Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 2411/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2411/R/2008
Ședința publică din data de 10 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Daniel Chiș
- -
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B-N împotriva sentinței civile nr. 515/F/29.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, privind și pe reclamantul intimat, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul intimat personal și reprezentat de av., cu delegația la dosar, lipsă fiind pârâta recurentă Casa Județeană de Pensii
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termen legal, este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar și a fost comunicat intimatului.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către recurentă.
Reprezentanta intimatului depune la dosar întâmpinare și împuternicire avocațială.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, arătând în susținerea întâmpinării că activitatea desfășurată de reclamant în șantierul de la, în subteran, se încadrează în condițiile prevăzute de art. 20 alin. 1 lit. a din Legea nr. 19/2000, fiind incidente prevederile art. 43 alin. 1 din aceeași lege, instanța de fond făcând o corectă aplicare a legii. Prin adresa depusă ulterior la Casa Județeană de Pensii C de către recurentă nu se putea modifica starea de fapt avută în vedere la stabilirea pensiei. Soluția dată de pârâta recurentă constituie o discriminare evidentă, întrucât, se încalcă principiul egalității de tratament. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 515/F din data de 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, s-a admis ca fiind întemeiată contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B N și în consecință: s-a dispus anularea deciziei nr. 5981/14 aprilie 2008 emisă de intimată privind respingerea cererii de înscriere a contestatorului la pensie, ca fiind nelegală, s-a dispus anularea deciziei de debit nr. -/14 aprilie 2008 emisă de intimată, a fost obligată intimata să plătească pensia stabilită prin decizia -/5 martie 2007 în favoarea contestatorului, începând cu 14.04.2008 la zi, precum și pentru viitor, totodată fiind obligată pârâta intimată să plătească contestatorului suma de 400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, potrivit înscrierilor din carnetul său de muncă, necontestate, contestatorul, născut la data de 24 ianuarie 1959, desfășurat activitatea de "necalificat - subteran, și sudor subteran, începând cu anul 1977 și până în 1983, precum și din 1982 până în 2007, fiind încadrat la, și B - Șantier, cu excepția a 5 luni în 1997 când a beneficiat de ajutor de șomaj până la data de 1 aprilie 2007 când contractul său de muncă a încetat potrivit art. 56 lit. d din Codul Muncii, ca urmare a comunicării deciziei de pensionare.
Față de aceste date înscrise în carnetul de muncă al contestatorului și în considerarea adeverinței emisă de sub nr. 262 din 18 septembrie 2006 (105 dosar fond) care reliefează încadrarea locului de muncă al contestatorului în subteran cu un procent de 100% în grupa I de muncă, precum și plata și contribuției la pensie potrivit acestei încadrări, pentru un total de stagiu de cotizare de 22 ani, 1 lună și 8 zile, intimata Casa Județeană de Pensii B - N, în considerarea art. 20 și 43 alin.(1) din Legea nr. 19/2000 care stipulează că asigurații care au realizat stagiul complet de cotizare în condiții speciale de muncă, de minim 20 de ani au dreptul la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă începând cu vârsta de 45 ani, a admis cererea de pensionare formulată de către contestator și a acordat acestuia pensia conform deciziei nr. - din 5 martie 2007, aferentă unui stagiu de cotizare în condiții speciale de 22 ani 1 lună și 8 zile în condiții speciale de muncă și în condiții normale de cotizare de 1 an 8 luni și 29 zile, atribuind contestatorului o pensie lunară de 634 lei.
La data de 14 aprilie 2008, consecință a revizuirii din oficiu a dosarului de pensionare al contestatorului, atribut de către intimată poate uza potrivit dispozițiile Legea nr. 19/2000, a fost respinsă cererea de pensionare formulată în anul 2006 de prezentul contestator, prin decizia nr. 5981 din 14 aprilie 2008 cu motivarea că vârsta acestuia este mai mică decât vârsta standard de pensionare, nefiind astfel întrunite condițiile art. 41 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
Motivele pentru care a fost refuzată acordarea drepturilor de pensie ale contestatorului pentru limită de vârstă sunt reiterate și în adresa nr. 341 din 12 iunie 2008 (42 dosar fond) în care s-a explicit circumstanțele emiterii deciziei de debit nr. -/14 aprilie 2008, dată pentru recuperarea sumei de 16.295 lei cu titlu de pensie încasată necuvenit.
