Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 209/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 209/2010
Ședința publică de la 11 FEBRUARIE 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Fiț JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Vesa
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de pârâta Casa Județeană de Pensii A împotriva sentinței civile nr. 1532 din 11 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă reclamantul intimat G asistat de avocat, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul reclamantului intimat prezintă actele pe care le depune la dosar, respectiv împuternicire avocațială, o chitanță în sumă de 100 lei reprezentând onorariu avocat, Întâmpinare, extras ECRIS Curtea de APEL ALBA IULIA privind dosarul - la care a făcut referire în întâmpinare și extras Decret 233/23.12.1974 privind unele drepturi și obligații ale cetățenilor români care realizează venituri în valută.
Instanța, reținând că nu sunt chestiuni prealabile de discutat ori cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în apărare.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită pe fond respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond, învederând că în mod corect s-a reținut că perioada lucrată de reclamant în constituie vechime în muncă, astfel cum clar prevede Decretul nr. 223/1974, care statuează totodată că beneficiază de aceste drepturi și soțul persoanei detașate. Mai arată că recursul formulat de Casa Județeană de Pensii A este pur formal, fiind fără putință de tăgadă că reclamantul a lucrat în republica. Ca practică judiciară, invocă dosarul nr. -, soluționat în recurs de Curtea de APEL ALBA IULIA, privind pe.
Cu cheltuieli de judecată.
Instanța, având în vedere lucrările dosarului și concluziile prezentate în dezbateri, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub număr de dosar -, contestatorul G a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii A:
- recalcularea pensiei prin introducerea întregii perioade lucrate, inclusiv perioada detașată în Republica;
- clarificarea perioadei de detașare în Republica;
- acordarea unui adaos la vechimea în muncă pentru drepturile de asigurări sociale de 6 luni la fiecare an, conform Decretului nr.112/1965,
- luarea în considerare la calculul pensiei a adeverinței nr.127/2009 privind sporul pentru orele de dirigenție;
- anularea deciziei de pensionare nr.-/30.05.2009 și obligarea intimatei să emită o nouă decizie cu valorificarea atât a veniturilor realizate în perioada detașării, a adaosului prevăzut prin Decretul nr.112/1965 și sporul pentru orele de dirigenție.
În motivarea acțiunii a arătat că la calcularea pensiei nu i s- valorificat perioada 1974-1976 cât a lucrat în Republica, deși a fost trecută în carnetul de muncă și a depus toate înscrisurile necesare pentru recalcularea pensiei.
În drept invocat art.87 din Legea nr.19/2000.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimata Casa Județeană de Pensii Aad epus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât prin decizia de pensie din 12.10.2009 s-a valorificat sporul de dirigenție.
În ceea ce privește perioada de detașare în, arată că acest interval este înscris în carnetul de muncă fără a se menționa că contractul de muncă a fost suspendat. Perioada detașării în se consideră vechime în învățământ.
La dosarul cauzei s-au depus, în copie: adeverința nr.127/2009 - fila 3, decizie de pensie din 30.05.2009 - fila 4, carnet de muncă filele 5-24, raport de expertiză contabilă extrajudiciară - filele 25-28, acte privind detașarea în Republica -filele 29-53, Decretele nr.112/1965 și 233/1974 - filele 54-65, decizia de pensionare nr.-/12.10.2009 și buletinul de calcul.
Prin înscrisul depus la dosar la fila 86, reclamantul a arătat că renunță la judecarea capătului de cerere privind clarificarea perioadei de detașare în Republica, motiv pentru care instanța conform art.246 Cod procedură civilă a dat curs voinței procesuale a acestuia și a luat act de această renunțare.
Prin sentința civilă 1532/2009 pronunțată cu de Tribunalul Alba în dosar - s-a luat act de renunțarea reclamantului G la judecarea capătului de cerere privind clarificarea perioadei de detașare în Republica.
A fost admisă în parte contestația formulată de reclamantul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii A.
A fost anulată decizia de pensie nr.-/30.05.2009 emisă de intimată și dispune emiterea unei noi decizii de pensie cu valorificarea adeverinței nr.132.56/A5/2009-R din 14.04.2009 emisă de Ambasada Democrate Congo în România pentru perioada 1.09.1974-2.07.1976 cât reclamantul a fost detașat în Republica Congo, precum și cu aplicarea dispozițiilor art.1 alin.1 lit.e din Decretul nr.112/1965.
A fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea reclamantului de valorificare a adeverinței nr.127/14.06.2009 emisă de Liceul nr.2
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că cererea pentru valorificarea sporului de dirigenție a rămas fără obiect față de emiterea pe parcursul procesului, respectiv la 12.10.2009, a unei noi decizii de pensionare.
S-a mai reținut că perioada detașării în între 1.09.1974 - 1.09.1976 trebuie valorificată la pensie întrucât reclamantul a făcut dovada veniturilor realizate în acea perioadă și a achitării datoriilor față de Staul Român.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A, solicitând admiterea acesteia, casarea hotărârii atacate și pe fond respingerea acțiunii.
