Despăgubiri. Decizia 315/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 315/R-CA
Ședința publică din 24 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Teodora Gheorghe G-
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de contestatoarea și de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, împotriva sentinței civile nr.884 din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta-contestatoare asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.8/2009 emisă de Cabinet individual- Baroul Vâlcea, lipsind recurenta-intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii Vad epus la dosar întâmpinare la recursul declarat de contestatoarea, în două exemplare.
Se comunică apărătorului recurentei-contestatoare copia întâmpinării formulată de recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii
Apărătorul recurentei-contestatoare arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării formulată de recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii V și depune la dosar acte cu borderou. Mai arată că nu are alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Apărătorul recurentei-contestatoare, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, obligarea intimatei să-i plătească diferența de pensie restantă începând cu data de 30 martie 2001, precum și daune morale în sumă de 5.000 lei.
Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii V, solicită respingerea lui ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față,
Constată că, rin p. contestația înregistrată la data de 26 ianuarie 2007, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii V, a solicitat ca, prin hotărârea care se va pronunța, să fie obligată intimata să-i plătească diferența restantă, începând cu data de 30 martie 2001, stabilită prin decizia nr. 72872/13 ianuarie 2006, în cuantum de aproximativ 5000 lei, precum și diferența de drepturi bănești pentru fiecare lună pe care intimata i-o reține în mod justificat în raport de cuantumul drepturilor de pensie care i se cuvin, astfel cum au fost stabilite prin decizia menționată.
În motivarea contestației s-a susținut că, prin decizia nr.72872/13 ianuarie 2006 s-au stabilit drepturile bănești care se cuvin contestatoarei începând cu data de 30 martie 2001, în urma numeroaselor demersuri pe care contestatoarea le-a întreprins la intimată.
Cu toate acestea, intimata nu i-a achitat toată diferența de bani restantă, situație față de care primește suma de 307 lei în loc de 336 lei cât i s-ar cuveni cu titlul de drepturi de pensie.
S-a susținut prin acțiune că, în considerarea numeroaselor cereri pe care le-a depus la intimată prin care a solicitat acordarea drepturilor de pensie în cuantum de 336 lei, s-a întrerupt cursul prescripției, astfel încât este îndreptățită să beneficieze de plata restanțelor începând cu data de 30 martie 2001.
S-a susținut de asemenea că timp de 5 ani contestatoarea a beneficiat de pensie de invaliditate de gradul III, cu toate că avea dreptul la o pensie pentru limită de vârstă, iar ca urmare a modului neglijent în care funcționarii intimatei au lucrat, i s-a creat un prejudiciu de natură morală astfel încât a solicitat obligarea intimatei la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune.
Prin întâmpinarea formulată intimata a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește drepturile de pensie solicitate începând cu data de 1 aprilie 2001.
S-a susținut că, prin cererea înregistrată sub nr.12543/30 martie 2001, contestatoarea a solicitat trecerea de la pensie de invaliditate la pensie pentru limită de vârstă, atașând în acest sens adeverințe pentru perioade lucrate în grupă de muncă.
Drept urmare, dreptul la acțiune s-a născut la data depunerii cererii, astfel că, pentru perioada începând cu data de 1 aprilie 2001 și până la împlinirea a trei ani înainte de data introducerii acțiunii este prescris dreptul material cu privire la sumele de bani solicitate pentru această perioadă prin acțiune.
Intimata a susținut că, datorită unor inadvertențe existente în adeverințele depuse de contestatoare, a fost amânată soluționarea cererii acesteia, iar recalcularea pensiei s-a efectuat prin decizia nr.72872/13 ianuarie 2006, drepturile restante acordându-se pentru o perioadă de trei ani în urmă, potrivit termenului general de prescripție.
