Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 324/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație decizie de pensionare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 324
Ședința publică din 24 martie 2009
PREȘEDINTE: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Nicolae
JUDECĂTOR 3: Surdu Oana
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtaCasa Județeană de Pensii, cu sediul în municipiul B,-, județul B, împotriva sentinței nr.1652din18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtei recurente și reclamantul intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că prin cererea adresată Tribunalului Botoșani și înregistrată sub nr-, reclamantul a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii B să se dispună anularea deciziei de pensionare nr. R 11347 din 28 iulie 2008 a Casei Județene de Pensii B și să i se ia în calcul perioada de cotizare gradul I pentru limită de vârstă, respectiv 1 decembrie 1980 - 1 mai 1993 și până la 31 decembrie 1999. Totodată contestatorul a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că prin decizia susmenționată i s-a respins cererea de pensionare motivat de faptul că nu are vârsta standard de pensionare de 65 ani, deși conform Legii nr. 19/2000 (anexa 3) la data depunerii cererii această vârstă era de 63 ani și 4 luni. De asemenea, s-a considerat că nu are stagiul complet de cotizare de 35 ani, deși acest stagiu potrivit legii la data formulării cererii era de 33 ani și 8 luni.
A mai arătat contestatorul că intimata nu a luat în considerare perioada 1 decembrie 1980 - 1 mai 1993 ca lucrată în grupa I de muncă și nici perioada de la 1 mai 1993 - 31 decembrie 1999. Că, potrivit Legii nr. 19/2000 (tabelul 4) și a Ordinului nr. 50/1990 ar fi trebuit să beneficieze de reducerea vârstei standard de pensionare de 10 ani și 10 luni.
Prin întâmpinare intimata Casa Județeană de Pensii Bas olicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În apărare a arătat că vârsta contestatorului la data formulării cererii era de 52 ani și 5 luni iar vârsta standard de pensionare de 65 ani, conform anexei 9 din Legea nr. 19/2000. Că, de asemenea stagiul de cotizare al contestatorului este de 33 ani, 6 luni și 20 de zile în timp ce stagiul de cotizare este de 35 ani.
Conform art. 41 din Legea nr. 19/2000 asigurații pot primi pensie pentru limită de vârstă dacă sunt întrunite cumulativ la data solicitării condiția vârstei standard de pensionare și a stagiului minim de cotizare iar contestatorul nu îndeplinește condiția de vârstă.
Cu privire la perioada 01.12.1980 - 1.05.1993 evidențiată în carnetul de muncă al contestatorului, a precizat că nu o poate recunoaște decât ca fiind lucrată în condiții normale de lucru deoarece meseria de "montator electronist" nu se regăsește la punctul 107 din Anexa I la Ordinul nr. 50/1990, republicat și nici în tabelul 3232 din 1 mai 2001 înaintat instituției intimate de către unitatea angajatoare.
A mai arătat faptul că în conformitate cu Ordinul Ministerului Muncii, publicat la 24 septembrie 2008, unitatea angajatoare era obligată să elibereze o adeverință în forma precizată de acest ordin.
Cu privire la perioada 1.05.1993 - 31.12.1999 a arătat că unitatea angajatoare nu a precizat procentul de lucru în grupa I de muncă.
Prin sentința civilă nr. 1652 din 18 noiembrie 2008 Tribunalul Botoșani - Secția civilă, a admis contestația formulată de contestatorul împotriva deciziei nr. R/11347 din 28 iulie 2008 emisă de intimată, pe care a anulat-
A fost obligată intimata Casa Județeană de Pensii B să emită o nouă decizie de pensionare pentru limită de vârstă, cu luarea în considerare a unei perioade de 19 ani, ca fiind lucrată în grupa I de muncă, în procent de 100% din intervalul 01.12.1980 - 31.12.1999, a vârstei standard de pensionare de 63 de ani și 4 luni, a unui stagiu complet de cotizare de 31 de ani și 8 luni, drepturile urmând a fi acordate începând cu 09 iulie 2008.
În fine a fost obligată aceeași intimată să plătească contestatorului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților, împreună cu sindicatele libere din respectivele unități, aspect care nu poate fi cenzurat de casele județene de pensii și că în cauză reclamantul a făcut dovada că a lucrat o perioadă de 19 ani (1.12.1980 - 31.12.1999) în grupa I de muncă, în procent de 100%, ceea ce echivalează cu o reducere de 10 ani a vârstei de pensionare, potrivit Legii nr. 19/2000.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii B, în motivarea căreia a arătat, în esență, că perioada 1.12.1980 - 1.05.1993 nu poate fi recunoscută decât ca fiind lucrată în condiții normale de muncă și nu în grupa I, deoarece meseria de "montator electronist" nu se regăsește în Anexa I la Ordinul nr. 50/1990 republicat și nici în tabelul nr. 3232/2001 înaintat instituției de unitatea angajatoare, că adeverința eliberată de unitatea angajatoare nu îndeplinește cerințele Ordinului Ministrului publicat în Of. nr. 665/24.09.2008 și că pentru perioada 1.05.1993 - 31.12.1999 unitatea nu a precizat procentul de lucru în grupa I de muncă.
Criticile formulate se încadrează în motivul de modificare prevăzut de ART. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, însă se dovedesc a fi neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Potrivit principiului neretroactivității legii civile, raporturile juridice civile, incluzând și raporturile juridice de muncă, sunt supuse dispozițiilor legale în vigoare la data apariției acestora. Altfel spus, legea civilă nouă nu retroactivează, iar ultraactivitatea legii vechi este recunoscută numai în anumite cazuri expres prevăzute în noul act normativ.
În speță, perioada invocată de reclamant (1.12.1980 - 31.12.1999) de prestare a activității în grupa I de muncă în procent de 100% este supusă parțial prevederilor Ordinului nr. 50/5 martie 1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, emis în baza Legii nr. 3/1977.
Potrivit punctului 6 din actul normativ sus menționat "nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective", iar în conformitate cu punctele 1 și 3 din același ordin, "în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1" beneficiind de aceasta atât personalul în activitate, care lucrează efectiv în locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2, cât și personalul care își desfășoară activitatea în condiții asimilate celor dintâi, fără ca aceasta să fie condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor pentru perioada 1.01.1976 - 31.12.1989, potrivit punctului 14 din Ordin.
Cum, potrivit adeverinței nr. 2030/19.08.2008 (fila 7 dosar fond) emisă de angajator, reclamantul a fost încadrat în perioada 1.12.1980 - 31.12.1999 în grupa I de muncă în baza anexei 1 din Ordinul nr. 50/1990 cu completările ulterioare, timp de lucru 100%, iar conform copiei carnetului de muncă, în perioada 1.05.1993 - 31.12.1999 se specifică expres - desfășurarea activității în condiții determinate conform anexei 1 din Ordinul nr. 50/1990 (fila 44 dosar fond), în mod corect tribunalul a reținut nelegalitatea deciziei contestate și reducerea cu 10 ani a vârstei de pensionare corespunzătoare perioadei de 19 ani lucrați de reclamant în grupa I de muncă, obligând pârâta recurentă la emiterea unei noi decizii cu respectarea dispozițiilor legale incidente în speță.
Apărarea pârâtei recurente în sensul că adeverința invocată de reclamant în susținerea pretențiilor nu produce efecte juridice, neîndeplinind cerințele Ordinului Ministrului publicat în Of. al României nr. 665/24.09.2008, nu poate fi primită deoarece, pe de o parte, respectiva adeverință este anterioară datei intrării în vigoare a sus menționatului ordin, care nu retroactivează, iar pe de altă parte constituie un înscris oficial care face dovada deplină a veridicității datelor conținute, până la înscrierea în fals.
În ceea ce privește specificarea procentului de lucru în grupa I de muncă, din cuprinsul adeverinței se poate observa, fără echivoc, că unitatea angajatoarea a făcut mențiunea "timp de lucru 100%", cu referire la întreaga perioadă respectiv, 1.12.1980 - 1.05.1993 și 1.05.1993 - 31.12.1999.
Față de cele ce preced, constatând că nu sunt date motivele de nelegalitate invocate și că nici din oficiu nu există motive de casare, Curtea, în temeiul ART. 312 alin. 1, 3041din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtaCasa Județeană de Pensii, împotriva sentinței nr.1652din18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2 / 24.04.2009
Președinte:Andrianu VirgilJudecători:Andrianu Virgil, Gheorghiu Nicolae, Surdu Oana
