Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 2078/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(55/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2078/
Ședința publică din data de 02 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.5702 din 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 952/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata contestatoare, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata contestatoare, personal, lipsind recurenta intimată Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței intimata contestatoare, a depus la dosar întâmpinare prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 26.03.2009, precum și faptul că recurenta intimată Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata contestatoare, personal, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 5702/16.09.2008 a Tribunalului București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis în parte acțiunea formulată de contestatoarea, dispunându-se obligarea intimatei Casa de Pensii a Municipiului B la plata către contestatoare a sumei de 1618 lei, reprezentând diferența între pensia cuvenită și cea efectiv încasată pe perioada 01.01.2005-31.12.2006, actualizate cu rata inflației.
Totodată, intimata a fost obligată la 501,70 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
Au fost respinse ca neîntemeiate celelalte pretenții deduse judecății.
Intimata a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
1. Instanța a preluat concluziile raportului de expertiză "ad litteram", transformând în argumente calculele efectuate de expert, argumente ce au determinat-o să concluzioneze că decizia contestată este nelegală.
Instanța a preluat concluziile expertizei, fără să motiveze de ce le-a acceptat, deși avea obligația să-și motiveze poziția.
De aceea, se impune admiterea recursului și casarea sentinței atacate în temeiul art. 304 pct. 5 și 7 proc. civ.
2. În privința obligării la plata daunelor morale dintre pensia cuvenită și cea încasată în temeiul art. 998-999 civ. trebuie arătat că aceste prevederi se referă la instituția răspunderii civile delictuale.
Pentru angajarea acestei răspunderi se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiții: existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și a vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul:
În cauzele referitoare la angajarea răspunderii civile delictuale, sarcina probei este răsturnată (revine intimatei), ori în speță sarcina probei incumbă contestatoarei conform art. 1169 din Codul Civil.
Pe parcursul cercetării judecătorești nu a fost analizată existența acestor condiții, prin urmare nu a fost analizată nici întrunirea lor cumulativ.
Motivarea sentinței pe dispozițiile art. 998-999 din Codul Civil nu are nicio legătură cu petitul acțiunii, în subsidiar, și cu dispozițiile civile aplicabile speței, în principal.
Prin întâmpinare, intimata-contestatoare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, criticile exprimate prin primul motiv de recurs apar ca neîntemeiate, urmând a fi înlăturate ca atare.
Din examinarea conținutului sentinței recurate rezultă că Tribunalul și-a argumentat, atât în fapt, cât și în drept, soluția pe care a pronunțat-o în speță.
Instanța de fond era obligată să țină seama de concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, având în vedere faptul că acestea se coroborează cu celelalte dovezi administrate pe parcursul procesului (înscrisuri).
Așa fiind, nu poate fi primită afirmația recurentei în sensul că instanța ar fi preluat concluziile expertizei, fără să motiveze de ce le-a acceptat.
Cât privește susținerea recurentei potrivit căreia "instanța a preluat concluziile raportului de expertiză ad litteram, transformând în argumente calculele efectuate de expert, argumente ce au determinat-o să concluzioneze că decizia contestată este nelegală", aceasta este total străină de soluția Tribunalului, întrucât așa cum rezultă din motivarea și dispozitivul sentinței atacate, instanța de fond a menținut deciziile de pensionare contestate, respingând capetele de cerere având ca obiect desființarea acestora.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este întemeiat, prima instanță făcând o justă aplicațiune în cauză a dispozițiilor art. 998 și urm. din Codul Civil, care reglementează instituția răspunderii civile delictuale.
Din analiza materialului probator administrat în cursul judecății în fond (acte, raport de expertiză contabilă) reiese că în cauză sunt întrunite condițiile impuse de textele legale precitate pentru angajarea răspunderii civile delictuale a față de intimata-contestatoare.
Sub acest aspect, trebuie arătat că s-a făcut dovada existenței faptei ilicite a recurentei-intimate (nepunerea corectă în plată a deciziei nr. 14056/12.10.2006 în perioada 01.01.2005-31.12.2006), a prejudiciului cauzat intimatei-persoană fizică (evaluat de către expert la suma de 1618 lei), precum și a vinovăției, vinovăție care a îmbrăcat forma culpei.
Ca atare, în mod corect, prima instanță a obligat să plătească suma de 1618 lei intimatei-contestatoare cu titlu de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului constând din diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată în perioada 01.01.2005-31.12.2006.
Relativ la afirmația recurentei că "în cauzele referitoare la angajarea răspunderii civile delictuale, sarcina probei este răsturnată (revine intimatei), ori în speță sarcina probei incumbă contestatoarei conform art. 1169 din Codul Civil", se impune precizarea că în litigii de acest tip sarcina probei nu este în nici un caz răsturnată, ci ea revine celui ce a introdus acțiunea în răspundere civilă delictuală. Această cerință a fost respectată în pricina de față, autoarea contestației îndeplinindu-și obligația de a dovedi existența condițiilor impuse de lege pentru atragerea răspunderii civile delictuale a.
În sfârșit, cât privește susținerea recurentei în sensul că "motivarea sentinței pe dispozițiile art. 998-999 din Codul Civil nu are nicio legătură cu petitul acțiunii, în subsidiar, și cu dispozițiile civile aplicabile speței, în principal", și aceasta este nefondată, întrucât prevederile legale precitate sunt aplicabile în litigii precum cel din pricina de față, dat fiind rolul lor de drept comun. Mai precis, în situații în care legea specială (Legea nr. 19/2000) nu cuprinde dispoziții îndestulătoare sub un anumit aspect, devin incidente prevederile corespunzătoare ale legii generale (Codul Civil). Cum Legea nr. 19/2000 nu conține reglementări privitoare la situația în care prin modul de stabilire, calcul sau plată a drepturilor de pensie se cauzează un prejudiciu beneficiarului acestor drepturi, este evident că din acest punct de vedere trebuia să se facă aplicațiunea dispozițiilor art. 998 și urm. din Codul Civil, care statuează regula potrivit căreia paguba creată unei persoane trebuie reparată de cel vinovat de producerea ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, împotriva sentinței civile nr. 5702/16.09.2008 a Tribunalului București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 02.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
TEHNORED//2 ex./21.04.2009.
Jud.fond: Fl..
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
