Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 2601/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2601/R/2009
Ședința publică din 20 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Ioan Daniel Chiș
-- -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, împotriva sentinței civile nr. 1849 din 18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamantul intimat, având ca obiect asigurări sociale - contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este introdus în termen legal, a fost comunicat intimatei Casa Județeană de Pensii C și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată lipsa părților și lasă cauza la a doua strigare, pentru a da părților posibilitatea să se prezinte la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă nimeni.
Instanța constată că prin memoriul de recurs ( 2), în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2.pr.civ. pârâta recurentă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă. Totodată, constată că prin registratura instanței, la data de 19 noiembrie 2009, reclamantul intimat a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii C, cu cheltuieli de judecată, precum și judecarea recursului în lipsă ( 7). De asemenea, constată că, deși această întâmpinare a fost redactată de domnul avocat, la dosarul cauzei nu a fost depusă împuternicire avocațială care să ateste calitatea de reprezentant a acestuia și nu a fost depusă dovada cheltuielilor de judecată.
În baza actelor de la dosar, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1849/18.06.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul, împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C și, în consecință, a fost anulată Decizia nr.5803/14.11.2008; pârâta a fost obligată să emită o nouă decizie de pensionare pentru reclamant, cu luarea în considerare a grupei a II-a de muncă în procent de 100%, pentru perioadele 16.02.1979-0102.1996 și 15.09.1997-01.04.2001, conform Adeverinței nr.G- emisă de SC Câmpia SA; a fost respinsă cererea privind luarea în calcul a grupei a II-a de muncă pe perioada 01.02.1996-15.09.1997 ca fiind fără obiect.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că prin Decizia nr. 5803/2008 s-a respins cererea reclamantului privind pensionarea pentru limită de vârstă, deoarece nu au fost întrunite condițiile de reducere a vârstei standard de pensionare din Legea nr. 19/2000 republicată.
Potrivit art.87 din Legea nr.19/2000 republicată, decizia emisă în condițiile art. 86 alin.1 poate fi contestată la instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratul în termen de 45 de zile de la comunicare.
Conform Decretului Lege nr.68/1990 și a nr.HG1223/1990, locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă urmau a fi precizate, de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția, rezultatul acestei activități fiind concretizat în Ordinul nr.50/1990.
Punctul 6 din acest ordin prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I-a sau a II-a de muncă se va face de către conducerea unităților, cu consultarea organizațiilor sindicale, ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate.
Dovada activității în muncă a unui salariat se face cu carnetul de muncă în care se fac înscrierile cu privire la activitatea prestată, condițiile de muncă, funcția și salarizarea, precum și cu alte acte emise de către unitate.
Din copia actelor depuse la dosarul cauzei, a rezultat faptul că reclamantul a făcut dovada că în perioadele 16.02.1979-01.02.1996 și 15.09.1997-01.04.2001 a lucrat în grupa a II-a de muncă în procent de 100%.
Prima instanță a considerat că intimata, în mod nejustificat, a refuzat recunoașterea acestei perioade ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, în pofida faptului că nici un act normativ nu impune prezentarea altor dovezi.
Mai mult, intimata, depășindu-și atribuțiile, a refuzat recunoașterea pentru contestator a duratei de vechime în muncă corespunzătoare grupei a II-a de muncă, adăugând la prevederile legale poziția sa, deși acestea nu îi dau acest drept.
Prima instnață a reținut că, urmare a încadrării reclamantei în grupa a II-a de muncă pentru perioada specificată, intimata a încasat contribuția de asigurări sociale aferente acestei grupe, situație în care nici un raționament nu poate justifica împotrivirea acesteia. De altfel, în întâmpinarea depusă intimata nu face nici o referire la plata sau neplata contribuțiilor suplimentare privindu-l pe reclamant.
Față de cele ce preced, instanța, în temeiul art.155 alin.1 și următoarele din Legea nr.19/2000 republicată, a admis în parte acțiunea formulată de către reclamant, obligând intimata să anuleze decizia nr.5803/14.11.2008 și să emită o decizie de pensionare cu luarea în considerare a vechimii corespunzătoare încadrării în grupa a II-a de muncă în perioadele 16.02.1979-0102.1996 și 15.09.1997-01.04.2001, conform adeverinței nr.G- emisă de SC Câmpia SA.
Tribunalul a respins cererea de luare în considerare a perioadei 01.02.1996-15.09.1997 ca fiind fără obiect, întrucât, din buletinul de calcul și anexele la decizie, rezultă că această perioadă i-a fost luată în considerare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii C, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, cu motivarea că la dosar există o singură adeverință în origina, nr. 40/2008, care acordă grupa I și II pe intervalul de timp 18.03.1969-17.02.1970 și 15.07.1971-01.04.2001. Adeverința nr. M- a fost prezentată în xerox, neavând deci putere doveditoare, situație fiind similară și în cazul adeverințelor nr. /2002 și P-. După data de 1 aprilie 2001 numai există grupele I și II de muncă, ci doar condiții deosebite și speciale, care nu sunt asimilate primelor.
Grupa de muncă a fost acordată de unitate peste litera legii, deoarece, la punctele 3 și 7, respectiv, în Anexa nr. 2 din nr.OG 50/1990 nu sunt menționate locurile de muncă în care reclamantul și-a desfășurat activitatea.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că, grupa a II a de muncă i-a fost recunoscută reclamantului de către angajator, având în vedere prevederile I și II și ale art. 3 și 10 din Ordinul nr. 50/1990, angajatorul menționând faptul că pentru toată perioada cuprinsă între 16.02.1979 și până în prezent s-a reținut și virat CAS - ul conform legilor în vigoare, deci corespunzător grupei a II a de muncă.
Recursul este nefondat.
Reclamantul a fost pensionat pentru limită de vârstă prin decizia nr. 5803/14.11.2008 începând cu data de 1 septembrie 2008 ( 4 dosar fond).
Din adeverința nr. /650/27.11.2008, eliberată de Câmpia - singura adeverință care a fost luată în considerare de către instanța de fond la soluționarea cererii reclamantului de recalculare a pensiei sale prin luarea în considerare a grupei a - II - a de muncă, în procent de 100% -, rezultă faptul că reclamantul a fost salariat al acestei unități în perioadele: 30.07.1968-17.02.1970, ca presator electrozi la Secția; 15.07.1971-08.01.1972, ca presator electrozi la Secția; 08.01.1972-16.02.1979, ca laborant det. fizico chimice și în cadrul Laboratorului Central; 16.02.1979-01.02.1996, ca tehnician, subinginer șef birou în cadrul serviciului investiții; 01.02.1996-01.04.2001. ca șef serviciu, șef birou în cadrul serviciului utilaj tehnologic; din 01.04.2001 până în prezent, ca șef birou, șef departament în cadrul serviciului devize ( 5 dosar fond).
Prin aceeași adeverință se confirmă faptul că pentru perioada mai sus menționată s-au reținut și virat CAS - urile conform legilor în vigoare.
Din buletinul de calcul nr. 5803/10.09.2008, privind evaluarea pensiei pentru limită de vârstă pentru reclamantul rezultă faptul că nu au fost luate în considerare la stabilirea pensiei cuvenite reclamantului perioadele menționate în aceste adeverințe, prin luarea în considerare a grupei a II - a de muncă în procent de 100% ( 51-67 dosar fond).
În baza art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, iar veniturile la care a făcut referire au fost avute în vedere la calcularea și aplicarea contribuțiilor.
În concretizarea acestui principiu art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 prevede că punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) și (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
Prin Ordinul nr. 50/1990, actualizat, au fost precizate locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, acest ordin având în vedere situațiile în care dreptul la pensie s-a născut în baza Legii nr. 3/1977, în art. 11-14 arătându-se în ce condiții urmează să se facă încadrarea în grupele I și II de muncă, iar în Anexele I și II fiind enumerate locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale care se încadrau fie în grupa I de muncă (Anexa I), fie în grupa a II - a de muncă (Anexa nr. II).
Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, respectiv începând cu data de 1 aprilie 2001, Legea nr. 19/2000 nu mai prevedea grupele I și II de muncă, ci doar desfășurarea activității în condiții deosebite de muncă - acestea fiind menționate în Anexa nr. III, respectiv, în condiții speciale, prevăzute în Anexa nr. IV și V, conform art. 167 din Legea nr. 19/2000.
Mai mult decât atât, din Legea nr. 226/2006 s-a prevăzut că începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, respectiv, 01.04.2001, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în Anexa nr. 1.
Astfel, art. 1 din Legea nr. 226/2006 prevede următoarele:
"(1) Începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa nr. 1.
(2) Locurile de muncă prevăzute la alin. (1) sunt cele din unitățile prevăzute în anexa nr. 2, care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile <LLNK 12003 1025 20 301 0 35>Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare.
(3) În situația în care, potrivit legii, unitățile prevăzute în anexa nr. 2 își schimbă denumirea sau sediul ori se reorganizează, inclusiv prin preluarea în totalitate sau în parte a patrimoniului de către o altă societate, locurile de muncă în care până la data la care au intervenit aceste modificări s-au desfășurat activitățile prevăzute în anexa nr. 1 rămân în continuare încadrate în condiții speciale de muncă, dacă respectivele locuri de muncă se regăsesc la noua societate.
(4) Controlul privind menținerea, conform avizului, a locurilor de muncă la noua societate se efectuează de către Inspecția, prin inspectoratele teritoriale de muncă.
(5) Pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie 2001 și data intrării în vigoare a prezentei legi nu se datorează diferența dintre cota de contribuție de asigurări sociale datorată de angajator pentru condiții speciale de muncă și cea declarată de către acesta".
În același timp, potrivit art. 2 din Legea nr. 226/2006, "(1) de timp în care asigurații își desfășoară activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, numai în locurile de muncă prevăzute la art. 1 sunt stagii de cotizare în condiții speciale.
(2) Sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a <LLNK 12000 19 10 201 0 17>Legii nr. 19/2000privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale".
Se constată de către instanță că activitatea desfășurată de reclamantul intimat în domeniul producerii electrozilor, se încadrează în textul Legii nr. 226/2006, fiind prevăzută în Anexa nr. 1 punctul 19 din această lege, care prevede: "Activitatea desfășurată de personalul care lucrează la producerea electrozilor siderurgici și de sudură:
a) măcinarea, dozarea, malaxarea, brichetarea și presarea materiilor prime necesare fabricării electrozilor;
b) calcinarea cocsului de petrol și a antracitului;
c) prepararea smoalei, a electrografitului, precum și a deșeurilor crude și a antracitului și dozarea acestor componente;
d) coacerea, recoacerea, grafitarea și impregnarea electrozilor;
e) recuperarea produselor cărbunoase;
f) prelucrări mecanice pe mașini-unelte speciale ale electrozilor siderurgici grafitați și ale niplurilor, ale blocurilor de furnal".
Împrejurarea că Legea nr. 19/2000, respectiv Legea nr. 226/2006, nu mai reglementează expres grupele I și II de muncă, ci au în vedere condiții de muncă deosebite sau condiții speciale de muncă, nu înseamnă că reclamantului nu i se poate recunoaște perioada lucrată în grupa a II - a de muncă, având în vedere prevederile punctului 15 din Ordinul nr. 50/1990, conform cărora dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Sociale. Or, perioadele menționate în adeverința nr. /650/27.11.2008 au fost evidențiate și în carnetul de muncă al reclamantului ( 10-35 dosar fond).
Susținerile recurentei, în sensul că celelalte adeverințe au fost depuse la dosar în xerocopie și deci nu au putere doveditoare, urmează să fie înlăturate de către C, având în vedere că singura adeverință acare a fundamentat soluția pronunțată de prima instanță este cea emisă de SA Câmpia, nr. /650/27.11.2008, depusă în original la fila 5 dosar fond.
Așa fiind, în temeiul art. 304 pct. 9. proc. civ. rap, la art. 3041. proc. civ. și art. 312 alin. 3. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Reclamantul intimat a solicitat cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial aferent redactării întâmpinării, însă, la dosarul cauzei nu a fost depusă nicio dovadă în acest sens, respectiv, împuternicire avocațială pentru avocatul care a redactat întâmpinarea, ori chitanță care să ateste plata onorariului avocațial, astfel încât, în temeiul art. 274.proc.civ. rap. la art. 1169.civ. în recurs nu vor fi acordate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C împotriva sentinței civile nr. 1849 din 18 iunie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - --- - -- -
Red./dact.MM
4ex./24.11.2009
Jud.fond: /
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Ioan Daniel Chiș