În condițiile în care contestatoarea nu a introdus cerere de chemare în judecată și nici nu face dovada existenței unui act începător de executare împotriva intimatei, s-a susținut prin întâmpinare că, în cauză este împlinit termenul de prescripție, situație față de care incidentă excepția pe care invocat-
Sub aspectul daunelor solicitate, intimata a susținut că acestea nu sunt întemeiate deoarece nu se poate reține vreo culpă a ei în recalcularea pensiei contestatoarei.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Vâlcea prin sentința civilă nr.884/21 octombrie 2008, a admis excepția privind prescripția dreptului material la acțiune pentru perioada 30 martie 2001-25 ianuarie 2004 și a admis în parte contestația obligând pe intimată să achite contestatoarei diferențele restante de drepturi de pensie aferente perioadei începând cu data de 26 ianuarie 2004 și în continuare, potrivit raportului de expertiză - supliment, întocmit de către expert contabil G, în varianta I (filele 124 și următoarele ale dosarului), cât și suma de 251,70 lei cheltuieli de judecată.
S-a respins capătul de cerere privind daunele în cuantum de 5.000 lei.
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe referitor la prescripția dreptului la acțiune invocată că, potrivit dispozițiilor art.187 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii, dreptul la acțiune neexercitat în termen de 3 ani cu privire la sume reprezentând drepturi bănești de pensie neacordate se prescrie.
În raport de aceste dispoziții legale, precum și de data introducerii contestației, 26 ianuarie 2007, s-a constatat că pretenția dedusă judecății privind obligarea intimatei la achitarea diferențelor restante de drepturi de pensie pentru perioada 30 martie 2001- 25 ianuarie 2004 este prescris.
Nu poate fi apreciată ca un act întrerupător de prescripție depunerea de cereri de către contestatoare la intimată, prin care să fi solicitat calcularea drepturilor ei de pensie și acordarea eventualelor diferențe de drepturi bănești.
Doar introducerea unei cereri de chemare în judecată sau efectuarea unui act începător de executare ar fi fost de natură să întrerupă cursul prescripției, însă în cauză contestatoarea nu a făcut dovada nici că ar fi introdus acțiune împotriva intimatei și nici că ar fi început executarea silită împotriva acesteia pentru ca, pentru perioada 30 martie 2001 - 25 ianuarie 2004, să-i fie achitate de către reclamantă drepturile reprezentând diferență de pensie datorată.
În aceste condiții s-a apreciat ca prescris dreptul material la acțiune pentru perioada 30 martie 2001- 25 ianuarie 2004 și se va respinge acțiunea pentru perioada menționată, ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că prin decizia nr.72872/13 ianuarie 2006 emisă de intimată a fost stabilită pentru contestatoare o pensie pentru limită de vârstă în cuantum de 336 lei începând cu data de 1 ianuarie 2006.
Ulterior, intimata a emis decizia nr.72872/5 iulie 2007 prin care a stabilit cuantumul pensiei cuvenită contestatoarei la suma de 338 lei.
Cu toate acestea, pentru perioada dedusă judecății, prin cupoanele de pensie care au fost trimise contestatoarei, intimata a achitat lunar acesteia o pensie în cuantum de 307 lei, fără să emită o decizie nouă prin care să stabilească acest din urmă cuantum.
Din verificările efectuate de către expertul contabil în cauză a rezultat că pentru perioada dedusă judecății s-a efectuat greșit calculul sumei reprezentând pensia cuvenită contestatoarei, în condițiile în care aceasta ar fi trebuit să beneficieze începând cu data de 1 ianuarie 2006 de suma de 336 lei pensie în sistemul asigurărilor sociale.
De altfel, în urma verificărilor efectuate de către expertul contabil a rezultat că la data de 24 februarie 2006, intimata a achitat prin mandat poștal suma de 4.574 lei, reprezentând diferență de drepturi bănești de pensie pe care nu le achitase contestatoarei, acest fapt reprezentând el însuși o recunoaștere făcută de intimată cu privire la calculul greșit al drepturilor de pensie pe care le realizează.
Din anexele raportului de expertiză contabilă suplimentar întocmit pentru termenul din data de 6 mai 2008, rezultă două modalități de calcul pe care le-a avut în vedere expertul.
