Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 208/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.208/AS
Ședința publică de la 11 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenta - pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr.228/06.06.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în C,-, -0,.B,.5,.67, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta - pârâtă consilier juridic, conform delegației nr. 9130/30.10.2008, depusă la dosarul cauzei, pentru intimatul - reclamant, avocat, conform împuternicirii avocațiale nr.55/15.10.2008, depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termenul legal, motivat, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției tardivității declarării recursului, invocată de intimat, prin întâmpinare.
Avocat, pentru intimat solicită admiterea excepției, considerând că recursul a fost depus cu depășirea termenului legal, respectiv pe data de 05.09.2008 - ștampila poștei.
Cu privire la excepția tardivității declarării recursului invocată prin întâmpinare, reprezentantul recurentei - pârâte consideră că recursul a fost promovat în termen și solicită respingerea excepției.
Instanța respinge excepția tardivității declarării recursului, având în vedere că recursul a fost declarat pe data de 03.09.2008, data poștei, înlăuntrul termenului de 10 zile stabilit de lege.
Fiind întrebate, părțile declară că nu mai au alte cereri, probe de formulat în cauză.
Instanța, având în vedere că în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, în baza art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei - pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Apreciază reprezentantul recurentei - pârâte că instanța de fond nu a ținut seama de obiecțiunile formulate de instituție cu privire la nedepunerea declarațiilor privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat pentru perioada 01.04.2001 - 31.07.2001, perioadă pentru care nu există dovada virării CAS și prin urmare această perioadă nu poate fi considerată perioadă contributivă.
Apărătorul intimatului solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Precizează apărătorul intimatului că în aplicarea prevederilor legale - HG 1223/1990: contractele colective de muncă la nivel de unitate, au stabilit locurile de muncă a căror ocupare dă dreptul la încadrarea în grupa a II-
Mai arată apărătorul intimatului că la 23 iulie 1998 consiliul de administrație a emis un document cumulativ în aplicarea acestor prevederi, în care intimatul este nominalizat pentru perioada 1 martie 1970 - 31 mai 1999, ca fiind încadrat în grupa a II-a de muncă. Modalitatea de calcula fost validată prin adresa nr.43/G/16.04.1999 a Ministerului Muncii și Protecției Sociale, care reia și detaliază prevederile HG 1223/1990 și metodologia de aplicare de către conducerea societății.
Precizează de asemenea apărătorul intimatului că după respingerea cererii contestatorului a primit de la locul de muncă adeverința nr.2328/13.11.2007 care reia datele și susține că s-au respectat atât prevederile legale cât și metodologia corespunzătoare.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față;
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii C, solicitând anularea deciziei prin care s-a respins cererea de acordare a pensiei pentru limită de vârstă și obligarea pârâtei la emiterea unei nou decizii (în termen de cel mult o lună de la data rămânerii definitive a hotărârii), privind acordarea acestui drept.
S-a solicitat să se constate că reclamantul a dovedit că în perioada 1.03.1970 - 31.03.2001 a lucrat în grupa a II-a de muncă potrivit nr.HG 1223/1990, echivalentul acesteia fiind o vechime de 27 ani și 11 luni.
S-a solicitat, pe cale de consecință, să se constate că reclamantul îndeplinește condițiile pentru înscrierea la pensie pentru limită de vârstă, iar instituția pârâtă să fie obligată la plata sumei reprezentând pensia actualizată cu rata inflației și cu dobânda legală, de la data depunerii cererii de pensionare
(24.05.2007) până la prima plată curentă a pensiei, la zi, precum și la cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces.
În considerente, reclamantul a arătat că la 24.05.2007 a depus cerere de pensionare, la acea dată având vârsta de 58 ani și 7 luni, în condițiile în care vârsta standard de pensionare era de 64 ani și 7 luni.
S-a susținut că această solicitare de acordare a pensiei pentru limită de vârstă a fost respinsă de către instituția pârâtă cu motivarea că activitatea derulată în grupa a II-a de muncă ar fi doar de 21 ani și 4 zile, deși perioada demonstrată cu acte în acest sens este 01.03.1970 - 31.03.2001, respectiv de 31 ani și 31 zile.
S-a reținut în considerentele deciziei contestate că reclamantul nu a acumulat o perioadă suficientă de reducere a vârstei de pensionare pentru a beneficia de cerințele art. 42 din Legea nr. 19/2000; perioada 01.- - 01.04.201 nu s-a considerat grupa a II-a de muncă deoarece funcția de șef de sucursală și director de producție nu se regăsește în nr.HG 1223/1990, temei indicat de unitate.
