Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 277/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 277
Ședința publică din data de 5 martie 2008
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Cristina Pigui Vera
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D, împotriva sentinței civile nr. 1112 din 16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare și concluzii scrise, filele 13-16, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, a constatat cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul a formulat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii D, contestație împotriva răspunsului nr. 910/11.06.2007 dat de Oficiul Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D, în urma contestației formulată de reclamant împotriva deciziei nr. 206/23.04.2007 a Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a capacității de Muncă M, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să se dispună anularea acestui răspuns.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin răspunsul contestat, dat de Oficiul Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D, i s-a comunicat că decizia medicală asupra capacității de muncă nr. 859/24.02.2006 a fost anulată întrucât a fost emisă fără a se respecta procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare, iar menținerea în gradul II de invaliditate s-a făcut în lipsa derulării procedurii de revizuire medicală.
Acest răspuns, a susținut reclamantul, contrazice realitatea întrucât reclamantul s-a prezentat la Cabinetul de Expertiză Medicală M la data la care trebuia, respectiv în luna februarie 2007, având asupra sa toate actele medicale necesare revizuirii medicale în vederea prelungirii deciziei nr. 859/24.02.2006, fiind trecut în registrul de intrări și evidență a medicului specialist.
În legătură cu susținerea Oficiului Județean de Expertiză Medicală D din răspunsul comunicat reclamantului, și anume că în dosarul medical al acestuia ar exista documente contrafăcute, s-a arătat că nu au fost enumerate care ar fi acele documente, iar reclamantul nu a încălcat nicio dispoziție legală, răspunsul primit de reclamant nefăcând altceva decât să dovedească propria culpă a pârâtei, neputându-se proceda la anularea unei decizii de încadrare în grad de invaliditate câtă vreme aceasta a rămas definitivă.
A mai învederat reclamantul că prin răspunsul comunicat acestuia, având numărul 910/11.06.2007, i s-a adus la cunoștință că anularea nu a avut la bază criterii asupra cărora ar fi avut competența să se pronunțe medicul șef de Serviciu Expertiză Medicală, însă răspunsul este incomplet întrucât dacă se aprecia că există acte contrafăcute și sunt contestate actele medicale ale reclamantului, se impunea să se pronunțe și medicul șef de Serviciu Expertiză Medicală.
Reclamantul și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Daf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca netemeinică și nelegală, arătând că prin răspunsul nr. 910/11.06.2007 s-a respins contestația formulată împotriva deciziei nr. 206/23.04.2007 a Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, iar această din urmă decizie a fost emisă ca urmare a notei de constatare nr. 17766/20.04.2007 întocmită de către Direcția audit Intern și Control din cadrul CNPAS, prin care s-au constatat deficiențe și nereguli în ceea ce privește emiterea deciziei de încadrare în grad de invaliditate. Pentru acest motiv, a susținut pârâta, s-a procedat la anularea acestei decizii, emițându-se și decizia de încetare a plății pensiei și recuperare a sumei încasate necuvenit.
S-a mai învederat că răspunsul formulat de către Oficiul Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă Târgoviște nu reprezintă o decizie în sensul art. 56 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, ci numai un răspuns la situația atipică care este reprezentată de anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate, nu pe criterii medicale, ci în urma constatării unor înscrieri și înregistrări neconforme realității.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză la solicitarea ambelor părți, prin sentința civilă nr. 1112/16.11.2007 Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația și a anulat adresa nr. 910/11.06.2007 Oficiului Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D și implicit, decizia nr. 206/23.04.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că CNPAS, prin Serviciul de Audit și Control, are dreptul să verifice activitatea Cabinetelor de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, în baza art. 39 din secțiunea C, pct. III al Ordinului nr. 340/2001, invocat și în nota de constatare, în care s-a menționat că s-au constatat deficiențe constând în neprezentarea pensionarului la consultația medicală cu documentația necesară și menținerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute.
S-a mai reținut că potrivit art. 56 alin. 6 din Legea nr. 19/2000, decizia de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen, este definitivă, iar revizuirile care pot fi operate asupra acestora ca urmare a acțiunii de control, se aplică numai de la data emiterii lor, indiferent de modul de rezolvare, conform art. 39 alin.3 din Ordinul nr. 340/2001.
A mai arătat instanța de fond că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M, aflat în subordinea pârâtei, nu poate constitui un temei suficient de anulare a deciziilor întrucât nimeni nu poate invoca neregularitatea produsă prin propriul său act, neputându-se imputa reclamantului nerespectarea procedurilor medicale de către persoanele competente să efectueze aceste proceduri, iar faptul că reclamantul și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau în calitate de pensionar de invaliditate, rezultă din actele medicale depuse la dosar.
De asemenea, s-a reținut că reclamantul s-a adresat cu contestație, conform art. 56 alin.2 din Legea nr. 19/2000, împotriva deciziei nr. 206/2007, primind răspunsul cu numărul 910/11.06.2007, pe care pârâta nu-l consideră o decizie în sensul art. 56, aspect care ține tot de propria sa culpă, deși prin acest răspuns s-a respins contestația reclamantului, rămânând valabile elementele deciziei nr. 206/23.04.2007.
Totodată, s-a arătat că în raport de dispozițiile art. 56 din Legea nr. 19/2000, decizia prin care se rezolva contestația trebuia dată cu consultarea obligatorie a Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, procedură pe care pârâta nu a respectat-
Împotriva sentinței primei instanțe pârâta Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art. 304 pct.8 și 9.pr.civ. și art. 3041.pr.civ.
Susține recurenta că în mod greșit s-a reținut de către prima instanță faptul că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat prevederile art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, în condițiile în care temeiul legal al anulării, prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, îl constituie art. 41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
În această situație, arată recurenta, s-a procedat la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate ca urmare a notei de constatare a CNPAS - Direcția Audit Intern și Control, având numărul 17766/20.04.2007, prin care s-au constatat anumite erori în privința procedurii de expertiză medicală, precum și în privința documentelor care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
Tot în mod eronat instanța de fond a reținut că depunerea de către intimatul-reclamant a unor documente medicale la dosarul cauzei ori deținerea de asemenea documente, duc la concluzia că acestea au fost depuse și la, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de către intimatul-reclamant la dosar nu au fost analizate de către medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă, acesta neexpertizându-l pe intimat.
În ceea ce privește consultarea obligatorie a B, se arată că în mod eronat și-a întemeiat instanța motivarea întrucât potrivit art. 56 din Legea nr. 19/2000 nu există obligația consultării institutului de către, ci numai posibilitatea consultării acestuia, iar în cazul în care institutul respectiv este consultat, avizul acestuia este obligatoriu.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a răspuns criticilor aduse în recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat, depunându-se și concluzii scrise prin care s-a cerut judecarea cauzei în lipsă.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr. 206/23.04.2007 a Casei Județene de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-a anulat decizia asupra capacității de muncă nr. 859/24.02.2006 emisă pentru intimatul-reclamant, reținându-se că aceasta a fost eliberată fără a fi respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
În cuprinsul deciziei sus-menționate s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr. 17766/20.04.2007, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr. 19/2000, ale Ordinului nr. 340/2001 al pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000, precum și ale HG nr. 1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
Potrivit notei de constatare nr. 17766/20.04.2007 (filele 17-18 dosar fond), a fost efectuat un control, în baza HG nr. 13/2004 și a Ordinului nr. 340/2001 al - Secțiunea C, punctul III, art. 39, de către Direcția Audit Intern și Control a CNPAS, control ce a vizat activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a cabinetului medical
În atare situație, în mod corect prima instanță a făcut trimitere în fundamentarea soluției la dispozițiile art. 39 din Secțiunea C, punctul III din Ordinul nr. 340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Prin urmare, în cazul în care în urma unui control se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate, ori de revizuire medicală, se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se numai pentru viitor.
Intimatul-reclamant s-a adresat cu contestație împotriva deciziei nr. 206/23.04.2007 la Oficiul Județean de Expertiză Medicală D, în temeiul art. 56 alin.2 din Legea nr. 19/2000, așa cum i s-a indicat chiar în cuprinsul deciziei, iar acesta din urmă i-a comunicat răspunsul nr. 910/11.06.2007, conform căruia anularea dispusă prin decizia contestată nu a avut la bază criterii medicale, ci nerespectarea unor proceduri medicale, astfel încât contestația a fost respinsă, rămânând valabile elementele deciziei nr. 206/23.04.2007 a Cabinetului de Expertiză Medicală
Recurenta a susținut că la dosarul medical intimatul-reclamant nu a depus documente justificative, iar acesta nu a fost expertizat de medicul specialist, deși atât din conținutul răspunsului nr. 910/11.06.2007 dat intimatului de către Oficiul Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D, cât și al notei de constatare nr. 17766/20.04.2007 întocmită în urma controlului, rezultă că nu motive medicale, ci nerespectarea procedurilor legale, datorate, în principal, unei angajate a cabinetului au impus anularea deciziei asupra capacității de muncă nr. 859/24.02.2006, măsură contestată ulterior de beneficiar.
În consecință, în mod corect a reținut instanța de fond că nu i se pot imputa intimatului-reclamant neregulile constatate în dosarul său medical, iar existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate justifica annularea deciziei asupra capacității de muncă nr. 859/24.02.2006.
Neîntemeiat este și ultimul motiv de recurs prin care se susține că la soluționarea contestației formulată în baza art. 56 alin.2 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu ar fi obligatorie, ci doar opțională, consultarea Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, rezultând din dispozițiile art. 56 alin.3 ale aceluiași act normativ, că la soluționarea contestației este obligatorie consultarea acestui institut, așa cum corect a reținut și prima instanță.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus-arătate, soluția tribunalului, care a anulat adresa de răspuns nr. 910/11.06.2007 a Oficiului Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D și decizia nr. 206/23.04.2007 a Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, apare ca fiind legală și temeinică, astfel încât, în baza art. 312 alin.1 pr.civ. Curtea va respinge recursul de față ca nefondat, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurentă în motivarea recursului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat depârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, jud.D, împotriva sentinței civile nr. 1112 din 16 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în comuna, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Cristina Pigui Vera
--- - - - -- -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored./SȘ
2 ex./28.03.2008
f- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Cristina Pigui Vera
