Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 349/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.349/AS
Ședința publică de la 09 decembrie 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 257/CM/25.05.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, -.A,.4,.20, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 24 noiembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 02.12.2009 și la data de 09.12.2009, când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Cu privire la recursul civil de față, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii C, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziilor de pensionare nr.-/18.01.2009 și nr. -/19.01.2009, obligarea pârâtei la plata drepturilor de pensie recalculate prin includerea tuturor sporurilor de care a beneficiat, exonerarea de obligația de plată a debitului de 52 lei și restituirea sumelor reținute în baza deciziei din 19.01.2009, cu cheltuieli de judecată.
A arătat în motivarea cererii, că la 23.09.2008 a solicitat pârâtei recalcularea drepturilor de pensie stabilite prin decizia nr. 1-/06.02.2007, cu luarea în calcul a sporului pentru condiții de muncă de care a beneficiat în perioada 01.04.1990-07.02.1992 și a grupei a II de muncă pentru aceeași perioadă. Totodată, a solicitat valorificarea sporului de vechime de 25/% pentru perioadele 07.02.1992-01.08.1992, 01.10.1997-22.03.1999 și 01.06.2001-01.03.2003, sporuri atestate prin adeverințe depus la dosarul de pensionare.
In urma acestei cereri, pârâta a emis decizia din data de 18.01.2009 dar nu a luat în calcul sporurile anterior menționate. Mai mult decât atât, pârâta a emis decizia nr.-/19.01.2009 prin care a stabilit în sarcina reclamantului un debit de 52 lei, rezultat din achitarea eronată a sporului de 5% pentru condiții grele de muncă.
In apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii.
Reclamantul și-a precizat cererea la termenul din 22.04.2009, când a arătat că nu mai susține motivele de nelegalitate a deciziei din data de 18.01.2009 referitoare la recalcularea sporului de vechime pentru perioadele specificate în cerere.
Cu prilejul formulării acestor precizări, reclamantul a mai depus la dosar extras din carnetul de muncă și copie a Anexei nr.1 a HG1224/1991.
Prin sentința civilă nr.257/25.05.2009, Tribunalul Constanțaa admis contestația, a anulat deciziile nr.-/19.01.2009 și a obligat pârâta la recalcularea drepturilor de pensie având în vedere adeverințele nr.257/02.09.2008,nr.9/2147/19.07.2004,2111/06.06.2003 și nr.318/14.05.2003.
A fost obligata pârâta să restituie reclamantului sumele reținute în baza deciziei de debit nr.-/19.01.2009.
Pentru a dispune astfel, prima instanța a avut în vedere următoarele:
În ce privește prima decizie, instanța a avut în vedere că și pârâta a recunoscut neluarea în calcul a grupei a II de muncă, însă a justificat acest refuz prin indicarea greșită din partea angajatorului a temeiului legal în baza căruia s-a acordat acest spor.
Verificând mențiunile din carnetul de muncă al reclamantului și cele din adeverința nr. 257/02.09.2008 emisă de, instanța a stabilit că în perioada 01.02.1989-07.02.1992 reclamantul a fost încadrat în grupa a II a de muncă, potrivit HG559/1990, art.2 din Ordinul nr. 969/1990, lista anexă pct.5.
Potrivit art.164 alin.3 din Legea 19/2000, la stabilirea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute în carnetul de muncă se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, înregistrate în carnetele de muncă sau dovedite cu adeverințe eliberate de unități.
Reclamantul este în posesia unei asemenea adeverințe care atestă încadrarea sa în grupa a II a de muncă și plata sporului aferent, adeverință emisă de unitatea angajatoare pe baza evidențelor proprii și cu asumarea tuturor consecințelor ce ar decurge din furnizarea unor date cu caracter nereal. Câtă vreme această adeverință intrată în circuitul civil nu a fost contestată sub nici o formă de instituția pârâtă, aceasta nu o poate ignora, apreciind în mod unilateral asupra temeiului juridic al încadrării reclamantului în grupa a II a de muncă, în fapt răspunderea luării acestei decizii revenind în mod exclusiv angajatorului.
Prin urmare, în mod greșit pârâta a procedat la emiterea deciziei nr. -/18.01.2009 prin care a stabilit un punctaj mediu anual fără luarea în considerare a perioadei lucrate de reclamant în grupa a II a de muncă, prejudiciindu-l în acest mod pe beneficiarul pensiei.
Pentru repararea acestui prejudiciu, se impune anularea deciziei nelegale și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să aibă în vedere toate sporurile de care a beneficiat reclamantul, astfel cum rezultă din adeverințele completatoare ale carnetului de muncă.
În referire la decizia de debit nr. -/19.01.2009, instanța a reținut că aceasta a fost emisă în temeiul art. 187 din Legea 19/2000, pentru recuperarea de la reclamant a sumei de 52 lei, pretins a fi încasată necuvenit în perioada 27.07.2006-01.01.2009. Acest debit provine din luarea în calcul a sporului pentru muncă grea acordat în mod eronat reclamantului în perioada 01.02.1990-07.02.1992.
Insa acest spor este atestat prin adeverința nr. 257/02.09.2008 emisă de, adeverință de care reclamantul s-a prevalat pentru a face dovada sporurilor neînscrise în carnetul de muncă.
La fel ca și în privința încadrării în grupa a II a de muncă și în cazul acestui spor pârâta a apreciat asupra legalității acordării lui, fără a face dovada sancționării în prealabil a angajatorului care a apreciat asupra metodologiei de încadrare în condiții deosebite de muncă sau a acordării sporurilor aferente.
În aceste condiții, nu poate fi prejudiciat asiguratul care s-a prevalat de un înscris a cărui forță probantă este egală cu aceea a mențiunilor din carnetul de muncă, considerentele anterior expuse fiind pe deplin incidente.
Întrucât încasarea sporului pentru condiții grele de muncă nu poate fi imputată reclamantului, nici drepturile sale de pensie nu pot fi afectate prin înlăturarea acestui spor de la calculul punctajului mediu anual. Instanța a constatat ca stabilirea în aceasta modalitate a unui debit în sarcina reclamantului, ca rezultat al recalculării pensiei sub acest aspect, este nelegală și a dispus anularea deciziei nr. -/19.01.2009, cu obligarea pârâtei la restituirea eventualelor sume pentru care reclamantul a fost deja executat silit.
Prin incheierea pronunțată la 18.11.2009, Tribunalul Constanțaa dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr.257/AS/25.05.2009, în sensul că în loc de "Anulează deciziile nr.-/19.01.2009" cum din eroare s-a menționat, se va consemna "Anulează deciziile nr.-/19.01.2009 și nr. -/18.01.009".
Împotriva sentinței civile nr. 257/25.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțaa declarat recurs Casa Județeana de Pensii care a formulat următoarele critici:
-Adeverința nr.257/02.09.2008 în care este menționat sporul de încadrare în grupa a II a de muncă, nu a putut fi fructificata, întrucât temeiul legal invocat este incorect.
-Adeverința nr. 9/2147/19.07.2004 privește un spor de vechime pe care institutia l-a fructificat. Astfel, pentru perioada anterioară datei de 01.04.1992 sporul de vechime a fost fructificat automat, potrivit art.164 alin.3 din Legea 19/2000, iar pentru perioada 01.04.1992-01.08.1992 s-au avut în vedere mențiunile din adeverința nr. 9/1459/26.06.2006
-Adeverința nr. 2111/06.06.2003 a fost de asemenea valorificata pentru perioada 08.04.1996-01.10.1997 iar pentru 01.10.1997-22.03.1999, angajatorul a înscris în carnetul de muncă sub forma de fracție atât salariul tarifar cat și suma globala în care au fost cuprinse și sporurile cu caracter permanent.
-În ce privește adeverința nr. 318/14.05.2003 recurenta arată că pentru stagiul realizat după 01.04.2001 punctajul mediu anual se determina prin fructificarea veniturilor lunare declarate de angajator conf. art. 6 din legea nr. 19/2000 în declarațiile depuse la CJP.
-Debitul în valoare de 52 lei stabilit în sarcina reclamantului reprezintă o suma încasată necuvenit în perioada 27.06.2006-01.01.2009 ca urmare a acordării sporului de muncă grea în mod eronat pentru perioada 01.02.1990-07.02.1992.
În raport de aceste critici, recurenta solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Intimatul reclamant și-a precizat poziția procesuală solicitând respingerea recursului ca nefondat având în vedere ca instanța a dispus anularea celor doua decizii deoarece nu au fost fructificate sporurile de care reclamantul a beneficiat în timpul activității, respectiv sporul de grupa II de muncă, stabilind totodată că suma de 52 lei nu a fost încasată necuvenit.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de probele administrate, Curtea constată:
Prin cererea formulată la termenul din 22.04.2009, reclamantul a adus precizări cererii sale inițiale și a arătat că nu mai susține motivele de nelegalitate a deciziei din data de 18.01.2009 referitoare la recalcularea sporului de vechime pentru perioadele specificate în cerere.
Dealtfel și instanța de fond a făcut mențiune în considerentele sentinței despre aceasta cerere și a judecat cererea în limitele investirii, făcând analiza deciziei nr.-/18.01.2009 numai prin prisma mențiunilor cuprinse în adeverința nr. 257/02.09.2008 emisa de SC SA, în referire la sporul de încadrare în grupa II de muncă.
Cu toate acestea, s-a menționat în dispozitivul sentinței obligația Casei Județene de Pensii de a fructifica și adeverințele nr. 9/2147/19.07.2004, nr. 2111/06.06.2003, nr. 318/14.05.2003, adeverințe în care angajatorul a detaliat pe perioade, sporul de vechime cuvenit și încasat de către reclamant.
Din moment ce reclamantul a renunțat la cererea de recalculare a punctajului în raport de aceste adeverințe, instanța de fond nu mai putea să dispună cu privire la ele, astfel ca din acest punct de vedere, instanța s-a pronunțatplus petita.
Prin urmare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii este întemeiat în referire la criticile referitoare la acea parte din dispozitiv care o obliga la recalcularea pensiei și în funcție de adeverințele nr. 9/2147/19.07.2004, nr. 2111/06.06.2003, nr. 318/14.05.2003.
Celelalte critici sunt insă nefondate.
Astfel, prin adeverința nr. 257/02.09.2008, SC SA a menționat că reclamantul a lucrat în perioada 01.02.1989-07.02.1992 în locuri de muncă încadrate în grupa II iar în perioada 01.04.1990-07.02.1992 a beneficiat de spor condiții grele de 5% din salariul de baza brut.
S-au menționat de asemenea actele normative în baza cărora au fost încadrate locurile de muncă în grupa II de muncă și în baza cărora s-a acordat sporul de muncă grea.
Această adeverință nu a fost contestată, nu a fost anulată și nu s-a dovedit în nicio altă modalitate existența unor erori în completarea adeverinței care, are rolul de a completa datele cuprinse în carnetul de muncă al reclamantului.
Unitățile care emit astfel de adeverințe nu fac altceva decât să certifice ca angajații lor au desfășurat o anumită perioada de activitate în grupa II de muncă și nicidecum nu au încadrat aceste activități intr-o anumită grupa, la momentul emiterii documentelor.
În lipsa unor dovezi contrarii, instanța constată că, eliberarea adeverinței care atestă faptul că reclamantul și-a desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupa II de muncă, s-a făcut pe baza documentelor întocmite la acea vreme, verificabile, aflate în evidența angajatorilor sau deținătorilor de arhive.
Chiar daca în carnetul de muncă al reclamantului nu ar exista mențiuni cu privire la grupa II de muncă, aceasta nu înseamnă că adeverința care atestă această împrejurare nu poate fi fructificată deoarece legiuitorul a prevăzut această posibilitate prin lege.
Astfel, art. 82 din legea nr. 19/2000 stabilește că "cererea de pensionare împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta lege se depun la casa teritoriala de pensii în raza căreia se afla domiciliul asiguratului".
De asemenea, în OG nr. 340/2001 care cuprinde normele de aplicare a acestei legi se arată pe larg ce acte sunt necesare pentru stabilirea pensiei iar printre acestea se numără și "adeverința privind condițiile de muncă speciale și /sau deosebite".
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a admis cererea reclamantului și a obligat pârâta să ia în calcul pentru stabilirea pensiei și adeverința care menționează perioada lucrata de reclamant în grupa II de muncă.
În ce privește debitul în valoare de 52 lei, stabilit în sarcina reclamantului acesta este rezultatul unui calcul eronat a punctajului, fără fructificarea sporului pentru muncă grea atestat prin adeverința nr. 257/02.09.2008 emisă de, adeverință de care reclamantul s-a prevalat pentru a face dovada sporurilor neînscrise în carnetul de muncă.
Ori pârâta nu a dovedit cele afirmate în legătură cu greșita menționare a unui spor de muncă grea în perioada 01.02.1990-07.02.1992.
Responsabilitatea revine în exclusivitate angajatorului pentru mențiunile făcute în adeverințele eliberate foștilor salariați iar Casa Județeană de Pensii nu are atribuții stabilite prin lege de a verifica sau cenzura în vreun fel astfel de înscrisuri.
Pentru toarte aceste considerente și criticile referitoare la anularea deciziei nr.-/19.01.2009 vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 257/CM/25.05.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, -.A,.4,.20.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că înlătură din dispozitiv obligarea pârâtei de a recalcula drepturile reclamantului și în raport de adeverințele nr.9/2147/19.07.2004, 2111/06.06.2003 și 318/14.05.2003.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.12.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Tehnored..: Jud. /06.01.2010
4 ex./18.01.2010
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Jelena Zalman