Reclamantul a menționat că prin nr.HG 1223/1990 se prevede în art. 2 că nominalizarea persoanelor care se încadrau în grupa a II-a de muncă se realiza de consiliile de administrație, împreună cu sindicatele libere din unități.
Că în aplicarea acestor prevederi, contractele colective de muncă la nivel de unitate au stabilit locurile de muncă a căror ocupare dă dreptul la încadrarea în grupa a II-a, iar consiliul de administrație a emis la 23 iulie 1998 un act în aplicarea acestor prevederi și prin care funcția reclamantului este nominalizată pentru perioada 01.03.1970 - 31.05.1990, ca fiind corespunzătoare grupei a II-a de muncă.
Ulterior, la 11.08.1998 s-a adoptat Actul adițional nr. 1 la Contractul colectiv de muncă pe unitate pe anul 1998 prin care partenerii sociali au inclus în grupa a II-a de muncă pe directorii și directorii adjuncți; pentru acest motiv în carnetul de muncă la poziția 73 se menționează că, în perioada 01.03.1970 - 31.03.2001 se încadrează în prevederile nr.HG 1223/1990 și beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 90%, în total 27 și 11 luni.
Reclamantul a arătat că modalitatea de calcul a fost validată prin adresa nr. 43G/1062/16.04.1999 a Ministerului Muncii și Protecției Sociale.
S-a menționat că față de stagiul efectiv realizat în grupa a II-a de muncă, reclamantul trebuie să beneficieze de o reducere a vârstei standard de pensionare de cel puțin 7 ani.
Prin întâmpinare, pârâta Casa Județeană de Pensii Cas olicitat respingerea acțiunii.
S-a arătat, în apărare, că în urma analizării documentației anexe la cererea de pensionare înregistrată sub nr. 32660/24.05.2007, s-a constatat că în cazul reclamantului nu sunt întrunite dispozițiile Legii nr. 19/2000 privind reducerea vârstei standard de pensionare.
Pârâta a menționat că nu a putut fi luată în considerare perioada de activitate 01.07.1993 - 01.04.2001 ca fiind desfășurată în grupa a II-a de muncă, respectiv, când reclamantul a îndeplinit funcțiile de șef sucursală și director de producție. Au fost invocate în acest sens precizările Ministerului Muncii și Protecției Sociale - Direcția de Autorizare, Certificare și Grupe de Muncă nr. 41638/21.11.1997 emise în vederea lămuririi prevederilor nr.HG1223/1990 și
transmisă către B și în care se menționează că,nu pot fi încadrate în grupa a II-a persoanele care nu lucrează nemijlocit în activitatea de construcții montaj și nici personalul de conducere, întrucât prin natura funcțiilor nu își desfășoară activitatea cel puțin 70% din programul de lucru, în condiții de șantier.
Prin sentința civilă nr. 228 din 6 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamant.
A fost anulată decizia din 18.10.2007, de respingere a cererii de acordare a pensiei pentru limită de vârstă.
A fost obligată pârâta să emită în favoarea reclamantului o decizie de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, pentru un cuantum al pensiei de 883 lei la 01.05.2007 corespunzător unui punctaj mediu anual de 2,22754 și cu data acordării drepturilor - 01.05.2007.
A fost obligată instituția pârâtă să recunoască reclamantului un stagiu complet de cotizare de 46 ani, 5 luni și 17 zile și un stagiu realizat în grupa a II-a de 27 ani și 11 luni.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 12.885 lei reprezentând pensia cuvenită și neachitată pe perioada 1.05.2007 - 30.04.2008, cu dobânda legală calculată asupra acestei sume, la data plății efective, precum și la 1.600 lei cheltuieli de judecată ( onorariu avocat și onorariu expert ).
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind plata pensiei actualizate cu rata inflației.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele considerente:
rin adeverința nr. 953/21.05.2007 emisă de B s-a menționat că în perioada 01.03.1970 - 31.03.2001 activitatea reclamantului se încadrează în prevederile nr.HG 1223/1990, lucrând efectiv pe șantier și beneficiind de grupa a II-a de muncă în procent de 90%, în total: 27 ani și 11 luni.