În ceea ce privește varianta I în care au fost calculate drepturile de pensie ale contestatoarei, tribunalul constată că în această varianță s-a ținut seama atât de punctajul mediu anual despre care expertul a apreciat că a fost corect stabilit de intimată, cât și de valoarea punctului de pensie stabilită de lege, spre deosebire de cea de a doua variantă propusă de expert prin care s-a luat în considerare fără să existe dovezi în acest sens la dosar, doar susținerea contestatoarei de a nu i se fi plătit drepturi restante de către intimată.
Sub aspectul capătului de cerere referitor la daunele în cuantum de 5.000 lei solicitate de contestatoare, tribunalul a constatat că în cauză nu s-au făcut dovezi din care să rezulte că aceasta a încercat vreun prejudiciu, astfel cum s-a susținut cu privire la pierderea sănătății ca urmare a neachitării diferențelor de drepturi de pensie.
Simpla afirmație făcută de contestatoare în sensul că sănătatea acesteia a avut de suferit din cauza neachitării diferențelor de drepturi bănești, fără să se facă în cauză vreo dovadă în acest sens, nu poate fi primită având în vedere dispozițiile art.1169 cod civil potrivit cărora cel ce face o afirmație în fața instanței de judecată este obligat să o dovedească.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal atât contestatoarea, cât și intimata Casa Județeană de Pensii
Se arată în recursul declarat de contestatoare că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică față de motivele de casare prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
- În mod greșit tribunalul a admis excepția prescripției de 3 ani fără a avea în vedere că în Tratatul de Aderare al României la Uniunea Europeană s-a prevăzut că în situația în care norma de aderare română este contrară normei de drept europene, se aplică aceasta din urmă, iar potrivit Protocolului nr.1 la Anexa Convenției Europene a Drepturilor Omului s-a apreciat că s-a procedat la discriminare prin admiterea unei asemenea excepții, întrucât normele Convenției Europene nu prevăd nici un termen de prescripție cu privire la pensie și plata acesteia.
- Greșit s-a admis acțiunea formulată în varianta I propusă de expert, întrucât prin aceasta nu s-au reactualizat sumele datorate de pârâtă, singura variantă care corespunde legii și pretențiilor reclamantei fiind varianta a II-a din raportul de expertiză.
- Cu privire la despăgubirile solicitate va depune înscrisuri cu care să dovedească prejudiciul încercat din culpa pârâtei și care se ridică la suma de 5.000 lei.
Față de motivele invocate solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii formulate.
În recursul declarat de intimată se critică sentința instanței de fond ca nelegală față de motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, întrucât în mod greșit s-a admis acțiunea reclamantei pentru plata sumei de 1.087,07 lei conform variantei I din raportul de expertiză deși expertul nu a arătat cum a stabilit această sumă.
Nu s-a avut în vedere că prin adresa nr.31949/16 mai 2008, intimata a arătat calculul efectiv efectuat în baza Legii nr.3/1977 care însă nu a fost avută în vedere de instanță.
Față de motivele arătate, se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Recursul declarat de contestatoare este în parte întemeiat.
Astfel, referitor la primul motiv de recurs privind greșita admitere a excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 30 martie 2001-25 ianuarie 2004, se constată că reclamanta a făcut dovada că a solicitat intimatei-pârâte la data de 30 martie 2001 cu adresa nr.12543 a i se verifica dosarul de pensionare întrucât a lucrat în grupa a II-a de muncă și a dovedit cu adresa nr.29409/12 martie 2008, revenind ulterior, însă prin decizia emisă nu i s-a luat în calcul această vechime.
Prin decizia nr.72872/13 ianuarie 2006, urmare a examinării actelor din dosarul de pensionare înregistrat la nr.12543/30 martie 2001, s-au stabilit drepturile de pensie ale contestatoarei la suma de 336 lei, începând cu data de 30 martie 2001.
Ulterior, prin celelalte decizii depuse s-au stabilit drepturile de pensie de la alte date, însă în toate deciziile de pensie emise de intimată se menționează că s-a formulat cererea de pensionare înregistrată la nr.12543/30 martie 2001.
Rezultă astfel că de la această dată trebuia să i se calculeze reclamantei diferențele de drepturi de pensie și nu de la data de 26 ianuarie 2004, așa cum a procedat instanța de fond, reținând perioada anterioară ca prescrisă.
Atâta vreme cât reclamanta a solicitat la data de 30 martie 2001 acordarea diferențelor de pensie și intimata a avut în vedere la emiterea deciziei cererea formulată și adeverința depusă, de la această dată acordându-i-se drepturile respective, nu se poate pune problema prescripției dreptului material la acțiune, întrucât deciziile respective au fost emise ulterior, înăuntrul termenului de 3 ani și anume în anul 2005, 2006.
Potrivit art.86 alin.1 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de Casa Teritorială de Pensii în termen de 30 zile de la data depunerii cererii.
Cum contestatoarea a formulat o asemenea cerere la 30 martie 2001, iar intimata nu a procedat la emiterea unei decizii, decât ulterior și nu în termenul de 30 zile de la depunerea cererii, nu i se poate imputa reclamantei faptul că nu a solicitat în termen plata diferențelor de pensie.
Atâta vreme cât nu a avut o decizie de pensie emisă în anul 2001 și nu i s-au acordat diferențe de bani restante decât în anul 2006, contestatoarea nu putea solicita anterior diferențe de drepturi de pensie, nepunându-se problema prescripției dreptului la acțiune a acesteia pentru perioada anterioară anului 2004.
Acest motiv de recurs fiind întemeiat, se va modifica în parte sentința, în sensul că se va dispune plata drepturilor restante a fi efectuată începând cu data de 30 martie 2001, în loc de 26 ianuarie 2004.
Celelalte motive de recurs formulate de reclamantă sunt nefondate.
Astfel, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea formulată de aceasta, în varianta Iar aportului de expertiză, deoarece în această variantă s-au avut în vedere diferențele din anul 2001, mergând progresiv până în prezent, pe când în varianta a II-a de la început s-a menționat pensia de 336 lei, pensie ce i s-a acordat mult mai târziu.
Referitor la despăgubirile solicitate, se constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că nu s-a făcut dovada acestora, nerezultând din actele dosarului existența vreunui prejudiciu cauzat reclamantei.
În recurs s-au depus la dosar acte medicale din care rezultă afecțiunile de care suferă reclamanta, însă nu s-a făcut dovada că acestea se datorează culpei pârâtei.
Recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii V este nefondat.
Prin recursul formulat aceasta contestă calculul sumelor datorate reclamantei efectuat de expertul contabil și faptul că nu i-au fost admise obiecțiunile formulate.
Instanța constată însă că intimata a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză în care a efectuat un alt calcul al sumelor datorate reclamantei, obiecțiuni la care s-a răspuns prin anexa la suplimentul raportului de expertiză din 6 mai 2008 și în care s-a răspuns la cele afirmate de intimată, arătându-se că s-a întocmit anexa la raportul de expertiză cu calculele făcute având în vedere punctajul luat în calcul, valoarea unui punct, suma cuvenită și diferența de plată.
S-a precizat de asemenea că s-a luat în calcul punctajele ce au fost admise de Casa Județeană de Pensii, stabilindu-se cele două variante din raportul de expertiză.
Față de cele arătate, în baza art.312 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, se va admite recursul declarat de contestatoare în sensul sus arătat, se va menține în rest sentința atacată și se va respinge recursul formulat de intimata Casa Județeană de Pensii
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de contestatoarea, împotriva sentinței civile nr.884 din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința în sensul că plata drepturilor restante se va face începând cu data de 30.03.2001, în loc de 26.01.2004.
Menține în rest sentința.
Respinge recursul formulat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII V împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
, Gh.
Grefier,
Red./27.02.2009
GM/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Paulina Ghimișliu, Teodora Gheorghe