În adresă se susține că odată ce angajatorul - sucursala Car evenit asupra acordării grupei speciale de muncă în cea ce-l privește pe contestator pentru perioada lucrată după data de 1 aprilie 2001 (62 dosar fond), încadrând această perioadă în grupa superioară de muncă, nu mai era îndreptățit contestatorul să beneficieze de pensie începând cu anul 2006, întrucât nu mai putea beneficia potrivit acestei încadrări de reducerea vârstei standard de pensionare, precum și de un stagiu de cotizare redus.
Art. 43 alin. 11 din Legea nr. 19/2000 prevede în cazul asiguraților care și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă prevăzute de art. 20 lit. a, respectiv unități miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă, și au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani, aceste texte legale fiind în vigoare atât la data deschiderii drepturilor de pensie al contestatorului în anul 2006 cât și în prezent.
Din datele referitoare la activitatea depuse de intimată, rezultă că în perioada 1 iulie 1977 - 5 martie 2007 contestatorul și-a desfășurat activitatea în subteran, continuitatea acestei activități fiind încadrată de intimata cu "Legea nr. 226/2006" până la încetarea raporturilor de muncă.
Aceste mențiuni și susțineri ale intimatei fiind lipsite de temei.
Analizând carnetul de muncă al contestatorului s-a putut lesne observa că acesta și-a desfășurat activitatea în subteran din anul 1977 și până la pensionare cu excepția perioadelor de timp când a beneficiat de ajutor de șomaj.
La dosarul cauzei au fost depuse: adresa nr. 5612 din 26 septembrie 2007, adresa nr. 307 din 18 ianuarie 2002, adresa nr. 8234 din 16 octombrie 2001, avizul privind documentația tehnică de clasificare a minelor din punct de vedere al emanațiilor de gaze, adresa nr. 3633 din 16 iunie 2008 emise de Institutul Național de Cercetare, Dezvoltare pentru Securitate Minieră și Protecție P, societate de interes strategic conform HG648/2001 care este abilitată să expertizeze și să efectueze studiile necesare clasificării unităților industriei extractive naționale potrivit nr.HG 1431/2006, care au fost formulate către angajatorul, au dovedit faptul că în ceea ce privește lucrările efectuate de aceasta pot fi asimilate cu acelea din unitățile miniere, cu nivel I de periculozitate, mai mult chiar, șantierul clasificat potrivit documentației depuse de ca și lucrare minieră.
În acest context, este indubitabil că locul de muncă al contestatorului este unul care se încadrează pe deplin în condițiile prevăzute de art. 20 alin. 1, astfel că acesta îndeplinește condițiile solicitate de art. 43 din Legea nr. 19/2000, întrucât a realizat un stagiu de cotizare de 22 de ani 1 lună și 8 zile în condiții speciale de muncă iar la data pensionării respectiv 1 septembrie 2006 avea vârsta de 48 de ani și 7 luni, cu 3 ani și 7 luni mai mult decât vârsta de 45 de ani cerută de lege.
Cum în cauză s-a probat că potrivit activității desfășurate de contestator la locul său de muncă, ce a fost clasificat sau asimilat lucrărilor miniere acesta a îndeplinit condițiile impuse pentru acordarea unei pensii cu limită de vârstă redusă, pentru considerentele de fapt și drept expuse, instanța a anulat ca neîntemeiate deciziile nr. 5981 din 14 aprilie 2008 și decizia de debit -/14 aprilie 2008 și, urmare a anulării acestor decizii a obligat pe intimata Casa Județeană de Pensii B-N să plătească contestatorului pensia stabilită prin decizia nr. -/5 martie 2007, începând cu data de 14 aprilie 2008 la zi, precum și pentru viitor, și de asemenea, a obligat pe intimată să plătească contestatorului suma de 400 lei cheltuieli de judecată conform chitanței de la (127 dosar fond) reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii B N în termenul legal, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul de a respinge contestația și de a menține ca temeinică și legală Decizia de respingere a dreptului la pensie nr. 5981/2008 și implicit Decizia de debit nr. -/15.04.2008.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că, hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, precum și faptul că instanța a interpretat greșit obiectul dedus judecății, schimbând în acest fel înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Referitor la primul motiv de recurs s-a precizat că având în vedere Adeverința nr. 559/03.03.2008 emisă de, în mod greșit prima instanță a reținut că locul de muncă al contestatorului se încadrează în cele menționate în art. 20 din Legea 19/2000. Instanța de fond trebuia să împrocesueze A și abia ulterior să se pronunțe cu privire la încadrarea locului de muncă al intimatului.
