Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 2364/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(414/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2364/
Ședința publică din data de 09 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentul contestator și recurenta intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.6986 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.17461/3/AS/2008, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 02.04.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 09.04.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.6986 din 11.11.2008 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a dispus: admiterea excepții autorității de lucru judecat a sentinței civile nr.1069/03.10.2007 a Tribunalului București cu privire la cererea de recalculare a pensiei în raport de un stagiu complet de cotizare de 22 de ani; a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată împotriva deciziei din 06.03.2008 de punere în aplicare a sentinței civile nr.1069/03.10.2007; a fost admise în parte celelalte pretenții; a fost obligată intimata să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului cu luarea în considerare a veniturilor brute din adeverința nr.M- emisă de SC SA și a veniturilor brute pe perioada ianuarie 2000 - martie 2001 din adeverința nr.58F.01/2330/30.11.2006; a fost respinsă cererea sub celelalte aspecte ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut cu privire la autoritatea de lucru judecat că prin sentința civilă nr.1069/03.10.2007 Tribunalul Bucureștis -a admis contestația contestatorului și a fost obligată intimata să emită o nouă decizie prin care să stabilească pensia pentru limită de vârstă ce i se cuvenea contestatorului la data de 22.01.2007, pe baza unei vârste standard de pensionare de 62 de ani și 6 luni reduse la 52 de ani și 9 luni și a unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani și 6 luni.
Tribunalul a reținut incidența dispozițiilor legale privind autoritatea de lucru judecat, prevăzută de art.1201 civ. și art.166 proc. civ. raportat la faptul că prin cererea dedusă judecății s-a se pune în discuție stagiu complet de cotizare din nou.
Prin urmare că cele două acțiuni au aceeași cauză, iar prin promovarea unei noi acțiuni să se stabilească un alt stagiu de complet de cotizare decât cel reținut prin hotărârea de mai sus.
Cu privire la celelalte pretenții s-a emis o nouă decizie prin care s-a stabilit în favoarea contestatorului, aferentă unui punctaj mediu anual de 1,57742 puncte și pensie de 625 lei, rezultând că intimat a respectat dispozitivul sentinței civile nr.1069/2007.
Cu privire la pretinsa vechime în muncă totală de 46 de ani, 9 luni și 17 zile, Tribunalul reține că aceasta este eronată deoarece reducerea vârstei standard de pensionare de 9 ani și 7 luni nu se adaugă le celelalte perioade de stagiu.
Tribunalul reținând că reducerea de 9 ani și 7 luni acordată de dispozițiile art.1671tabelul 4 din Legea nr.19/2000 privește vârsta standard de cotizare, iar nu stagiul de cotizare realizat.
Din buletinul de calcul al deciziei contestate a reținut prima instanță că nu s-au luat în considerare veniturile brute din adeverința nr.M- emisă de SC SA și nici veniturile brute pe perioada ianuarie 2000 martie 2001 din adeverința nr.58F.01/2330/ 30.11.2006.
Cu privire la adeverința emisă de SC SA suma contributivă luată în calcul pentru stabilirea punctajelor lunare și anuale este cea care rezultă din evidențele caselor teritoriale de pensie întocmite pe baza declarațiilor privind evidența nominală a asiguraților și obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor de sociale de stat, adică sume la care angajatorul a plătit contribuția la asigurările sociale.
Acesta este motivul pentru care după data de 01.04.2001 sporurile și celelalte venituri suplimentare nu mai sunt evidențiate separat.
Cum la stabilirea drepturilor de pensie au fost avute în vedere sumele din adeverința de stagiu depusă la dosar în care se regăsesc datele cu veniturile brute pe perioada aprilie 2001 - iunie 2004 din adeverința nr.58F.01/2330/30.11.2006 emisă de SC SA, rezultă că sub acest aspect cererea este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe s-a formulat recurs de către ambele părți.
Prin recursul său recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului și având în vedere că instanța de fond s-a pronunțat asupra unei excepții trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.
În motivarea recursului său recurentul invocă următoarele critici întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct.9) și 3041. proc. civ.
Prima critică vizează faptul că este nefundat reținută excepția autorității de lucru judecat, deoarece prima instanță a reținut în mod greșit și total inexplicabil cauza celor două acțiuni introductive de instanță este aceeași - determinarea corectă a drepturilor de pensie.
Recurentul susține că obiectul acțiunii finalizată prin sentința civilă nr.1069/2007 este reprezentată de contestația formulată împotriva deciziei pârâtei prin care i s-a refuzat dreptul de înscriere la pensie, acțiunea reprezentând respingerea dreptului la pensie.
Iar obiectul cererii din prezenta cauză este printre altele, modul de calcul al pensiei, respectiv determinarea valorii punctajului mediu anual la care să se ia în considerare stagiul total de cotizare necesar menționat în anexa 4 din Legea nr.19/2000 la care este îndreptățit datorită condițiilor speciale de muncă desfășurate timp de 17 ani, 5 luni și 3 zile.
Recurentul susține că prin capătul 2 al cererii a solicitat ca punctajul mediu anual să fie calculat după stabilirea punctajului total din perioada de cotizare și care să se împartă la stagiul total de cotizare necesar de 22 de ani, prevăzut lapct.1 din anexa nr.4 a Legii nr.19/2000 potrivit stagiului de cotizare realizat în condiții speciale de 17 ani, 7 luni și 3 zile corespunzător dispozițiilor art.77 alin.(3) din Legea nr.19/2000.
