Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 313/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 313/R-CA
Ședința publică din 24 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Teodora Gheorghe G-
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, împotriva sentinței civile nr.1081/AS din 17 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru recurenta-intimată, în baza delegației de împuternicire de la dosar și avocat pentru intimata-contestatoare, în baza împuternicirii avocațiale nr.11/2009, emisă de Cabinet individual- Baroul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentantul recurentei-intimate, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței, iar pe fond înlăturarea obligației instituției pe care o reprezintă de a plăti contestatoarei, care a pierdut procesul, cheltuieli de judecată în cuantum de 820 lei.
Apărătoarea intimatei-contestatoare, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond, fără cheltuieli de judecată în recurs.
Arată că decizia de pensie a fost emisă după introducerea acțiunii și încuviințarea probelor la instanța de fond.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că la data de 3.09.2007 contestatoarea, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Aaf ormulat contestație împotriva deciziei nr. -/1.07.2007, solicitând modificarea acesteia în sensul includerii în stagiul de cotizare a perioadei lucrate în grupa a doua de muncă și a intervalului 1955-1960 și al acordării majorărilor drepturilor de pensie la care era îndreptățită.
În motivare,contestatoarea a arătat că prin decizia contestată intimata a încălcata dispozițiile art.161 alin.2 din nr.OUG19/2007, nu a ținut cont de perioada lucrată în grupa a doua de muncă și nu i-a acordat majorările de care trebuia să beneficieze conform art.2 alin.1 din nr.HG77/2005, modificată prin nr.HG1456/2005: de 10% începând cu data de 1.09.2005 și respectiv de 9,3% la data de 1.01.2006 și de 16,8% la data de 1.12.2006.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea contestației, arătând că punctajul anual realizat de contestatoare pe anii 1955, 1958, 1960 fost corect calculat în raport de dispozițiile nr.OUG19/2007. Prin emiterea deciziei de pensie nr.-/2005 rămasă definitivă prin necontestare s-a avut în vedere activitatea desfășurată de contestatare în grupa a doua de muncă. În ceea ce privește cel de al treilea capăt al contestației, intimata a arătat că nu se aplică contestatarei dispozițiile nr.HG777/2005 întrucât aceasta nu a beneficiat de pensie pentru agricultori.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.1081/AS/17 octombrie 2008 a respins contestația formulată obligând intimata la plata către contestatoare a sumei de 820 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe că prin expertiza contabilă efectuată în cauză s-a stabilit că intimata a emis la 26.09.2008 o nouă decizie de pensionare contestatoarei, decizie ce a fost depusă la dosar la data de 15.10.2008 și care a răspuns solicitărilor contestatoarei, situație în care contestația formulată a rămas fără obiect.
Împotriva acestei sentința a declarat recurs în termen legal intimata Casa Județeană de Pensii
Se arată în motivarea recursului formulat că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât, deși a respins contestația formulată instanța de fond a obligat intimata la plata sumei de 820 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, cu motivarea că s-a respins contestația ca rămasă fără obiect.
Nu s-a avut în vedere că în raportul de expertiză efectuat în cauză s-a reținut că în decizia contestată intimata având în vedere actele aflate la dosarul de pensie a stabilit corect stagiul complet de cotizare, punctajul mediu și drepturile contestatoarei, însă după introducerea contestației aceasta a depus la dosar o cerere la care a anexat adeverința nr.42318/22 mai 2008 cuprinzând sporuri de natură salarială care a fost valorificată prin emiterea deciziei nr.-/26 septembrie 2008.
În mod greșit s-a reținut culpa procesuală a intimatei care a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată deși nu poate fi pusă în discuție existența relei-credințe a acesteia, atâta vreme cât pe parcursul desfășurării expertizei a valorificat noul document depus de contestatoare prin emiterea unei alte decizii de pensie.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate, în sensul înlăturării obligării intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul declarat de intimată este întemeiat și urmează a fi admis.
Astfel, prin contestația care formează obiectul dosarului de față, s-a solicitat de contestatoare modificarea deciziei nr.-/1 iulie 2007 emisă de intimata-recurentă, în sensul includerii în stagiul de cotizare a perioadei lucrate în grupa a II-a de muncă și a intervalului 1955-1960 precum și al acordării majorărilor drepturilor de pensie la care era îndreptățită.
Instanța de fond a reținut că în urma efectuării raportului de expertiză contabilă, intimata-recurentă a emis la data de 26 septembrie 2008 o nouă decizie de pensionare a contestatoarei care a fost depusă la dosar la data de 15 octombrie 2008 și care a răspuns solicitărilor acesteia.
Deși a respins contestația formulată, instanța de fond a obligat intimata-recurentă la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată în sumă de 820 lei, reținând în acest mod că a fost emisă decizia de pensie după formularea contestației.
Într-adevăr potrivit art.274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții, va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată.
În speță, nu se poate însă pretinde că intimata-recurentă este parte căzută în pretenții pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, deși a emis la data de 26 septembrie 2008 o nouă decizie de pensionare care a răspuns solicitărilor contestatoarei prin acțiunea formulată.
În raportul de expertiză efectuat în cauză, s-a reținut că în decizia nr.-/1 iulie 2007, intimata în funcție de actele aflate la dosarul de pensie al contestatoarei a stabilit corect drepturile de pensie ale acesteia, cât și stagiul de cotizare.
În concluziile raportului de expertiză se arată că în timpul desfășurării expertizei s-a constatat că la dosarul de pensie a fost depusă ulterior datei de 1 iulie 2007 adeverința nr.1772/23 aprilie 2008 emisă de Zărnești cu sporurile de care a beneficiat contestatoarea în perioada 1 septembrie 1955-1 aprilie 1974.
Intimata-recurentă a luat în calcul datele din această adeverință și a recalculat punctajul mediu anual emițând în data de 26 septembrie 2008 o nouă decizie cu nr.- în care punctajul mediu anual a crescut de la 0.69774 la 0.73031, iar drepturile de pensie de la 400 lei la 425 lei, calculate conform valorii în vigoare a punctului de pensie.
Rezultă astfel că intimata-recurentă a emis o nouă decizie de pensie pentru contestatoare urmare a depunerii de către aceasta după formularea contestației și în timpul efectuării expertizei a unei noi adeverințe ce nu fusese avută în vedere la calculul inițial al pensiei acesteia.
Potrivit art.275 Cod procedură civilă, pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
În speță, contestatoarea a depus adeverința cu sporurile la salariu pentru 1 septembrie 1955-1 aprilie 1974, după formularea contestației și chiar în timpul efectuării expertizei contabile în cauză, fără a o fi pus astfel în întârziere pe intimata-recurentă.
Cum aceasta din urmă a emis o nouă decizie de pensie după depunerea adeverinței respective, deci după formularea contestației, nu se poate aprecia culpa declanșării litigiului atâta vreme cât nu a fost pusă în întârziere și nu i s-a depus adeverința respectivă anterior formulării contestației.
Neavând culpa procesuală a declanșării litigiului, nejustificat instanța de fond a obligat-o pe intimată la plata cheltuielilor de judecată.
Procedând în acest mod, instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală, motiv pentru care în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va admite recursul formulat, se va modifica în parte sentința civilă atacată, în sensul că se va respinge cererea contestatoarei pentru plata cheltuielilor de judecată.
Se vor menține în rest prevederile sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, împotriva sentinței civile nr.1081/AS din 17 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge cererea formulată de contestatoarea privind plata cheltuielilor de judecată.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
, Gh.
Grefier,
Red./27.02.2009
GM/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Paulina Ghimișliu, Teodora Gheorghe
