizat (la fila 4 din hotărâre) ca "repararea integrală a prejudiciului cauzat pe perioada 1 septembrie 2001 - 1 septembrie 2004, iar la fila 5 și în dispozitiv se face referire la o perioadă eronată (1 septembrie 2001 - 1 iunie 2003 și nu iulie 2004 - decembrie 2006) reținută și relevată în considerentele sentinței civile nr. 257/AS/2007, casată în totalitate de către instanța de control judiciar, prin decizia nr. 222 din 20 noiembrie 2007.
De fapt, este de subliniat că întreaga motivare cu referire la modul de soluționare a primului capăt de cerere al acțiunii principale, cu excepția problemelor de drept dezlegate de instanța de recurs, este preluată și are la bază argumentarea reținută în considerentele sus precizatei hotărâri casate, în baza cărora instanța în mod neîntemeiat "nu a dat eficiență calculelor efectuate de expert", ignorând concluziile suplimentului la raportul de expertiză încuviințat și câștigat cauzei, după casare.
Pentru a dispune în acest sens, instanța, neluând în seamă concluziile suplimentului de expertiză, a apreciat eronat și în mod neîntemeiat a considerat că stabilirea eventualelor drepturi neîncasate s-a făcut prin reevaluarea punctajului mediu anual și implicit a cuantumului pensiei, ceea ce ar fi fost posibil numai în condițiile în care reclamanta ar fi formulat contestații în temeiul art. 87 din Legea nr. 19/2000.
Dovada contrară a acestor motivări rezultă din însăși modul de calcul efectuat de expert și prezentat în anexa la suplimentul de expertiză încuviințat din 25 iunie 2008, calcul care s-a făcut nu prin reevaluarea punctajului mediu anual, așa cum eronat a apreciat instanța, ci prin aplicarea succesivă a procentelor de indexare și recorelare stabilite conform actelor normative privind indexarea și recorelarea drepturilor de pensie (evoluție în condițiile Legii nr. 3/1977, începând cu corelarea din 1 decembrie 1998 și până la decembrie 2005 - data aplicării nr.OUG 4/2005, privind recalcularea drepturilor de pensie), actualizate în raport cu rata inflației până la data de iunie 2008, data efectuării raportului de expertiză.
Referitor la cererea conexă privind contestația la decizia nr. - din 26 septembrie 2007, instanța de recurs urmează să constate că obiectul acesteia se identifică cu cel de-al doilea capăt de cerere din cauza principală, respectiv "recalcularea dreptului de pensie prin adăugarea perioadei 1 iunie 1998 - 1 iunie 1999, conform nr.OUG 4/2005 și plata retroactivă a diferențelor de pensie, actualizată până la data plății efective, începând cu data de 1 august 2005".
Deși în considerente se reține aprecierea cu privire la obligarea pârâtei să emită o nouă decizie pentru un punctaj de 2,18172, cu începere de la data de 1 august 2005, aceasta nu este corelată și precizată și în dispozitiv, precum și cererea subsecventă privind actualizarea și plata retroactivă la zi a diferențelor cuvenite și neachitate.
Reevaluarea prejudiciului cauzat, corespunzător acestui ultim capăt de cerere, este corect și legal calculat în cadrul suplimentului de expertiză încuviințat, până la data efectuării ei, respectiv 1 iunie 2008 iar recurenta reclamantă nu înțelege de ce instanța lasă la latitudinea pârâtei repararea prejudiciului ce i l-a provocat, care timp de 10 ani, din neglijență și abuz, prin diminuarea singurei surse de subzistență i-a adus substanțiale prejudicii.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursurile formulate, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare pentru următoarele considerente:
Considerentele hotărârii recurate sunt contradictorii.
Astfel, deși prima instanță arată că problema prescripției a fost lămurită de instanța de recurs prin decizia de casare referitor la cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata drepturilor de pensie de care a fost lipsită în perioada 1 septembrie 2001 - 1 septembrie 2004, cu toate acestea instanța nu dă eficiență calculelor efectuate de expert cu privire la diferențele de drepturi de pensie cuvenite pe această perioadă.
Prin decizia de casare nr. 222/AS din 20 noiembrie 2007, instanța de recurs a reținut că în mod greșit prima instanță a respins cererea reclamantei privind achitarea sumelor reprezentând prejudiciu pentru perioada 1 septembrie 2001 - 1 iunie 2003 ca prescrisă.
Prejudiciul a cărei reparație integrală a solicitat reclamanta prin primul capăt de cerere se referă la prejudiciul provocat în perioada 1 septembrie 2001 - 1 septembrie 2004 și reprezintă diferența drepturilor de pensie recunoscute de pârâtă prin decizia nr. - din 10 noiembrie 2004 (fila 6 dosar fond).
Diferența drepturilor de pensie era evidențiată în situația comparativă de calcul depus la dosarul cauzei la paginile 55 și 91 fond.
În motivarea deciziei de casare s-a reținut incidența dispozițiilor art. 16-17 din Decretul nr. 167/1958 referitoare la interpretarea prescripției prin recunoașterea dreptului de către cel în favoarea căruia curge și începerea unei noi prescripții.
Chiar prin întâmpinarea formulată în primul ciclu procesual pârâta a recunoscut că înscrierea greșită a datei de deschidere a drepturilor se datorează preluării în sistem automat a datelor de către și că diferența de pensie rezultată ca urmare a corectării datei de deschidere a drepturilor va fi achitată retroactiv conform termenului general de prescripție de 3 ani.
Prima instanță nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost investită prin cererea conexă.
Astfel, prin cererea conexă reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei nr. - din 26 septembrie 2007 solicitând recalcularea cuantumului real al drepturilor sale de pensie cu luarea în calcul și a perioadei 1 iunie 1998 - 1 iunie 1999, precum și plata retroactivă la zi a diferențelor de pensie cuvenite și neacordate începând cu 1 decembrie 2005.
Prima instanță admite cererea conexă, anulează decizia nr. - din 26 septembrie 2007, obligă pârâta să recalculeze drepturile de pensie având în vedere un punctaj mediu anual de 2,18172, însă, omite să se pronunțe asupra cererii de plată a diferențelor de pensie cuvenite și neacordate.
Prin raportul de expertiză contabilă dl. expert, deși arată că pârâta a plătit doar parțial unele sume privind diferența dintre pensia cuvenită și pensia diminuată, acesta nu arată în concret care este cuantumul acestor restanțe și ce reprezintă ele pentru a putea fi deduse din suma datorată reclamantei.
Astfel, se impunea refacerea raportului de expertiză contabilă pentru ca expertul să calculeze sumele restante achitate reclamantei și care este suma pe care aceasta o mai are de primit.
Pentru considerentele arătate, potrivit art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea a casat sentința recurată și a trimis cauza aceleași instanțe spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile civile declarate de reclamanta, domiciliată în,-, județul C și pârâtaCASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în- C, județul C, împotriva sentinței civile nr. 48/28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-.
Casează sentința recurată și trimite cauza la Tribunalul Constanța spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.06.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Răzvan Anghel, Maria Apostol Jelena Zalman
Pt. Grefier,
- -
aflată în concediu legal de odihnă
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează
Grefier șef secție,
Jud. fond -,
Red. dec. rec. jud. /20.07.2009
gref.
4 ex./21.07.2009
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol Jelena Zalman