Mai susține recurentul că instanța a considerat în mod greșit că stagiu total de cotizare și stagiu necesar de cotizare, deoarece primul termen apare în anexa 3 Legii nr.19/2000 și este una din condițiile ce trebuie îndeplinite pentru pensionarea la limită de vârstă, iar al doilea termen este folosit în anexa 4 Legii nr.19/2000 și este una din condițiile ce duc implicit la reducerea vârstei în cazul pensionării pentru limită de vârstă.
Recurentul consideră că nu instanța a stabilit stagiul de cotizare ci doar îl menționează ca atare, acesta fiind numai o condiție necesară stabilită prin lege pentru admiterea cererii de pensionare, urmând ca în mod concret după stabilirea și admiterea de principiu a existenței dreptului la pensie să aibă loc calcul pensiei.
Mai susține recurentul că pentru capetele de cerere 1,3 și 4, cele susținute de el sunt adevărate și acestea rezultă din dosarul de pensionare întocmit de pârâtă, respectiv adeverințele depuse, cât și din adeverințele depuse pe parcursul judecății.
Prin recursul formulat de către recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii contestației ca netemeinică.
În motivarea recursului se susține că adeverințele luate în considerare nu prevăd temeiul legal în baza căruia s-au acordat aceste sporuri și nici denumirea acestora.
De asemenea nu se specifică dacă s-a reținut cota CAS conform prevederilor Legii nr.19/2000.
Consideră recurenta-intimată că valorificarea acestor adeverințe ar fi o ilegalitate, încălcându-se astfel principiul contributivității statuat în art. 2 lit. e) din Legea nr.19/2000.
Recurentul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta-intimată ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de către cei doi recurenți, precum și din oficiu conform art.3041proc. civ. Curtea constată că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse.
Astfel, în ceea ce privește recursul formulat de către recurentul-reclamant prin care critică sentința instanței de fond deoarece în mod greșit a soluționat cauza invocând autoritatea de lucru judecat, Curtea reține că prima instanță a stabilit în mod corect existența în cauză a condițiilor privind autoritatea de lucru judecat în conformitate cu art.1201 civ. art.166 proc. civ.
În acest sens, Curtea reține că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat "stabilirea punctajului mediu prin raportarea total puncte realizate la un stagiu complet de cotizare de 22 de ani și nu de 30 de ani cum s-a procedat la emiterea deciziei".
Prin sentința civilă nr.1069/2007 a Tribunalului București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale - s-a dispus "admiterea contestației contestatorului același cu recurentul din prezenta cauză și s-a obligat intimata Casa de Pensii a Municipiului B - să emit o nouă decizie prin care să se stabilească pensia pentru limită de vârstă ce i se cuvenea contestatorului la data de 22.01.2007, pe baza unei vârste standard de pensionare de 62 de ani și 6 luni reduse la 52 de ani și 11 luni și a unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani și 6 luni".
Prin motivele de recurs așa cum au fost reținute mai sus, recurentul arată că nu este vorba despre unul și același obiect al cererii de chemare în judecată în ambele acțiuni.
În primul rând că prin contestația soluționată prin sentința civilă nr.1069/2007 s-a dispus stabilirea dreptului la pensie, iar prin acțiunea din prezenta cauză obiectul cererii este printre altele modul de calcul al pensiei care să ia în considerare stagiul total de cotizare necesar menționat în anexa 4 din Legea nr.19/2000.
Curtea reține că prin acțiunea introdusă la Tribunalul București asupra căreia Tribunalul Bucureștis -a pronunțat sentința recurată în prezenta cerere de recurs, la fila 2 dosarului de fond obiectul contestației, în speță capătul 2 al acesteia se solicită "stabilirea punctajului mediu prin raportarea total puncte realizate la un stagiu complet de cotizare de 22 de ani și nu de 30 de ani cum s-a procedat la emiterea deciziei pe care o contest".
Or, recurentul-reclamant a contestat decizia Casei de Pensii ce a fost emisă în conformitate cu dispozițiile sentinței civile nr.1069/2007, prin care s-a stabilit un stagiu complet de cotizare de 30 de ani și 6 luni, și nu cum susține recurentul "printre altele modul de calcul al pensiei care să ia în considerare stagiul total de cotizare necesar menționat în anexa 4 din Legea nr.19/2000".
Curtea reține că prin autoritate de lucru judecat înseamnă identitate de persoane, obiect și cauză.
Or, toate cele trei elemente cerute de dispozițiile art. 1201. civ. se regăsesc în situația de față.
În primul rând existența acelorași părți, a unu obiect determinat, "constând în stagiul complet de cotizare de 30 de ani și 6 luni", în motivele de recurs se adaugă că de fapt ar fi vorba despre un stagiu ce se raportează la anexa nr.4 din Legea nr.19/2000, ceea ce echivalează cu o adăugare la acțiunea introductivă, precum și existența unei cauze, care presupune sub aspectul autorității de lucru judecat cauza raportului juridic a dreptului pus în discuție, iar nu cauza acțiunii civile în ansamblul său.
Cu privire la recursul formulat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului B prin care se invocă faptul că adeverințele luate în considerare de instanța de fond nu prevăd temeiul legal în baza căruia s-au acordat sporuri și nici denumirea acestora, precum și faptul că nu se specifică dacă s-a reținut cota CAS conform prevederilor Legii nr.19/2000.
Curtea constată și reține că cele două adeverințe pe care Tribunalul le-a luat în considerare și a dispus recalcularea drepturilor de pensie cuvenite recurentului-reclamant au fost eliberate cu respectarea cerințelor legale, respectiv cu toate elementele cerute de OUG nr.4/2005.
Prin urmare având în vedere considerentele de mai sus, Curtea în temeiul art.312 proc. civ. urmează să dispună respingerea recursurilor ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentul-contestator și recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr. 6986/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
8.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