În expunerea de motive arată că perioada de 1.09.1974 - 1.09.1976 a fost valorificată la calculul pensiei conform înscrierilor din carnetul de muncă, respectiv ca activitate desfășurată la Liceul nr. 2 T, câtă vreme nu există nicio mențiune care să arate că a fost suspendat în acea perioadă al reclamantului.
Invocă apoi că art. art. 2 al. 3 din Decretul 233/1974 nu face nicio referire la beneficiul vechimii în muncă pentru stabilirea drepturilor de pensie. -.
În drept invocă art. 304 Cod pr. civ.
Prin întâmpinare ( 8-9), intimatul G solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor critice invocate, cât și din oficiu potrivit art. 301/1 Cod proc. civ. în limitele statuate de art. 306 (2) Cod proc. civ. Curtea apreciază recursul de față ca nefondat, urmând a-l respinge în temeiul art. 312 Cod proc. civ. pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Reclamantul este beneficiar al unei pensii pentru muncă depusă și limită de vârstă potrivit Deciziei nr. - din 30.05.2009 emisă de A, în baza Legii nr.19/2000.
Perioada 1.09.1974 - 1.09.1976 când beneficiarul drepturilor de pensie a fost detașat în, nu a fost valorificată la pensie în ceea ce privește cuantumul drepturilor salariale realizate efectiv în acea perioadă, recurenta susținând că în carnetul de muncă al reclamantului nu figurează ca suspendat și ca urmare s-a luat în calcul la pensie cuantumul drepturilor bănești primite în țară.
Conform mențiunilor din carnetul de muncă ( 11) este fără putință de tăgadă că în perioada 1.09.1974 - 1.09.1976 reclamantul a fost detașat în de la Liceul nr. 2 T unde activa până la plecare și unde a revenit la expirarea perioadei.
În baza adeverinței nr. 132.56/A5/2009 -R emisă de Ambasada Democrate Congo în România ( 29 dosar fond ) s-a făcut dovada că reclamantul a lucrat în perioada 1.09.1974 - 1.09.1976 conform Contractului de Asistență Tehnică Guvernamentală, în calitate de profesor de matematică la Institutul Pedagogic al Democratice Congo ( Ex-), beneficiind de un salariu lunar de 452, echivalentul a 904 USD.
Drept urmare, pentru perioada în litigiu, recurenta este obligată să valorifice veniturile efectiv încasate de beneficiarul pensiei conform adeverinței anterior menționate, având totodată în vedere și cursul oficial dolar/leu aferent perioadei 1.09.1974 - 1.09.1976, astfel cum el este evidențiat în adresa nr. XIII/4/11272/30.12.2008 de Banca Națională a României ( 35 dosar fond ).
Faptul că în carnetul de muncă nu se menționează ca suspendat al reclamantului, nu are relevanță în cauză câtă vreme este înscrisă detașarea, iar aceasta reprezintă actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din dispoziția angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia, în mod excepțional putând avea loc o modificare și a felului muncii, dar numai cu consimțământul scris al salariatului ( art. 45 Cod muncii ).
Deci, detașarea reprezintă o modificare a și nu o suspendare a acestuia, așa încât criticile pe acest segment sunt nefondate.
În privința dispozițiilor art. 2 al. 3 din Decretul nr.233/1974, este a se reține faptul că acestea au relevanță la calculul vechimii neîntrerupte în muncă, în aceeași unitate, precum și ca vechime în funcție și în specialitate. Deși se susține că textul menționat nu face nicio referire la beneficiul vechimii în muncă pentru stabilirea drepturilor de pensie, recurenta omite incidența în speță a dispozițiilor art. 3 al. 2 din același Decret nr.233/1974 care stipulează că:
"Venitul net asupra căruia se calculează sumele reprezentând obligația de transfer ( în țara de origine ) se determină prin scăderea din venitul brut realizat în valută pentru munca prestată a impozitelor, taxelor,reținerilor pentru fondul de pensii, asigurări socialeși medicale, cheltuielilor reprezentând chiria și întreținerea locuinței din străinătate și a indemnizației de instalare."
Deci, în virtutea legii, reclamantului i s-au reținut din veniturile obținute în muncă inclusiv sumele aferente contribuțiilor de asigurări sociale raportat la sumele în valută realizate și nu la veniturile pe care le-ar fi primit cu titlu de salariu în țară. Așadar, este corect și legal ca la calculul pensiei să fie valorificate sumele efectiv încasate de reclamant pe perioada detașării, corespunzător cărora acesta s-a achitat de toate obligațiile financiare față de Statul Român la acea vreme, și nu alte sume fără corespondent în normele legale incidente speței.
Față de aceste aspecte de fapt și de drept, Curtea constată recursul de față ca nefondat, hotărârea atacată fiind la adăpost de criticile formulate.
Ca o consecință a respingerii recursului, în temeiul art. 274 Cod proc. civ. Curtea va obliga recurenta să plătească intimatului suma de 100 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii A împotriva sentinței nr. 1532/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
(continuarea minutei deciziei civile nr.209/2010)
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 100 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.02.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. NV,
Tehnored. IM
04.03.2010 / 4 Ex.
Jud.fond-
Președinte:Carmen FițJudecători:Carmen Fiț, Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa
