Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 2786/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2786/R/2009
Ședința publică din data 3 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Cătălin Boboș
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Eugenia
GREFIER:
Pe rol fiind recursul declarat de CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C prin reprezentant legal împotriva sentinței civile nr. 1168 din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- privind și pe reclamantul intimat, având ca obiect asigurări sociale -contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului intimat - avocat cu delegație la dosar, lipsind reclamantul și reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că s-a răspuns adresei instanței întocmită la termenul anterior de judecată.
Reprezentantul reclamantului declară că nu are de formulat cereri în probațiune.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, instanța apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea sentinței pronunțate de tribunal ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial, sens în care depune chitanță la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului de față.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr.5331/117/ 17.12.2008, reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța în cauză, să dispună anularea deciziei de pensionare nr. -/27.11.2008 și să oblige pârâta să emită o nouă decizie de pensionare cu luarea în considerare a perioadei 01.01.1982-31.12.1988, ca spor pentru muncă nenormată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâta nu a luat în calcul, la emiterea deciziei de pensionare sporul pentru munca nenormată, deși aceasta era evidențiat în carnetul de muncă la pozițiile nr.25-31.
Prin completarea de acțiune, reclamantul a solicitat să-i fie recunoscută și grupa a II-a de muncă pentru perioada 01.04.1980-27.02.1992 în procent de 100%, conform adeverinței nr. 9/27.01.2009 emisă de SC și SA C-
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea cererii ca rămasă fără obiect, întrucât sporul pentru munca nenormată a fost luată in calcul prin decizia nr. -/28.11.2008.
Prin sentința civilă nr. 1168 din 4 mai 2009, Tribunalul Cluja admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul, a anulat decizia nr. -/27.11.2008, Casa Județeană de Pensii C fiind obligată să emită o nouă decizie de pensionare pentru reclamant, cu luarea în calcul a grupei a II-a de muncă, în procent de 100%, pe perioada 01.04.1980 - 27.02.1992, conform adeverinței nr. 9/27.01.2009 emisă de și C și a sporului pentru munca nenormată în procent de 25%, pe perioada 01.04.1980 - 27.02.1992, conform adeverinței nr. 10/27.02.1009 emisă de și
Pârâta a fost obligată să achite reclamantului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. -/27.11.2008 reclamantului i s-a acordat pensie pentru munca depusă și limită de vârstă în cuantum de 872 lei.
La punctul "F" din decizie se arată că reclamantul a lucrat în grupa a II-a de muncă doar 2 ani și 2 luni.
Conform Decretului-Lege nr. 68/1990 și a nr.HG 1223/1990 locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă urmau a fi precizate de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția, rezultatul acestei activități fiind concretizat în Ordinul nr. 50/1990.
Punctul 6 din acest ordin prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I-a sau a II-a de muncă se va face de către conducerea unităților, cu consultarea organizațiilor sindicale, ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate.
Dovada activității în muncă a unui salariat se face cu carnetul de muncă în care se fac înscrierile cu privire la activitatea prestată, condițiile de muncă, funcția și salarizarea, precum și cu alte acte emise de către unitate.
Din copia actelor depuse la dosarul cauzei respectiv, copia carnetului de muncă și din adeverința nr.9/27.01.2009, prima instanță a reținut că reclamantul a făcut dovada că în perioada 01.04.1980-27.02.1992 a lucrat în grupa II-a de muncă, în procent de 100%.
Așa fiind, instanța a considerat că intimata, în mod nejustificat, a refuzat recunoașterea acestei perioade ca fiind nelucrată în grupa a II-a de muncă, în pofida faptului că nici un act normativ nu impune prezentarea altor dovezi.
Mai mult, intimata, depășindu-și atribuțiile, a refuzat recunoașterea pentru contestator a duratei de vechime în muncă corespunzătoare grupei a II-a de muncă, adăugând la prevederile legale poziția sa, deși acestea nu îi dau acest drept.
Reclamantul a mai depus la dosarul cauzei adeverința nr. 10/27.01.2009, eliberată de către și din care rezultă că acesta a beneficiat de spor pentru munca nenormată în procent de 25%, pentru perioada 01.04.1980 - 27.02.1992.
Conform reglementărilor în materie, calculul și plata contribuției de asigurări sociale datorate de asigurați prevăzuți la art. 5 alin. pct. I, II și V din Legea nr. 19/2000 republicată, și de către angajatorii acestora, se face lunar de către aceștia din urmă.
Baza lunară de calcul a contribuției individuală de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie după caz, salariile brute individuale realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. pct. I, au veniturile brute de natura drepturilor salariale realizate lunar de asigurații prev. la art. 5 alin. I pct. II și
Se iau așadar în calcul sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariul de bază sau sumele fixe indiferent dacă au caracter permanent sau nu.
sunt înscrise în carnetul de muncă sau pot fi dovedite cu adeverințe. La fel pot fi dovedite și sporurile cu caracter permanent ca și majorările de salarii.
Vor fi luate în considerare indemnizațiile care, potrivit legislației anterioare datei de 04.2001 au făcut parte din baza de calcul al pensiilor si care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, potrivit art. 4 pct. 2 si 3 din OUG4/2005. Prevederi asemănătoare sunt cuprinse si in Ordinul nr. 680/01.08.2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, punctul 7, care modifică punctul 19 de la sectiunea I "Dispoziții generale".
Față de cele ce preced, având în vedere faptul că reclamantul a dovedit pretențiile sale, prin adeverința anterior menționată, instanța a reținut ca fiind fondată acțiunea reclamantului.
Pârâta, aflată in culpă procesuală, a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs Casa Județeană de Pensii C, prin reprezentant legal, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
La determinarea punctajului mediu anual nu au fost valorificate sumele dovedite cu adeverințele menționate de către reclamant, întrucât, potrivit disp.OUG nr.4/2005, sporul de muncă nenormată nu face parte dintre sporurile care sunt luate în considerare la stabilirea punctajului mediu anual.
În mod eronat unitatea a acordat reclamantului grupa a II-a de muncă, deși activitatea pe care acesta a îndeplinit-o nu se regăsește la nici un punct din Ordinul nr.50/1990.
Se mai susține că, potrivit pct.3 și 7 din acest ordin, beneficiază de prevederile sale categoriile de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2 din ordin proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
În drept, se invocă disp.art.304 pct.9 și 3041Cod.proc.civilă.
Analizând recursul formulat de Casa Județeană de Pensii C, prin reprezentant legal, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a dispus anularea deciziei nr. -/27.11.2008 emisă de către recurentă și emiterea unei noi decizii prin care să fie luată în considerare la stabilirea drepturilor de pensie ale intimatului-contestator perioada 01.04.1980 - 27.02.1992 lucrată în grupa a II-a de muncă, conform adeverinței nr.9/27.01.2009 eliberată de și
Astfel, potrivit art. 1 din Ordinul nr. 50/1990, în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1, iar potrivit art. 2, în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.
Conform art. 6 din același act normativ, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă etc.).
Acest act este emis de către conducerea societății, căreia îi revine prin ordin această atribuție și care este în măsură să cunoască cel mai bine condițiile de muncă concrete în care și-a desfășurat activitatea.
Se mai reține că societatea și-a asumat răspunderea privind valabilitatea și corectitudinea mențiunilor înscrise în acest act.
Curtea mai reține că în mod corect prima instanță a obligat recurenta și la luarea în considerare a sporului pentru munca nenormată în procent de 25%, pe perioada 01.04.1980-27.02.1992, conform adeverinței nr. 10/27.02.1009 emisă de și C, în care se menționează că acest spor a avut un caracter permanent, angajatorul asumându-și răspunderea în legătură cu mențiunile acestui act, precizând că a fost emis pe baza documentelor verificabile aflate în arhiva societății.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 teza a 2-a din Codul d e procedură civilă, urmează să se respingă ca fiind nefondat recursul formulat de Casa Județeană de Pensii și să se mențină hotărârea pronunțată de prima instanță.
În temeiul disp.art.274 din Codul d e procedură civilă, recurenta va fi obligată să plătească intimatului suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii C, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 1168 din 04 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține.
Obligă recurenta Casa Județeană de Pensii C să plătească intimatului suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 3 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 ex.- 07.01.2010;
Jud.fond:- Tribunalul Cluj:-;
-.
Președinte:Sergiu Cătălin BoboșJudecători:Sergiu Cătălin Boboș, Cristina Mănăstireanu, Eugenia