S-a mai precizat întrucât vârsta reclamantului la data cererii de înscriere la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare, iar stagiul complet de cotizare este mai mic decât cel complet de cotizare, acesta nu putea beneficia de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă conform art. 43 alin. (1) din Legea 19/2000 începând cu 20.09.2006.
Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, menținerea ca legală și temeinică a hotărâri instanței de fond, totodată obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:
În mod judicios prima instanță a reținut că reclamantul și-a desfășurat 22 ani 1 lună și 8 zile activitatea într-un loc de muncă care a fost clasificat sau asimilat lucrărilor miniere și că având la data pensionării vârsta de 48 ani și 7 luni a îndeplinit condițiile prevăzute cumulativ de art. 43 alin (1) din Legea 19/2000.
Chiar din Adeverința nr. 559/03.03.2008 emisă de (fila 62 dosar fond) rezultă că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 01.04.2001-01.07.2006 se regăsește la poziția 3 și 4 din Anexa I la Legea 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale.
În condițiile în care adeverința a fost emisă în temeiul Legii 226/2006 care reglementează exclusiv încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale și precizează expres că activitatea desfășurată de reclamant se regăsește la poziția 3 și 4 din Anexa Ial egii, în mod evident activitatea desfășurată de reclamant în perioada 01.04.2001-01.07.2006 a fost desfășurată în condiții speciale conform art. 20 alin. (1) lit. a) din Legea 19/2000.
Mai mult, adeverința menționată anterior se referă la activitatea desfășurată de reclamant după adoptarea Legea 19/2000, lege prin care a fost abrogat expres Ordinul 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, a activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite, care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă. Prin Legea 19/2000 condițiile de muncă sunt clasificate ca fiind normale, deosebite sau speciale, fără să mai existe activitate desfășurată în grupa I sau a II-a de muncă ca în legislația anterioară.
Având în vedere aceste considerente, Curtea reține că prima instanță a aplicat și interpretat corect dispozițiile legale incidente în cauză, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nefiind întemeiat.
De asemenea, contrar celor invocate în recurs prima instanță nu avea posibilitatea legală să introducă din oficiu în cauză A întrucât conform art. 129 alin. (6) Cod procedură civilă " în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii dedus judecății". Conform principiului disponibilității părțile au dreptul de a dispune de obiectul procesului civil, inclusiv cu privire la persoanele cu care înțeleg să se judece. Drept urmare, introducerea din oficiu de către instanța de fond a unei alte persoane în judecată ar fi fost nelegală și nu se putea justifica în baza principiului rolului activ, deoarece acesta se referă la folosirea unor mijloace legale pentru aflarea adevărului, însă numai în limitele stabilite de părți. În consecință, nici acest motiv de recurs (care poate fi încadrat în cel prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă) nu este întemeiat.
Deși a invocat ca motiv de recurs și interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, recurenta nu a dezvoltat acest motiv, iar din criticile hotărârii primei instanțe nu rezultă în ce sens aceasta a schimbat natura sau înțelesul actului juridic dedus judecății.
Drept urmare, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii B-N împotriva sentinței civile nr. 515/F din 29 septembrie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, care va fi menținută.
În temeiul art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă se va obliga recurenta, ca parte aflată în culpă procesuală, să plătească intimatului suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat (fila 9).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii B-N împotriva sentinței civile nr. 515/F din 29 septembrie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
RED.
DACT.
2 EX./05.01.2009.
JUD. FOND:,.
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Daniel Chiș
