Recalculare pensii. Decizia 392/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
-ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
Dosar nr-
Format vechi nr.5954/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.392/
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 3: Farmathy Amelia
GREFIER - - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr.5928 din data de 22.06.2009, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.12053/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul-reclamant-având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns: recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului și intimatul-reclamant .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar prin serviciul "registratură" al secției la data de 09.12.2009 de către intimatul-reclamant întâmpinare la motivele de recurs formulate de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, în dublu exemplar, la care a atașat în original împuternicire avocațială de reprezentare, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.- din 09.01.2010 precum și dovada cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.
De asemenea, se mai arată faptul că, recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, prin motivele de recurs formulate în cauză, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art.242 alin.(2) Cod proc. civ.
Curtea constatând că în cauză recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bas olicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art.242 alin.(2) Cod proc. civ. constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Prin recursul înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 23.09.2009, recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bac riticat sentința civilă nr.5428/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.12053/3/AS/2009, susținând că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită și încălcarea legii, fiind încălcate dispozițiile OUG nr.4/2005.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă și art.3041Cod pr.civilă.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Asupra acestuia, Curtea reține următoarele:
Actul juridic dedus judecății este reprezentat de relațiile sociale izvorâte din aplicarea normelor juridice raportat la drepturile de asigurări sociale, respectiv dreptul la pensie.
Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond nu a dat o altă calificare juridică relațiilor sociale pe care le-a analizat prin prisma normelor juridice ce reglementau dreptul la pensie.
Pe cale de consecință, în speță nu poate fi vorba despre o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății și întemeiat de recurentă pe dispozițiile art.304 pct. Cod pr.civilă, ci despre o interpretare pe care aceasta o consideră lipsită de temei legal, apreciere pe care Curtea o înlătură în considerarea următoarelor argumente:
Drepturile la pensie ale intimatului-reclamant au fost deschise la 01.11.1991. În anul 1991, legea care reglementa condițiile în care se putea obține punerea în plată a pensiilor era Legea nr.3/1977.
Potrivit dispozițiilor art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977 vechimea necesară, suficientă pentru a fi considerată stagiu complet este de 25 de ani pentru munca desfășurată în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Susținerea conform căreia stagiul de cotizare luat în considerare ar trebui să fie cel de 30 de ani prevăzut de Legea nr.19/2000 este neîntemeiată pentru că această lege nu se poate aplica retroactiv, în condițiile în care drepturile la pensie au fost deschise anterior anului 2001, iar prevederile art.2 alin.2 din HG nr.1550/2004 fac trimitere expresă la reglementările în vigoare în anul deschiderii dreptului la pensie.
Cât privește conținutul art.14 din Legea nr.3/1977, Curtea subliniază că textul acestui articol nu reglementează doar scăderea vârstei de pensionare, așa cum eronat susține recurenta, ci menționează, în mod expres, în alineatul 1, durata stagiului de cotizare și modul de calcul al acestuia.
În acest sens este și Decizia nr.40/22.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii pe care instanțele judecătorești sunt obligate să o respecte în conformitate cu dispozițiile art.329 alin.3 Cod pr.civilă.
În ceea ce privește critica raportată generic la dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, Curtea nu decelează în hotărârea instanței de fond și în etapele procedurale ce au precedat-o, motive de ordine publică a căror presupusă nerespectare să afecteze legalitatea și temeinicia sentinței recurate. De altminteri, Curtea remarcă faptul că nici recurenta nu poate să fi reținut asemenea împrejurări de vreme ce invocarea dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă s-a realizat într-o manieră generică, fără detalierea în concret a acestor eventuale încălcări procedurale.
Potrivit dispozițiilor art.723 alin.1 Cod pr.civilă, drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
Această prevedere cuprinsă în dispozițiile finale ale Codului d e procedură civilă se referă la oricare dintre drepturile procedurale printre care se numără și dreptul de a declara recurs.
În condițiile în care instanța de fond a arătat în considerentele sentinței că problema de drept care stă la baza pretențiilor intimatului-reclamant a fost interpretată unitar, cu putere de lege pentru toate instanțele judecătorești, prin Decizia nr.40/22.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, este evident că nici instanța de recurs nu putea pronunța o decizie care să ignore interpretarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin raportare la obligațiile stabilite în art.329 alin.3 Cod pr.civilă.
Prin urmare, fondul pretențiilor deduse judecății depinzând de o problemă de drept interpretată unitar și cu forță obligatorie de către Înalta Curte de Casație și Justiție și fiind soluționat de instanța de fond în deplin acord cu această interpretare, nu putea în mod rezonabil și legal să obțină o altă soluție în fața instanței de recurs care este ținută, în egală măsură ca și Tribunalul București de decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Aceste aspecte evidente de ordin procedural au fost sau trebuia să fi fost cunoscute de recurentă (prin intermediul personalului specializat din cadrul compartimentului juridic sau serviciului juridic) la momentul la care a decis să formuleze recurs, deși știa că instanța de recurs trebuie să se supună dispozițiilor art.329 alin.3 Cod pr.civilă raportat la interpretarea problemei de drept specifică speței deduse judecății și putea cu ușurință prevedea rezultatul demersului procedural inițial, respectiv respingerea recursului.
În aceste condiții, devine evident că declararea recursului nu s-a făcut în scopul reformării sentinței pronunțată de Tribunalul București în raport de dispozițiile art.329 alin.3 Cod pr.civilă aplicabile în privința analizei pe fond a cauzei de către instanța de recurs, ci exclusiv pentru a întârzia în mod deliberat momentul de la care urma să se supună hotărârii instanței de fond, împrejurare ce îndreptățește Curtea să aprecieze că cererea de recurs a fost formulată cu vădită rea-credință.
Atât timp cât există o decizie în interesul legii (respectiv decizia nr.40/22.09.2008) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care se impune cu forța unei legi tuturor instanțelor de judecată, inclusiv prezentei instanțe de recurs, este evident că nu se putea adopta o altă soluție în cauză decât prin ignorarea inacceptabilă și nelegală a dispozițiilor art.329 alin.3 Cod pr.civilă.
Apreciind că prin soluția pronunțată pe fondul cauzei Tribunalul Bucureștia soluționat temeinic și legal pretențiile formulate de reclamantul-intimat și că recurenta, prin formularea recursului nu intră sub incidența dispozițiilor art.723 alin.1 Cod pr.civilă în sensul că nu se poate reține buna sa credință în exercitarea căii de atac, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul și în baza art.1081alin.1 pct.1 lit.a Cod pr.civilă va amenda recurenta, prin reprezentant legal, cu suma de 100 Ron, urmând a face aplicarea în mod corespunzător, a dispozițiilor art.1081Cod pr.civilă. Reținând că recurenta a căzut în pretenții în prezentul recurs față de intimatul-reclamant, urmează a da eficiență dispozițiilor artz.274 Cod pr.civilă și va obliga recurenta să plăte4ască intimatului suma de 600 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare onorariu apărător, conform mențiunilor înscrise în chitanța seria - nr.938/15.01.2010 emisă de Cabinetul de Avocat -.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr.5928 din data de 22.06.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.12053/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
În temeiul art.108 pct.1 lit.a Cod pr.civilă, dispune amendarea recurentei cu 100 Ron.
Cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicarea măsurii amenzii aplicate.
Obligă recurenta la plata sumei de 600 Ron, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă cu privire la soluționarea recursului.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact.LG/2 ex./08.02.2010
Jud.fond:;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Zeca Dorina, Farmathy Amelia
