Recalculare pensii. Decizia 2076/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(8736/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2076/
Ședința publică din data de 02 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta contestatoare (), împotriva sentinței civile nr.6014 din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 42051/3/AS/2007, în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, având ca obiect - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta contestatoare (), personal, lipsind intimata Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta contestatoare, a depus la dosar precizări, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 25.03.2009.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta contestatoare (), personal, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, desființarea sentinței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.6014 din 30.09.2008 pronunțată în dosarul nr- s-a dispus admiterea excepției prescripție cu privire la pretențiile anterioare datei de 28.11.2004; a fost respinsă cererea de suspendare a executării deciziei nr.-/27.09.2007 ca rămasă fără obiect; s-a dispus respingerea celorlalte pretenții formulate de contestatoarea în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICPIULUI B ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut cu privire la capătul de cerere privind plata retroactiv a drepturilor bănești pe perioada anterioară datei de 28.11.2004, că este pe deplin aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani, fiind vorba de valorificarea unui drept de creanță constând într-o sumă de bani.
Cu privire la cererea de suspendare a executării deciziei de debit, Tribunalul a reținut că a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare, întrucât debitul a fost integral reținut așa cum contestatoarea a arătat în ședința din 15.04.2008.
Prin decizia nr.-/19.04.2007, începând cu data de 01.11.2006,
s-a dispus scoaterea contestatoarei din drepturile de pensie de invaliditate, ca urmare a neîncadrării în nici un grad de invaliditate.
Ca urmare a cererii de recalculare depusă la data de 05.09.2005, prin decizia nr.-/27.09.2007 s-a stabilit în favoarea contestatoarei o pensie de invaliditate de 227 lei aferentă unui punctaj mediu anual de 0,76624 puncte, începând cu data de 01.10.2005.
Decizia a valorificat stagiul de cotizare de 4 ore/zi realizat în perioada 01.07.1991-01.04.1999 și sporurile de vechime și condiții grele din perioada 15.07.1996-08.10.1998 evidențiate în adeverința nr.1425/25.04.2005 emisă de SC SA pentru care se menționează expres că s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
Tribunalul a constatat că prin aceeași decizie s-a stabilit un debit de 359 lei reprezentând pensie încasată necuvenit pe perioada 01.09.2006-01.10.2006, întrucât contestatoarea a fost încadrată cu contract de muncă, așa cum rezultă din adeverința de stagiu nr.24841/20.09.2007, deși aceasta în calitate de beneficiar al pensiei de invaliditate de gradul III putea lucra doar cu J de normă.
În acest context, Tribunalul a apreciat ca neîntemeiată susținerea contestatoarei că era îndreptățită la pensie de invaliditate până la 01.11.2006, întrucât activitatea prestată cu program de 8 ore exclude premisa necesară a pierderii a Jd in capacitatea de muncă.
Tribunalul a reținut că fiind vorba de verificarea datelor cuprinse în buletinul de calcul cât și în ceea ce privește debitul stabilit în obligația contestatoarei, a dispus efectuarea unei expertize contabile, ținând seama că petentei i s-a plătit pensia de invaliditate până în luna aprilie 2007.
Însă a reținut aceeași instanță că nici la termenul din data de 10.06.2008 și nici la cel din 23.09.2008, contestatoarea nu a făcut dovada plății onorariului de expertiză, astfel că aceasta a fost decăzută din această probă.
Având în vederea aplicabilitatea dispozițiilor art.1169 civ. conform cărora cel ce face o propunere în fața judecătorului trebuie să o dovedească", iar din această dispoziție rezultă că sarcina probei revine în primul rând contestatoarei, care trebuia să depună toate diligențele pentru a-și dovedi cererea și având în vedere că Tribunalul nu are cunoștințe tehnice de specialitate necesare pentru a se verifica toate operațiunile efectuate pentru determinarea drepturilor de pensie ale contestatoarei, precum și pentru verificarea stabilirii debitului, față de imposibilitatea efectuării unei expertize contabile din culpa exclusivă a contestatoarei.
Prin urmare în acest context a reținut Tribunalul că și celelalte capete de cerere privind emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei de invaliditate, privind obligarea intimatei la plata penalităților de întârziere, a drepturilor de pensie restante după data de 28.11.2004, a dobânzilor legale și a cheltuielilor de judecată, care vor fi respinse ca atare.
De asemenea nici pensia de invaliditate nu trebuie să fie recalculată potrivit dispozițiilor Legii nr.19/2000, deoarece fiind vorba de o pensie stabilită în temeiul Legii nr.3/1977, în mod legal a fost recalculată în temeiul dispozițiilor OUG nr.4/2005 și HG nr.733/2005.
A mai reținut prima instanță că pensia a fost supusă după data de 01.04.2001 operațiunilor de indexare, recorelare și majorare a punctajului mediu anual, care a crescut de la 0,38931 puncte, cât era în plată la data 01.04.2001 la 0,40975 puncte la data de 31.08.21005.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta contestatoare.
Recurenta nu a indicat nici un temei de drept cu privire la recursul său.
În ceea ce privește motivele de fapt, aceasta menționează în critica recursului său că trebuia să i se recalculeze perioada aprilie 2001iunie 2005 ca diferență așa cum a stabilit baza de calcul din iunie 2005 fără a fi nevoie să se prezinte la ghișeul casei de pensii sector 4, deoarece metodologia de aplicare a Legii nr.19/2000îndrumă funcționarii să efectueze calculele până la termenul limită din 2006.
Prin urmare susține recurenta că nu este nici o prescripție a sumei datorate pentru perioada aprilie 2001-iunie 2005.
În precizările depuse cu privire la recurs, recurenta reia din motivarea cu privire la inexistența prescripției extinctive pentru care i-a fost respinsă acțiunea ca fiind prescrisă.
În recurs nu au fost administrate probe noi cu înscrisuri noi.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu conform art.3041proc. civ. constată că recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare.
Astfel, cu privire la critica privind inaplicabilitatea excepției prescripției extinctive pentru perioada anterioară anului 2004.
În acest sens, Curtea reține că prima instanță stabilit în mod corect existența prescripției, deoarece este fără relevanță obligația angajaților de la Casa Locală de Pensii sector 4, cu privire la recalcularea pensiei atâta timp cât recurenta-contestatoare a sesizat instanța la data de 28.11.2007, astfel că în raport de această dată Tribunalul a stabilit în mod corect că pentru perioada anterioară datei de 28.11.2004 drepturile solicitate sunt prescrise.
În acest sens sunt dispozițiile art.1 și 3 din Decretul 167/1958 "dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege."
Având în vedere caracterul imperativ al dispozițiilor legale privind prescripția, Curtea constată că în mod temeinic și legal Tribunalul a reținut ca fiind prescrise drepturile solicitate anterior termenului de 3 ani da la data introducerii acțiunii.
Cu privire la celelalte aspecte ale sentinței recurate, Curtea reține că Tribunalul a dat eficiență dispozițiilor art.129 alin. (5) proc. civ. privind rolul activ al instanței și a pus în discuție necesitatea efectuării probei cu expertiza contabilă, aspect pe care recurenta-contestatoare l-a refuzat.
De altfel, nici prin critica formulată pe scurt și doar în fapt prin cererea de recurs, nu și-a precizat punctul de vedere cu privire la faptul că a refuzat efectuarea unui probatoriu complet care să dea eficiență dispozițiilor art.1169 civ. potrivit cărora "cel ce face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească".
Sarcina probei revenind pe deplin contestatoarei, instanța de fond neputând să dispună efectuarea unei probe cum este expertiza în situația în care s-a refuzat plata acesteia de către contestatoare,aspect care a făcut imposibilă administrarea probei respective.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 proc. civ. urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-contestatoare (fostă ) împotriva sentinței civile nr.6014/30.09.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex./30.04.2009
Jud.fond:;
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
