Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 3810/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2275/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3810/
Ședința publică de la 27.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Valentina Sandu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSI împotriva sentinței civile nr.2793/17.11.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant -.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.96413/2009, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 22.05.2009, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică. Solicită obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată potrivit chitanței nr.471/21.05.2009, depusă la dosar.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2793/17.11.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a admis acțiunea formulată de contestatorul în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii T; a obligat intimata să emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă începând cu data de 01.12.2005, prin valorificarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
A obligat intimata la 400 lei cheltuieli de judecată către contestator.
În considerente a reținut că prin decizia nr. - din 30.11.2006 emisa de intimata in conformitate cu prevederile OUG nr.4/2005, începând cu data de 01.12.2006 drepturile de pensie ale contestatorului au fost recalculate fiind determinat un punctaj mediu anual recalculat de 1,44495 puncte.
În decizie punctajul mediu anual a fost calculat prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, astfel cum rezulta din copia buletinului de calcul anexata decizia de recalculare.
Din copia deciziei de stabilire a drepturilor de pensie nr. - din 17.03.1999 emisa de intimata, rezulta ca in grupa I de munca contestatorul a realizat un stagiu de cotizare de 28 de ani 8 luni si 14 zile situație in care devin incidente dispozițiile art. 14 alin.1 ș 23 din Legea nr. 3/1977.
Ca urmare, a constatat instanța că stagiul complet de cotizare in cazul de față este de 20 și nu de 30 de ani, cum in mod eronat a apreciat intimata, deoarece drepturile de pensie ale contestatorului au fost deschise in baza Legii nr.3/1977.
Ca atare, orice recalculare a pensiei realizata in baza Legii nr. 19/2000 trebuie sa ia in considerare stagiul complet de cotizare și vârstele de pensionare stabilite de actul normativ in baza căruia s-a făcut ieșirea la pensie, criteriile prevăzute de anexa 3 Legii nr. 19/2000 urmând a fi avute in vedere numai in cazul pensiilor stabilite in baza acesteia.
Ca la recalcularea pensiei trebuiau avute in vedere condițiile de stagiu si vârsta prevăzute de Legea nr. 3/1977 rezulta si din prevederile art.2 alin. 1 si 2 din HG nr. 1550/2004, care deși se aplica pentru viitor, confirma principiul potrivit căruia condițiile de pensionare rămân si pe perioada recalculărilor cele prevăzute la data ieșirii inițiate la pensie.
Potrivit art.2 alin.3 din anexa HG nr. 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctului mediu anual este cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Cum dreptul la pensie al reclamantului s-a deschis in baza Legii nr.3/1977 si cum acesta, astfel cum rezulta din conținutul deciziei atacate, a realizat un stagiu de cotizare in grupa I de munca de 36 ani se constata ca in raport de dispozițiile art. 14 alin 1 si 2 din Legea nr. 3/1977, stagiul complet de cotizare este de 20 ani.
În raport de cele expuse, acțiunea a fost apreciată ca fiind întemeiată si va fost admisă iar in baza art. 89 din Legea nr. 19/2000, a fost obligata intimata la emiterea unei noi decizii prin care contestatorului sa i se recalculeze o pensie pentru limită de vârsta, retroactiv, cu începere din data de 01.09.2005 pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Asupra excepției tardivității invocata de intimata, instanța a soluționat-o prin încheierea de ședință din data de 6 octombrie 2008 respingând-o ca nefondată.
În temeiul art. 274 Cod procedura civila intimata a fost obligata la 400 lei cheltuieli de judecata către reclamant, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurenta Casa Județeană de Pensii T, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că în mod neîntemeiat prin încheierea pronunțata in 6 octombrie 2008 instanța de fond a respins excepția tardivității formulării contestației invocata de recurentă apreciind ca, prin depunerea ca proba in susținerea excepției a borderoului poștal de expediere a deciziei, nu a făcut dovada comunicării acesteia:
Reclamantul a contestat, așa cum menționează in cuprinsul cererii de chemare in judecata, o decizie de pensionare emisa in 30.11.2006. Faptul ca depune la dosarul cauzei in dovedirea acțiunii sale copii de pe decizia contestata si buletinul de calcul al acesteia denota fără dubiu ca se afla in posesia ei si ca decizia i-a fost comunicata.
Ori tocmai pe aceasta premisa, a necomunicării deciziei, înțelege Tribunalul să-si motiveze respingerea excepției.
Mai mult, ca o dovada ca reclamantul a cunoscut ca nu se mai afla înăuntrul termenului de legal de contestație de 45 de zile prevăzut de articolul 87 din legea pensiilor sta faptul ca acesta, alături de alți pensionari aflați in situație similara, încercat repunerea in termen prin formularea unei petiții adresata Casei de Pensii. În conținutul sau petiția reprezintă o contestație prin care se critica modul de recalculare a pensiei si modul de aplicare a dispozițiilor OUG nr.4/2005, nr.550/2005, acte normative ce stau la baza deciziei de pensie atacate. precede cererii de chemare in judecata si are drept scop repunerea in termen. Elocvent in acest sens este si modul in care a fost formulata de către un "colectiv" de pensionari ce au o singura adresa de corespondenta.
Niciun moment pe parcursul procesului la instanța de fond contestatorul nu a infirmat susținerile recurentei precum ca decizia i-a fost comunicata. Solicitându-i-se de către instanța de judecata, in exercitarea rolului sau activ, depunerea ca proba a plicului cu care a primit decizia, reprezentantul reclamantului a motivat ca el nu poate fi depus de către clientul sau întrucât acesta nu l-a păstrat un timp atât de îndelungat. Recurenta a opinat ca termenul de 45 de zile nu poate fi considerat ca fiind unul îndelungat si ca s-a făcut referire la un moment apropiat datei in care a fost expediata decizia, conform borderoului. Recurenta a menționat ca aceste susțineri nu se regăsesc consemnate in încheierea de ședință.
De asemenea, pe parcursul derulării procesului reclamantul a ținut sa arate ca cererea sa nu trebuie calificata de către instanța ca o contestație la decizia de recalculare, situație in care i-ar fi fost aplicabile dispozițiile art. 87 din Legea nr.19/2000, întrucât cererea are ca obiect obligația de a face si nicidecum contestarea unei decizii de pensie rămasa definitiva. Aceasta afirmație este in contradicție cu conținutul cererii de chemare in judecata ce este întemeiata in drept pe dispozițiile Legii nr.19/2000, cererea vizând, așa cum recurenta a menționat, modul de aplicare in concret a dispozițiilor OUG nr.4/2005, nr.1550/2005 in baza căreia a fost emisa decizia de pensie nr.-/ 30.11.2006 pe care înțelege sa o conteste, susținând ca este eronat întocmita.
Recurenta a apreciat ca pornind de la înscrisul depus ca proba in sprijinul excepției tardivității, si a celorlalte argumente prezentate mai sus, instanța ar fi putut deduce, cu respectarea art. 1203. civ. ca acțiunea este tardiv introdusa si sa o respingă in consecința.
Recurenta a considerat că instanța de fond in mod nelegal a interpretat si aplicat in speța dispozițiile art. 14 din Legea nr.3/1977 conchizând ca stagiul de cotizare in funcție de care trebuia sa se recalculeze pensia contestatorului in temeiul OUG nr.5/2004 este de 20 e ani si nu de 30 de ani, așa cum de fapt se prevedea in Legea nr.3/1977.
În art. 2 alin. 3 din R HG nr.1550/2004 se menționează ca "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977. Conform art. 160 din Legea nr.19/2000 "vechimea in munca recunoscuta pentru stabilirea pensiilor pana la intrarea in vigoare a prezentei legi constituie stagiu de cotizare".
Dispozițiile legale pe baza cărora se determina vechimea completa in munca necesara pensionarii pentru munca depusa si limita de vârsta in temeiul Legii nr. 3/ 977 sunt cele ale art. 8: "personalul muncitor care are o vechime in munca de minim 30 de ani bărbații si 25 de ani femeile, are dreptul la pensie pentru munca depusa si limita de vârsta la împlinirea vârstei de 62 de ani bărbații si 57 de ani femeile".
Aliniatul 2 al aceluiași text de lege prevede posibilitatea pensionarii la cerere la vârste reduse cu doi ani, dar tot cu îndeplinirea condiției de vechime in munca de minim 30 de ani bărbații si 25 de ani femeile.
Conform articolului mai sus invocat rezulta ca vechimea completa necesara pensionarii pentru munca depusa si limita de vârsta reglementata de Legea nr. 3/1977 este de 30 si respectiv 25 de ani. Doar aceasta vechime poate constitui echivalentul stagiului complet de cotizare in funcție de care urmează a se recalcula pensia in accepțiunea Legii nr.19/2000.
Drept dovada sta si faptul ca persoanele care nu îndeplineau aceste plafoane de, vechime urmau a primi o pensie diminuata in temeiul art. 13 din lege.
În cuprinsul art.14 din Legea nr.3/1977, cel pe care tribunalul înțelege sa-si întemeieze hotărârea, se folosește insa o alta noțiune, diferita de cea de vechime in munca, respectiv "perioada lucrata efectiv" in grupa I sau II de munca, diferita de termenul vechime in munca, respectiv stagiu de cotizare, la care fac referire art. 2 alin. 3 din R HG nr.1550/2004 si art. 160 din Legea nr. 19/2000.
Se poate observa ca doar prin adăugarea sporului de 6 luni pentru fiecare an din cei 20 de ani efectiv lucrați in grupa I se atinge vechimea completa de 30 de ani care permite îndeplinirea primei condiții prevăzuta de art. 8 din lege, cea de a realiza "vechimea in munca de minim 30 de ani".
Față de cele arătate mai sus, recurenta consideră că noțiunea de vechime completa in munca si implicit cea de stagiu de complet cotizare in sensul Legii nr. 3/1977 nu-si găsește reglementarea decât in art. 8, nu si in art.14, așa cum greșit a apreciat instanța de fond.
În concluzie, recurenta solicită admiterea recursul așa cum a fost formulat, casarea sentinței civile nr. 2793 din 17.11.2008 a Tribunalului Teleorman iar pe fond respingerea contestației ca fiind neîntemeiata.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Așa cum rezultă din motivarea acțiunii supuse judecății, solicitarea reclamantului este aceea de emitere a unei decizii de recalculare a pensiei, în baza OUG. nr. 4/2005, în raport de un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Fiind o pensie stabilită anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, se impune recalcularea acesteia în baza HG nr.1550/2004 și se încadrează în categoria pensiilor cărora lise aplică recalcularea conform art.1 din OUG nr.4/2005, potrivit căruia "pensiile din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1.04.2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta Ordonanță de urgență".
Potrivit art.7 alin.3 și 5 din OUG nr. 4/2005, decizia de recalculare prevăzută de acest act normativ poate fi modificată, la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, drepturile modificate acordându-se, prin derogare, de la prevederile art. 95 și 169 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, de la data plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art. 3, cu respectarea termenului general de prescripție, calculat începând cu luna înregistrării cererii.
Având în vedere cele mai sus reținute, Curtea apreciază că acțiunea dedusă judecății nu este tardivă, în condițiile în care pretenția reclamantului vizează emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei, conform OUG nr. 4/2005, urmare a modificării unuia din elementele avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat, respectiv stagiul complet de cotizare (20 de ani în loc de 30 de ani), prin dovedirea unei activități de peste 20 de ani în grupa I de muncă.
Curtea constata ca intimatul-reclamant a formulat o cerere de recalculare a drepturilor de pensie, cerere inregistrata sub nr.5151/09.04.2008 la Casa Judeteana de Pensii T, la care recurenta-parata nu a comunicat nici un raspuns in termenul prevazut de Legea 19/2000. Litigiu dedus judecatii este cauzat de lipsa unui raspuns al institutiei recurente, reclamantul solicitand obligarea acesteia la recalcularea drepturilor de pensie.
Reclamantul nu a formulat o contestatie impotriva deciziei de pensionare, deoarece inainte de data emiterii acesteia nu solicitase recalcularea drepturilor de pensie in functie de un stagiu redus de cotizare, astfel incat Casa de Pensii nu a emis decizia respectiva si cu luarea in considerare a acestei cereri. In aceste conditii nu se poate spune ca singura posibilitate prevazuta de lege este contestarea ultimei decizii de recalculare, deoarece la emiterea acesteia nu s-a luat in considerare si cererea ulterioara a reclamantului prin care solicita sa se seama de stagiul redus de cotizare.
In ceea ce priveste fondul cauzei, Curtea constata ca prin decizia nr.-/17.03.1999 privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, s-a dispus pensionarea intimatului reclamant, în baza Legii nr.3/1977.
Potrivit mențiunilor cuprinse în carnetul de muncă al intimatului și în decizia mentionata, intimatul-reclamant a realizat o vechime efectivă în grupa I de muncă de peste 20 de ani.
Recalcularea pensiei conform nr.OUG 4/2005 se face în raport de prevederile nr.HG 1550/2004 care, în art. 1 din Anexa 1 dispune în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este reprezentat devechimea integralăîn muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie a beneficiarului operațiunii de recalculare.
Instanța de fond a apreciat in mod corect că art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca normă specială, prevede o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa I de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare.
Prin urmare, acesta este actul normativ care trebuie avut in vedere pentru a verifica daca parata a aplicat in mod corect dispozitiile legale privind stagiul complet de cotizare.
Potrivit art. 2 alin. 3 din nr.HG 1550/2004 privind efectuarea operatiunilor de evaluare in vederea recalcularii pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurarilor sociale de stat potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, in conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, "pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977".
Legea nr. 3/1977 nu cuprindea notiunea de "stagiu complet de cotizare", care a fost introdusa abia incepand cu Legea nr. 19/2000.
In art. 41 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 se prevede ca "stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea acestuia,pornindu-se de la 25 de ani pentru femei și de la 30 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr.3."
Art. 8 din Legea nr. 3/1977 prevedea ca "personalul muncitor care are o vechime in munca de minimum 30 ani barbatii si 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusa si limita de virsta, la implinirea virstei de 62 ani barbatii si 57 ani femeile."
Din coroborarea acestor dispozitii legale rezulta ca notiunea de "stagiu complet de cotizare" prevazuta de Legea nr. 19/2000 corespunde notiunii de "vechime in munca" prevazuta de Legea nr. 3/1977.
Odata retinut acest aspect, se observa ca art. 8 din Legea nr. 3/1977 reprezenta norma generala in materie de vechime in munca necesara pentru deschiderea dreptului la pensie, dispozitii speciale fiind prevazute pentru cei care isi desfasurau activitatea in grupe superioare de munca.
Astfel, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, "persoanelor care au lucrat efectiv cel putin 20 ani in locuri care, potrivit legii, se incadreaza in grupa I de munca, sau cel putin 25 ani in grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia in calcul, pentru fiecare an lucrat in aceste grupe cite:
a) un an si sase luni pentru grupa I de munca;
b) un an si trei luni pentru grupa II de munca.
(2) Pe aceasta baza persoanele care au lucrat in grupele I si II de munca au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la implinirea virstei de:
a) 52 ani, pentru grupa I si 57 ani pentru grupa II, barbatii;
b) 50 ani pentru grupa I si 52 ani pentru grupa II, femeile.
(3) Persoanele care indeplinesc conditiile prevazute de alin. (1) sint pensionate, la cerere, si la 50 de ani, atit barbatii cit si femeile din grupa I de munca, si la 55 ani barbatii sau 50 de ani femeile, din grupa II de munca."
Desi, aparent, textul este concentrat pe aspectele privitoare la reducerea varstei standard de pensionare, nu se poate face abstractie de faptul ca, in mod real, dupa 20 de ani de activitate in grupa I de munca asiguratii se puteau inscrie la pensie pentru limita de varsta, daca indeplineau si conditia privitoare la varsta redusa. Prin urmare, aceasta era vechimea in munca ceruta de lege pentru a putea solicita pensie pentru limita de varsta, ceea ce inseamna ca acesta era stagiul complet de cotizare, dupa terminologia folosita de Legea nr. 19/2000.
In speta de fata, intimatul-reclamant a desfasurat timp de peste 20 ani activitati incadrate in grupa I de munca. Din cuprinsul deciziei de pensionare rezulta ca reclamantul a lucrat in locuri de munca ce se incadreaza in grupa I de munca 28 ani, 8 luni si 14 zile.
Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 40/22.09.2008, dată în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, a statuat că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Prin urmare, Curtea constată că, în cazul intimatului-reclamant, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, ca efect al aplicării art. 14 din Legea nr. 3/1977, astfel cum s-a reținut în sentința recurată, fiind astfel nefondată critica recurentei sub acest aspect.
Pentru considerentele arătate, Curtea va reține ca legală hotărârea instanței de fond, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, constatand culpa procesuala a recurentei, Curtea o va obliga să plătească intimatului-reclamant suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat, conform chitantei depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSI împotriva sentinței civile nr.2793/17.11.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant -.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./15.06.2009
Jud. fond:
Președinte:Valentina SanduJudecători:Valentina Sandu, Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu
