Recalculare pensii. Decizia 390/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6304/2009
- O M NIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A -CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.390/
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Magdalena Petre
JUDECĂTOR 2: Dorina Zeca
JUDECĂTOR 3: Amelia Farmathy
GREFIER - - -
********************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii I, împotriva sentinței civile nr. 979 din data de 06.10.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr- (format vechi nr. 1657/2009), în contradictoriu cu intimatul-reclamant - - având ca obiect"recalculare pensie.".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns: recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii și intimatul-reclamant -.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar prin serviciul "Registratură" al secției, la data de 20.01.2010, de către intimatul-reclamant -, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii I, în dublu exemplar, cu precizarea că pe această cale s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (2) Cod proc. civilă.
De asemenea, se mai arată faptul că și recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Ias olicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (2) Cod proc. civilă.
Curtea califică excepția de tardivitate a cererii de chemare în judecată, invocată prin cererea de recurs de către recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii I, ca fiind o apărare pe fondul recursului, întrucât nu vizează chestiuni procedurale legate de termenul de recurs prin prisma căruia instanța de control să poată analiza o veritabilă excepție de tardivitate, după care,
Constatând că, în cauză, ambele părți au solicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (2) Cod proc. civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 979 din data de 06.10.2009, pronunțată în dosarul nr- (format vechi nr. 1657/2009), Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a respins, ca neîntemeiată, excepția tardivității cererii de chemare în judecată formulată de pârâta Casa Județeană de Pensii
A admis, ca întemeiată, cererea formulată de reclamantul -, împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii I și a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, începând cu data de 1 decembrie 2005.
A obligat pârâta, către reclamant, la plata diferențelor rezultate ca urmare a recalculării, pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de 04.06.2006.
În considerente, instanța de fond a reținut că prezenta acțiune nu reprezintă o contestație împotriva deciziilor de stabilire a dreptului de pensie al reclamantului, ci o acțiune având ca obiect obligația de a face, întemeiată pe dispozițiile art. 89 din Legea nr. 19/2000, în baza cărora atât beneficiarii drepturilor de pensie, cât și Casa Județeană de Pensii I pot să solicite, respectiv să revizuiască recalcularea drepturilor de pensie, când se constată erori în modul de calcul. A apreciat, așadar, că nefiind o contestație împotriva deciziilor de stabilire a pensiei, prezenta cerere de chemare în judecată nu este tardivă.
În ceea ce privește fondul cauzei a reținut că, potrivit deciziei de pensionare nr.48502/16.08.1990, reclamantul - la data pensionării, a avut o vechime în grupa I de muncă de 30 ani, 52 luni și 25 zile, determinată în temeiul dispozițiilor Legii nr.3/1977.
La determinarea punctajului mediu anual al reclamantului, pârâta a avut în vedere un stagiu complet de cotizare de 30 ani, conform Legii nr. 19/2000.
În cauză, în raport de data la care drepturile de pensie ale contestatorului au fost stabilite, respectiv 16.08.1990, la recalculare se aplică dispozițiile art. 4 alin. 1 din nr.OUG4/2005 potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor nr.HG 1550/2004.
Potrivit art. 2 alin. 4 din nr.HG 1550/2004 pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Ori, în cazul contestatorului care a înregistrat o vechime în grupa I de muncă de 30 ani, 2 luni și 25 zile, stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de art. 14 din Legea 3/1977, adică de 20 ani.
A avut în vedere și faptul că această problemă a fost tranșată irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care, soluționând recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 40 din data de 22.09.2008, pronunțată în dosarul nr. 16/2008, a admis că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 -31 martie 2001 și care si-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Cu privire la restituirea diferențelor cuvenite reclamantului în urma recalculării pensiei, potrivit alineatului de mai sus, instanța de fond a apreciat că aceasta se va face cu respectarea dispozițiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958, pe ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii, respectiv începând cu data de 04.06.2006.
Împotriva sentinței sus-menționate, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta Casa Județeană de Pensii I ( I), criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se invocă excepția tardivității cererii de chemare în judecată, susținându-se că reclamanta, prin motivele invocate, contestă decizia nr. 48502/31.08.2005, precum și că în conformitate cu prevederile art. 87 din Legea nr. 19/2000: " Decizia emisă poate fi contestată Ia instanța judecătorească competentă în termen de 45 zile de la comunicare.".
Astfel, recurenta arată că, prin cererea de chemare în judecată, intimatul-reclamant a contestat decizia nr. 48502/31.08.2005 privind recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, conform prevederilor nr.HG 1550/2004 și nr.OUG 4/2005.
Consideră că prevederile art. 2 alin. (2), ci nu alin. (4), din Normele Metodologice de aplicare a nr.HG 1550/2004 se aplică beneficiarilor de pensie ale căror drepturi au fost stabilite anterior datei de 01.07.1977.
Arată că Ordinul nr. 50/1990 face doar precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă în vederea pensionării, ci nu a reducerii stagiului complet de cotizare.
Mai arată că atât prin dispozițiile art. 14 alin. (2) lit. (a) și lit. (b) din Legea nr. 3/1977, cât și prin dispozițiile art. 42 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, sunt prevăzute reducerile vârstelor standard de pensionare ale persoanelor care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă, ci nu a stagiului complet de cotizare, care este de 30 ani.
Având în vedere considerentele de mai sus, recurenta I solicită instanței admiterea recursului formulat, astfel ca la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului să se utilizeze stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 19/2000, respectiv 30 de ani.
În motivarea, în drept a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 Cod proc. civilă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 5 și 6 dosar recurs), intimatul-reclamant e - solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041Cod proc. civilă, Curtea reține următoarele:
Drepturile de pensie pentru limită de vârstă, cuvenite intimatului-reclamant s-au deschis la data de 01.07.1990, prin decizia de pensionare nr. 44502/16.08.1990, emisă de Consiliul Popular al Județului I (aflată la fila 6 din dosarul de fond), la data pensionării, în temeiul dispozițiilor Legii nr.3/1977, acesta având o vechime realizată în I de muncă de 30 ani 03 luni și 15 zile, aspecte evidențiate și de decizia de pensie nr. 44502/18.03.1992, de buletinele de calcul, fișele de date și carnetul de muncă, depuse, în copie, la dosarul de fond (filele 7 - 26).
În raport de data stabilirii drepturilor de pensie, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că, la recalcularea acestora, se aplică dispozițiile art. 4 alin. 1 din nr.OUG 4/2005, potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și, implicit, stabilirea cuantumului fiecărei pensii, se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor nr.HG 1550/2004.
De asemenea, în mod justificat instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 4 din nr.HG 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare este cel reglementat de Legea nr. 3/1977, astfel că, în cazul intimatului-reclamant, care a înregistrat o vechime în grupa I de muncă de 30 ani 03 luni și 15 zile,stagiul complet de cotizare estecel prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977, adicăde 20 de ani.
Potrivit dispozițiilor art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială:
"(1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
a) un an și șase luni pentru grupa I de munca;
b) un an și trei luni pentru grupa II de munca. -"
Conform dispozițiilor alin.4 al articolului susmenționat:
"(4) Persoanele care au vechime în munca prevăzută de lege și au lucrat efectiv cel puțin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de munca sau cel puțin 20 ani în locurile încadrate în grupa II de munca au dreptul, la cerere, sa li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art. 8 alin. 2, în mod proporțional cu anii lucrați în grupele I sau II de munca, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații, sau 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile."
Așadar, în mod corect tribunalul a constatat că cererea dedusă judecății este întemeiată, motiv pentru a admis-o ca atare, obligând-o pe pârâta Casa Județeană de Pensii I să procedeze la recalcularea drepturile de pensie cuvenite reclamantului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani (prin aplicarea dispozițiilor nr.OUG4/2005).
De altfel, Curtea constată că problema de drept dedusă judecății a fost tranșată irevocabil de către, care, soluționând recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 40 din 22.09.2008, pronunțată în dosarul nr. 16/2008 - obligatorie pentru instanțe, în temeiul dispozițiilor art. 329 din Codul d e procedură civilă -, a statuat că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iunie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
În ceea ce privește excepția tardivității cererii de chemare în judecată, invocată prin cererea de recurs de către recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii I - excepție care la termenul din data de 26.01.2009 a fost calificată de către C ca fiind o apărare pe fondul recursului, întrucât nu vizează chestiuni procedurale legate de termenul de recurs prin prisma căruia instanța de control judiciar să poată analiza o veritabilă excepție de tardivitate, aspect ce s-a consemnat întocmai în practicaua prezentei decizii -, Curtea apreciază că această critică a recurentei-pârâte este nefondată, motiv pentru care o va înlătura ca atare.
Astfel, Curtea apreciază că este corectă soluția dată de prima instanță excepției tardivității cererii de chemare în judecată (excepție invocată de pârâta I).
Ca urmare, Curtea reține că instanța de fond în mod justificat a respins excepția tardivității și a reținut că reclamantul - nu a investit-o cu o contestație împotriva deciziilor de stabilire a dreptului de pensie al reclamantei, ci cu o acțiune având ca obiect obligația de a face (recalculare pensie), întemeiată pe dispozițiile art. 89 din Legea nr. 19/2000.
În acest sens, Curtea are în vedere și dispozițiile art. 155 lit. f) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, potrivit cărora:
"Art. 155. - Tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind: -
f) modul de stabilire și de plată a pensiilor, a indemnizațiilor și a altor drepturi de asigurări sociale; -.".
