Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 393/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.4267/2009
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A - CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.393/
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Magdalena Petre
JUDECĂTOR 2: Dorina Zeca
JUDECĂTOR 3: Amelia Farmathy
GREFIER - - -
*****************
Pe rol fiind, soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea, împotriva deciziei civile nr. 1991/R din data de 30.03.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a - Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr. 8274/2008), în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului - având ca obiect"contestație decizie pensionare".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns: contestatoarea, personal și asistată de apărătorul său ales, d-na avocat, lipsind intimata Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar, prin serviciul "Registratură", al secției la data de 25.01.2010, de către contestatoarea, un set de înscrisuri, într-un singur exemplar.
Curtea, pune în vedere contestatoarei să-și motiveze cererea dedusă judecății, în fapt și în drept.
Contestatoarea, prin avocat, având cuvântul, arată că cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 318 Cod proc. civilă, întrucât, în opinia sa, instanța de recurs a omis să cerceteze unele din motivele de modificare sau casare, respectiv o parte dintre motivele invocate de către recurentă - contestatoarea din prezenta contestație în anulare.
Astfel, arată că instanța nu a luat în considerare adeverințele ce emană de la foștii angajatori, respectiv de la Mecanică, și, care atestă sporurile de care a beneficiat partea contestatoare.
Un alt motiv al contestație, se referă la faptul că, nu s-a luat în calcul pensia pentru limită de vârstă stabilită în iunie 2004, cu atât mai mult cu cât există o hotărâre judecătorească din care rezultă că a primit sporul privind grupa a II-a de muncă și că a beneficiat de reducerea stagiului de cotizare cu un an.
Totodată, în ceea ce privește decizia de pensionare nr.- din 06.08.1997, contestatoarea, prin avocat, arată că aceasta a fost contestată în termenul legal de 45 de zile.
Față de aceste considerente, contestatoarea, prin avocat, concluzionează în sensul admiterii cererii, așa cum a fost formulată. Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civilă și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Cu privire la contestația în anulare dedusă judecății, reține următoarele: Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul acestei secții a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a - Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, contestatoarea, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B, a atacat cu această cale extraordinară de atac decizia civilă nr. 1991/R din data de 30.03.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a - Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr. 8274/2008).
În motivarea, în fapt, a contestației sale în anulare, contestatoarea arată că a avut calitate de recurentă-reclamantă în dosarul de recurs nr- (format vechi nr. 8274/2008) și că soluționând respectivul dosar, în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 1991/R din data de 30.03.2009 (decizia atacată cu prezenta contestație în anulare), instanța de recurs a omis să cerceteze unele dintre motivele de modificare sau casare, respectiv o parte dintre motivele invocate de către recurenta .
Mai arată că atât instanța de recurs, cât și instanța de fond, nu au luat în considerare adeverințele eliberate de foștii angajatori, respectiv de către Întreprinderea de Mecanică, și, deși prin aceste acte de certificare se atestă sporurile de care a beneficiat recurenta-reclamantă.
De asemenea, contestatoarea mai susține că instanța de recurs nu a luat în calcul pensia pentru limită de vârstă stabilită în luna iunie 2004, cu atât mai mult cu cât există o hotărâre judecătorească prin care s-a stabilit că recurenta a primit sporul privind grupa a II-a de muncă și că a beneficiat de reducerea stagiului de cotizare cu un an.
În ceea ce privește decizia de pensionare nr. - din data de 06.08.1997, contestatoarea, prin avocat, susține că aceasta a fost contestată în termenul legal de 45 de zile.
În motivarea, în drept, a contestației în anulare, se invocă dispozițiile art. 318 Cod proc. civilă.
Intimata Casa de Pensii a Municipiului B nu a formulat întâmpinare la contestația în anulare.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1991/R din data de 30.03.2009, pronunțată în dosarul nr- (format vechi nr. 8274/2008), Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a - Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins, ca nefondate, atât recursul declarat de recurenta-reclamantă, cât și recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr. 5600 din data de 10.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că rin p. sentința civilă nr. 5600/10.09.2008, pronunțată în dosarul nr. 3772/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis excepția tardivității formulării contestației împotriva deciziei nr.-/06.08.1997, emisă de Oficiul de Pensii Sector 2 B și, în consecință, a respins contestația formulată împotriva acestei decizii, ca tardiv formulată.
Totodată, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B și, în consecință, a anulat decizia nr. -/29.11.2006, emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2 și a obligat pârâta să emită o nouă decizie, prin care să stabilească, în favoarea reclamantei, retroactiv, începând cu data de 01.08.2005, o pensie pentru limită de vârstă în cuantum de 439 lei, pe baza unui punctaj mediu anual de 1,48490 puncte și a unei valori a punctului de pensie de 295,56 lei.
De asemenea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată pe perioada 01.08.2005-31.05.2008, în sumă de 764 lei și a obligat pârâta, la plata către reclamantă, a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită, potrivit sentinței și cea efectiv încasată, pe perioada 01.06.2008, la zi.
A mai obligat pârâta, la plata către reclamantă, a sumei de 501,7 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de expert.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, motivat în termenul legal, atât reclamanta, cât și pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate și neteminicie.
Recurenta-reclamantă a solicitat rejudecarea procesului, pentru următoarele motive:
- a susținut că, deși în ședința din 10.09.2008, a depus la dosar adeverințele de spor de la Mecanică, instanța de fond nu a ținut cont de ele;
- că instanța de fond a luat în calcul numai adeverința emisă de -, pe care a depus-o imediat ce a obținut-o;
- a arătat că recalcularea pensiei pentru limită de vârstă trebuia să fie dispusă din iulie 2004, ci nu din iulie 2005;
- în ceea ce privește excepția tardivității, recurenta-reclamantă a menționat că a contestat în termen decizia de pensie nr.-/06.08.1997, așa cum rezultă din AR/05.09.1977 și din semnătura sa depusă la casa teritorială de pensii;
- a mai arătat că Oficiul de pensii, pentru perioada celor 5 ani care au constituit baza de calcul a pensiei, a folosit alți coeficienți decât cei oferiți de -, în ceea ce privește indexarea.
Instanța de recurs, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 3041Cod proc. civilă, a apreciat că ambele recursuri sunt nefondate.
În acest sens, în ceea ce privește recursul declarat de recurenta-reclamantă, instanța de recurs a apreciat că acesta este nefondat, întrucât prin sentința recurată s-a avut în vedere ca determinarea punctajului lunar și anual să se efectueze cu luarea în considerare a tuturor veniturilor obținute de către reclamantă în întregul stagiu de cotizare realizat, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei până la emiterea deciziei contestate, nr.-/29.11.2006.
Totodată, instanța de recurs a constatat că s-au luat în considerare și procentele de indexare acordate conform Notei eliberate de.
Cât privește expertiza efectuată în cauză, instanța de recurs a constatat că aceasta a analizat adeverințele nr. 963/22.04.1998, nr. 2635/24.06.2003, nr. 145/25.05.2004, nr. -/27.06.2003, nr. 1621/26.06.2003, nr. 14/1316/28.06.2004, nr. 7664/ 09.06.2003, însă a reținut doar adeverința nr.1316/29.07.2003 eliberată de -, completată de adeverința nr. 1219/25.06.2003.
Așadar, a apreciat că nu pot fi luate în considerare susținerile recurentei-reclamante, în sensul că nu i s-ar fi luat în calcul adeverințele emise de Întreprinderea de Mecanică, și, care au fost depuse la dosar la termenul din 10.09.2008, întrucât, așa cum s-a menționat deja, în raport de obiectul dosarului - contestație împotriva deciziei de pensie nr. -/29.11.2006 -, instanța de fond nu putea avea în vedere alte adeverințe decât cele depuse la dosar până la emiterea deciziei contestate.
Instanța de recurs a mai reținut că, pe de altă parte, din dosar nu rezultă că aceste adeverințe ar fi fost depuse la dosar la termenul din 10.09.2008 și, mai mult a constatat căadeverințele din dosarul de recurs sunt eliberate ulterior emiterii deciziei de pensie ce se contestă în speță și cărecurenta-reclamantă nici nu a făcut dovada depunerii lor la Casa de pensii în vederea valorificării.
Ca urmare, a apreciat că motivele invocate de către recurentă nu au relevanță în cauză și că în mod corect instanța de fond a dispus ca recalcularea pensiei pentru limită de vârstă să se efectueze începând cu data de 01.08.2005 (data punerii în plată a deciziei de pensie contestate), ci nu cu data de 1 iulie 2004, așa cum a solicitat recurenta-reclamantă.
Sub acest aspect, instanța de recurs a mai reținut că recurenta a fost beneficiara unei pensii de invaliditate până la data de 01.08.2005.
În ceea ce privește critica privind modul de soluționare a excepției tardivității contestației formulată de reclamanta împotriva deciziei de pensie nr.-/06.08.1997, instanța de recurs a reținut că prezentul dosar se află în al doilea ciclu procesual și că în primul ciclu procesual s-a stabilit, de către instanța de fond, că decizia de pensionare din data de 06.08.1997 a fost contestată tardiv, soluție ce a fost menținută prin Decizia de casare nr. 4170/R/30.11.2007, dosarul fiind trimis spre rejudecare numai sub aspectul analizei deciziei de pensionare nr. -/29.11.2006. Pentru aceste motive, instanța de recurs a considerat că nu poate reține nici acest motiv de recurs formulat de recurenta-reclamantă.
În legătură cu motivul de recurs referitor la procentele de indexare acordate de, instanța de recurs a apreciat că nici acesta nu va putea fi primit, întrucât, așa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză depus în dosarul de fond, expertul judiciar desemnat în cauză a avut în vedere și acest aspect, la verificarea punctajului lunar și a celui anual.
De asemenea, cu privire la cele de mai sus, instanța de recurs a mai reținut că adeverința nr. 14417/01.03.2007, eliberată de -, a fost depusă la dosar, de către recurenta-reclamantă, abia în faza de recurs a procesului, motiv pentru care această adeverință nu poate fi avută în vedere, cât timp este eliberată ulterior emiterii deciziei de pensie ce se contestă în speță.
Față de cele menționate anterior, instanța de recurs a apreciat că nu pot fi reținute criticile recurentei-reclamante, cu atât mai mult cu cât aceasta nici nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză.
În ceea ce privește recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului B, instanța de recurs l-a apreciat, de asemenea, ca fiind nefondat, față de dispozițiile art. 201 alin. 1 Cod proc. civilă, care prevăd că expertiza este una dintre probele admisibile în procesul civil (deci și în cazul unui litigiu de asigurări sociale), atunci când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști.
În acest sens, instanța de recurs a avut în vedere și dispozițiile art. 1169 din Codul civil, potrivit cărora:"C ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească", dispoziții legale față de care a considerat că nu reprezintă o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești împrejurarea că instanța de fond a încuviințat proba cu expertiză contabilă, apreciind că este concludentă și pertinentă cauzei și a reținut întocmai concluziile raportului de expertiză întocmit cu acest prilej, câtă vreme acestea nici nu au fost contestate de către părțile din prezentul proces.
Instanța de recurs a mai avut în vedere și faptul că recurenta-pârâtă nu a contestat (recuzat) nici expertul desemnat și nici nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
Pentru aceste motive, a reținut că hotărârea fondului este legală și temeinică, întrucât a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile în materia asigurărilor sociale, astfel că a apreciat că nu se poate reține că instanța de fond ar fi încălcat legea.
Față de cele ce preced, instanța de recurs a reținut că instanța de fond nu a realizat o imixtiune în activitatea pârâtei și nici nu a săvârșit acte ce intră în atribuțiile altor organe ale Statului (cum ar fi Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse), așa cum, nejustificat, a susținut recurenta-pârâtă, întrucât potrivit dispozițiilor art. 87 și art. 155 din Legea nr.19/2000, instanțele judecătorești (tribunalul ca instanță de fond), exercită controlul de legalitate și temeinicie a modului de stabilire și recalculare a drepturilor de pensie și celorlalte drepturi de asigurări sociale.
Pentru toate aceste considerente, instanța de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, a respins, ca nefondate, ambele recursuri - atât recursul declarat de recurenta-reclamantă, cât și recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Soluționând prezenta contestație în anulare, Curtea are în vedere că, potrivit criteriilor de clasificare a căilor de atac, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, nesuspensivă de drept de executare și comună, care îmbracă două forme: contestația în anulare obișnuită sau de drept comun, reglementată prin dispozițiile art. 317 Cod proc. civilă și contestația în anulare specială, reglementată prin dispozițiile art. 318 Cod proc. civilă.
Astfel, potrivit dispozițiileor art. 317 Cod proc. civilă:
"Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări defapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.".
Așadar, calea de atac a contestației în anulare, poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor irevocabile și numai pentru motivele anume prevăzute de lege.
Contestația în anulare specială este reglementată prin dispozițiile art. 318 Cod proc. civilă, potrivit cărora:
"Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau cândinstanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.".
Așadar, dispozițiile art. 318 Cod proc. civilă, mai sus-citate, prevăd doar două motive pentru exercitarea acestei contestații și anume, contestația în anulare specială poate fi exercitată atunci când:
1. dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale;
2. respingând recursul sau admițându-l în parte,instanța de recurs a omis, din greșeală, să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Cum dispozițiile de procedură sus-citate sunt imperative (de strictă aplicare), Curtea are doar a analiza motivele formulate de către contestatoarea, în cuprinsul contestației sale în anulare, prin prisma acestor dispoziții, în limitele conferite de textele de lege mai sus-enunțate.
Față de acestea, Curtea constată că, în speță, motivele invocate de către contestatoare se încadrează în ipoteza a 2-a a textului art. 318 Cod proc. civilă, prezenta contestație fiind, deci, o contestație în anulare specială, ce poate fi formulată atunci când:instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.".
Așadar, Curtea constată că, sub aspectul admisibilității, prezenta contestație în anulare îndeplinește cerințele prevăzute, imperativ, de dispozițiile art. 318 teza a 2-a Cod proc. civilă.
Totuși, reține Curtea contestația în anulare dedusă judecății nu este, însă, întemeiată, întrucât afirmațiile contestatoarei - motivele de fapt formulate de aceasta în cuprinsul contestației sale în anulare - nu se susțin.
În acest sens, Curtea reține că nu este adevărat că (așa cum susține în mod nejustificat contestatoarea) instanța de recurs, nu ar fi analizat, din eroare, vreunul dintre motivele recurs, respectiv vreunul dintre motivele de modificare sau de casare a hotărârii fondului.
Dimpotrivă, Curtea reține că, așa cum s-a arătat mai sus, în cuprinsul prezentei decizii, atunci când au fost prezentate, pe larg, considerentele deciziei civile nr. 1991/R din data de 30.03.2009, pronunțată în dosarul nr- (format vechi nr. 8274/2008),instanța de recurs a analizat toate motivele de recurs formulate de recurenta-reclamantă(ce are calitatea de contestatoare în prezenta contestație în anulare)și a și dat o dezlegare fiecărui motiv de recurs în parte.
Astfel, Curtea constată că, din considerentele deciziei pronunțată de instanța de recurs - decizia atacată cu prezenta contestație în anulare -, rezultă, deci, cu claritate că au fost nu numai analizate temeinic, dar și soluționate (dezlegate) și cele trei motive de recurs indicate de contestatoare în motivarea contestației sale în anulare și anume:1.motivul referitor la faptul că instanța de fond nu ar fi luat în considerare adeverințele eliberate de foștii angajatori, respectiv de către Întreprinderea de Mecanică, și, deși prin aceste acte de certificare se atestă sporurile de care a ea a beneficiat;2.motivul referitor la faptul că nu s-a luat în calcul pensia pentru limită de vârstă stabilită în luna iunie 2004, cu atât mai mult cu cât există o hotărâre judecătorească prin care s-a stabilit că reclamanta a primit sporul privind grupa a II-a de muncă și că a beneficiat de reducerea stagiului de cotizare cu un an;3.motivul referitor la decizia de pensionare nr. - din data de 06.08.1997, despre care contestatoarea susține că aceasta ar fi fost contestată în termenul legal de 45 de zile.
În consecință, pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că este nefondată prezenta contestație în anulare, formulată de contestatoarea, astfel că o va respinge ca atare.
Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 37 și art.38 din OUG nr. 51 din 21 aprilie 2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, Curtea, referitor la cheltuielile constând în onorariul de avocat desemnat din oficiu pentru contestatoare, va dispune ca acestea să fie suportate din fondurile speciale al Statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
Î N NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de de contestatoarea, împotriva deciziei civile nr. 1991/R din data de 30.03.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a - Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr. 8274/2008), în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red./tehnored.:
2 ex. / 25.02.2010
Jud. recurs:;
C;
.
Președinte:Magdalena PetreJudecători:Magdalena Petre, Dorina Zeca, Amelia Farmathy