S-a reținut, astfel, că angajatorul a emis un document care atestă, în baza documentației întocmite în vederea aplicării nr.HG 1223/1990, că reclamantul a prestat efectiv activitate pe șantier în perioada consemnată, fiind înscrise în contractul colectiv de muncă atât trimiterea la dispozițiile legale, cât și categoriile de personal stabilite de partenerii sociali, ce urmau să beneficieze de prevederile actului normativ enunțat.
Conținutul adeverinței a fost reiterat de către conducerea societății conform adresei nr. 2328/13.11.2007, fiind explicitată procedura urmată pentru recunoașterea acestei situații, reclamantului.
În acest context, susținerile casei teritoriale de pensii, fundamentate pe adresa nr. 600/09.04.1999 a - Direcția Autorizare, Certificare și Grupe de Muncă, în sensul că Oficiile de pensii sunt îndreptățite să respingă dosarele de pensii atunci când constată că s-au făcut încadrări în grupele superioare de muncă fără respectarea reglementărilor legale în vigoare, nu au putut fi apreciate ca întemeiate, întrucât:
- acest răspuns este emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, care, prin art. 160 alin. 5 dispune în sensul că dovada vechimii în muncă
realizată până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege, pe baza cărora se poate stabili că s-a achitat contribuția de asigurări sociale;
- nu se raportează la nicio prevedere legală care ar permite casei teritoriale de pensii să cenzureze conținutul actelor emise de către angajatori sau mențiunile din carnetul de muncă;
- se bazează pe un act emis de forul tutelar care nu poate contraveni prevederilor legale incidente și nu poate distorsiona norma legală.
Analizând documentația, expertul a stabilit că reclamantul are o vechime în muncă de 38 ani, 8 luni și 17 zile, din care în grupa a II-a de 27 ani și 11 luni; s-a stabilit un stagiu aferent grupei I și a II-a de 7 ani și 9 luni și un stagiu asimilat de 1 an, 3 luni și 16 zile.
Expertiza a constatat că, în raport de dispozițiile art. 42 din Legea nr. 19/2000, vârsta standard de pensionare a reclamantului se poate reduce cu 6 ani.
Conform acestui text, asigurații care au realizat stagiul complet de cotizare și care și-au desfășurat activitatea total sau parțial în condiții deosebite de muncă au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare conform tabelului nr. 1.
În aceste condiții, față de vârsta standard de pensionare aplicabilă la data depunerii cererii de pensionare, reclamantul putea beneficia de pensia pentru limită de vârstă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii.
În motivare a invocat, în esență, următoarele:
În mod greșit instanța de fond, însușindu-și concluziile raportului de expertiză, a dispus anularea deciziei emise la data de 18 octombrie 2007 și a obligat instituția pârâtă la emiterea unei decizii privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, pentru un drept de pensie în cuantum de 883 lei, începând cu 1 mai 2007.
Instanța de fond nu a ținut seama de obiecțiunile formulate de pârâtă cu privire la nedepunerea declarațiilor privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat pentru perioada 1 aprilie 2001 - 31 iulie 2001, perioadă pentru care nu există dovada virării CAS-ului și, prin urmare, această perioadă nu poate fi considerată perioadă contributivă.
Reclamantul a solicitat înscrierea la pensie cu cererea nr. 32660 din 24 mai 2007, la care a anexat și adeverința nr. 953 din 21 mai 2007 eliberată de SC SA B, privind sporurile obținute și condițiile de muncă.
În urma analizării documentației existente în dosarul de pensionare s-a constatat că în cazul reclamantului nu sunt întrunite dispozițiile Legii nr. 19/2000, privind reducerea vârstei standard de pensionare.
Potrivit adeverinței nr. 953 din 21 mai 2007 eliberată de SC SA B, reclamantul a desfășurat activitatea înb grupa a II-a de muncă în perioada 1 martie 1970 - 31 martie 2001, în procent de 90%.
Așa cum s-a motivat și în decizia contestată și s-a învederat și instanței de fond, instituția nu a luat în considerare perioada de activitate 1 iulie
1993 - 1 aprilie 2001, ca fiind desfășurată în grupa a II-a de muncă, când reclamantul a deținut funcțiile de șef sucursală și director producție.
În acest sens sunt și precizările Ministerului Muncii și Protecției Sociale - Direcția Autorizare, Certificare și Grupe de Muncă nr. 41638 din 21 1997, emise în vederea lămuririi prevederilor nr.HG 1223/1990 și transmisă către SC SA B, în care se menționează că nu pot fi încadrate în grupa a II-a de muncă persoanele care nu lucrează nemijlocit în activitatea de construcții montaj și nici personalul de conducere, întrucât prin natura funcțiilor nu își pot desfășura activitatea cel puțin 70% din programul de lucru, în condiții de șantier.
De asemenea, prin adresa nr. 600 din 9 aprilie 1999, emisă de Ministerul Muncii și protecției Sociale se precizează că metodologia de încadrare în grupa a II-a de muncă prevăzută în Ordinul nr. 50/1990 trebuie respectată cu strictețe iar "Oficiul de pensii de stat este îndreptățit să respingă dosarele de pensionare atunci când constată că s-au făcut încadrări în grupele superioare de muncă fără respectarea reglementărilor legale în vigoare".
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondatpentru următoarele considerente:
În mod corect expertul a luat în calcul ca stagiu de cotizare perioada 1 aprilie 2001 - 31 iulie 2001.
Potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, obligația achitării contribuției de asigurări sociale este în sarcina angajatorului.
Împrejurarea că nu i s-ar fi făcut dovada achitării contribuției de asigurări sociale pentru perioada 1 aprilie 2001 - 31 iulie 2001 nu-i poate fi imputată reclamantului, această obligație revenindu-i angajatorului, care trebuia să o aducă la îndeplinire prin stocarea la sursă și virarea în contul unității de asigurări sociale a sumelor datorate.
În conformitate cu punctul 38 din Ordinul nr. 340/2001 privind Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000, asiguratul beneficiază de toate drepturile de asigurări sociale prevăzute de lege și în cazul în care i s-a reținut contribuția individuală de asigurări sociale iar angajatorul nu și-a achitat, potrivit legii, contribuția datorată în calitatea sa de contribuabil pe o perioadă mai mică sau egală cu 6 luni considerate după data de 1 aprilie 2001 până la data solicitării dreptului.
Neîndeplinirea obligațiilor legale de către angajator nu-i poate bloca petentului accesul legal la valorificarea dreptului la pensie.
Declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat constituie titlu de creanță și devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă conform legii.
În cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, casele teritoriale de pensii vor proceda la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite conform dispozițiilor legale privind executarea creanțelor bugetare (art. 30 alin. 2 din Legea nr. 19/2000).
În mod corect prima instanță a luat în considerare adeverința nr. 953 din 21 mai 2007 eliberată de SC SA
Din această adeverință rezultă că în perioada 1 martie 1970 - 31 martie 2001 activitatea reclamantului se încadrează în prevederile nr.HG 1223/1990, lucrând efectiv pe șantier și beneficiind de grupa a II-a de muncă în procent de 90%, în total 27 ani și 11 luni.
Susținerile recurentei în sensul că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 1 iulie 1993 - 1 aprilie 2001 nu poate fi apreciată ca fiind încadrată în grupa a II-a, deoarece funcția de șef de sucursală și, respectiv de director de producție, nu se regăsesc în nr.HG 1223/1990 nu poate fi reținută având în vedere conținutul adeverinței menționată mai sus, eliberată de angajator.
Conform art. 1 din nr.HG 1223/1990, personalul care este în activitate și care a lucrat la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase de pe șantierul de construcții-montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile-șantier, inclusiv unitățile de deservire ale acestora: bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare - se încadrează în grupa a II-a de muncă în vederea pensionării, pentru întreaga perioadă efectiv lucrată după 18 martie 1969.
Potrivit art. 2 din același act normativ, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă se face de consiliile de administrație, împreună cu sindicatele libere din unități.
Esențial pentru încadrarea activității unei persoane într-o anumită grupă de muncă nu este funcția deținută ci condițiile de muncă în care aceasta se desfășoară, executarea ei în condiții grele, nocive sau periculoase. Susținerile recurentei nu au relevanță atât timp cât nu s-a făcut dovada că în urma controlului exercitat de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale s-ar fi constatat nerespectarea metodologiei de încadrare în grupa a II-a de muncă de către societatea unde a fost angajat reclamantul.
Adresele emise de forul tutelar al recurentei nu pot contraveni prevederilor legale incidente în cauză.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, civil declarat de pârâtaCASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.228/06.06.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, -. B,. 5,. 67, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Pt. Grefier,
- -
aflată în concediu medical
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează.
Grefier șef secție,
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/11.12.2008
gref.
2 ex./19.12.2008
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Jelena Zalman, Mariana Bădulescu