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază criticile recurentei-pârâte I drept simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, astfel că le va înlătura, ca nefondate și, însușindu-și atât opinia, cât și argumentele primei instanțe, consideră că hotărârea fondului este legală și temeinică, urmând aom enține ca atare.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa Județeană de Pensii
Totodată, Curtea constată că sancțiunea (cu caracter general) care intervine în cazul abuzului de drept constă în obligarea autorului acestui abuz la plata de despăgubiri pentru prejudiciul de ordin patrimonial sau moral cauzat prin exercitarea abuzivă a dreptului său, potrivit regulilor din materia răspunderii civile delictuale, precum și obligarea la plata unei amenzii judiciare, în conformitate cu dispozițiile art. 1081alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul d e Procedură Civilă.
Astfel, pentru a fi în prezența acestei abateri judiciare este necesar a se aprecia caracterul vădit netemeinic al căii de atac exercitate și reaua-credință a titularului, respectiv exercitarea căii de atac în alt scop decât cel al criticii hotărârii atacate.
În acest sens, Curtea reține că recurenta-pârâtă Iad eclanșat prezentul litigiu, deoarece nu a aplicat corect dispozițiile legale menționate și, anume nu a aplicat corect stagiul de cotizare de 20 de ani în favoarea intimatului contestator. Recurenta-pârâtă avea cunoștință de faptul că era necesar să aibă în vedere un stagiul complet de cotizare de 20 de ani, pentru intimatul-reclamant - și știa cum trebuie să aplice dispozițiile legale menționate, având în vedere că această problemă de drept a fost tranșată prin decizia în interesul legii nr. 40 din data de 22.09.2008 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, așa cum s-a arătat anterior.
Or, deciziile pronunțate în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, conform dispozițiilor art. 329 alin.3 din Codul d e Procedură Civilă.
De asemenea, deciziile pronunțate în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție sunt obligatorii și pentru celelalte autorități ale statului, care au obligația generală de a cunoaște și a aplica legea.
Curtea reține că intimata-pârâtă face parte din administrația publică, fiind o instituție publică. În această calitate are obligația de a aplica dispozițiile legale, așa cum sunt interpretate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin intermediul recursurilor în interesul legii. Neîndeplinirea acestei îndatoriri reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În cadrul jurisprudenței sale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menționat că: "dacă administrația refuză, omite să execute sau întârzie să o facă, garanțiile de la art. 6 din CEDO, de care a beneficiat justițiabilul în timpul etapei judiciare își pierd orice rațiune de a fi".(cauza Matache și alții împotriva României, cauza Șandor vs. România etc.).
În cauza de față, se constată că recurenta-pârâtă, în mod evident, nu respectă dispozițiile deciziei în interesul legii nr. 40 din data de 22.09.2008, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, împrejurare care determină declanșarea procesului de către pensionari, cu privire la deciziile de pensie în care nu se ține cont de stagiul de cotizare, conform Legii nr. 3/1977, în cadrul procesului de recalculare a pensiei.
Recurenta-pârâtă cu rea-credință și în mod voit nu respectă decizia în interesul legii nr. 40 din data de 22.09.2008 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în pofida faptului că toate instanțele de fond respectă și aplică dispozițiile legale menționate.
Pentru a tergiversa punerea în aplicare a hotărârii judecătorești, prin care au fost respectate dispozițiile deciziei în interesul legii menționată mai sus, recurenta-pârâtă exercită calea de atac a recursului, deși este evidentă soluția instanțelor, care nu pot ignora mențiunile din cadrul deciziei în interesul legii nr. 40 din data de 22.09.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Această atitudine procesuală denotă exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale și poate determina răspunderea patrimonială a Casei de Pensii pentru prejudiciile provocate pensionarilor, ca urmare a calculării incorecte a drepturilor de pensionare.
De asemenea, această atitudine poate fi sancționată de către instanța de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 1081alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul d e Procedură Civilă.
Curtea, având în vedere atitudinea procesuală a recurentei-pârâte, care constă în nerespectarea dispozițiilor legale privind luarea în considerare a stagiului de cotizare, stabilit în conformitate cu Legea nr. 3/1977, pentru persoanele pensionate sub imperiul acestei legii, exercitarea căii de atac a recursului prin invocarea unor dispoziții legale care au fost înlăturate prin considerentele deciziei în interesul legii nr. 40 din data de 22.09.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și perseverența acesteia în nerespectarea deciziei menționate, urmează a aplica reprezentantului legal al recurentei-pârâte Casa Județeană de Pensii I sancțiunea amenzii în cuantum de 100 lei (RON).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I, împotriva sentinței civile nr. 979 din data de 06.10.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr- (format vechi nr. 1657/2009), în contradictoriu cu intimatul .
În temeiul dispozițiilor art. 1081alin. 1 pct. 1 lit. a) Cod proc. civilă, dispune amendarea recurentei cu 100 lei (RON).
Cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicarea măsurii amenzii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red: / tehnored:
2 EX. / 22.02.2010
Jud. fond: ;
Președinte:Magdalena PetreJudecători:Magdalena Petre, Dorina Zeca, Amelia Farmathy
