Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 394/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.394
Ședința publică din data de 25 februarie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
JUDECĂTORI: Adriana Florina Secrețeanu, Simona Petruța Buzoianu
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D și contestatorul G -, domiciliat în Târgoviște, str.- -,.4 A,.A,.13, județ D, împotriva sentinței civile nr.1966 din 26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata SC D SRL, cu sediul în Târgoviște,-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-intimată reprezentată de consilier juridic și recurentul-contestator personal și asistat de avocat - din Baroul Dâmbovița, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
Recursuri scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Apărătorii părților având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile acestora și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta-intimată solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond menținerea sentinței și ca o consecință menținerea deciziei emisă de casa județeană de pensii.
Susține în esență că expertiza de specialitate efectuată la instanța de fond a fost efectuată de un expert contabil și nu unul specializat în normarea muncii și salarizare, expertul nefăcând altceva decât să preia concluziile scrise formulate de contestator. Mai arată că munca prestată de contestator nu se poate încadra decât în grupa a II-a de muncă, -ul virat fiind corespunzător celui pentru condiții normale de muncă și nu pentru condiții speciale. În fine, mai susține că declarațiile de martori sunt nerelevante întrucât nu aveau calitatea de a stabili dacă un coleg de muncă se încadrează sau nu în grupă superioară de muncă.
Avocat - având cuvântul pentru recurentul-contestator arată că acesta a avut calitatea de ziarist și și-a desfășurat activitatea într-o tipografie cu un grad ridicat de noxe de plumb.
Mai arată că decizia de pensionare nr.-/7.09.2000 a fost anulată la data de 0.11.2006, urmare unei note de constatare, decizia inițială fiind emisă cu luarea în considerare a legislației vechi.
Mai precizează că prin adeverința nr.171/2.08.2000 a SC D, angajatorul recunoaște că se poate reține grupa I de muncă, situație întărită și de faptul că societatea nu a promovat recurs, de aici concluzionându-se că-și însușește mențiunile din adeverință.
În fine, mai susține că la anularea deciziei de pensionare nu se poate invoca legislația nouă întrucât aceasta a fost emisă în baza legislației vechi, în caz contrar încălcându-se principiul neretroactivității, aspect reținut chiar de curtea de apel la pronunțarea în precedent a altor trei decizii având același obiect și care priveau trei colegi ai recurentului-contestator de azi.
Față de susținerea recurentei-intimate în sensul că expertiza efectuată în cauză nu a fost întocmită de un expert specializat în normarea muncii și salarizare, ci de un expert contabil, arată că nici la Tribunalul Dâmbovița și nici la Curtea de APEL PLOIEȘTI nu există autorizat vreun expert cu o astfel de specializare.
De asemenea, mai arată că în mod corect s-a concluzionat de instanța de fond că angajatorul a emis adeverința nr.171/2000 în mod legal, aceasta fiind un act juridic în vigoare și, mai mult, nu a făcut obiectul niciunei acțiuni în anulare.
Solicită respingerea recursului recurentei-intimate.
În ceea ce privește recursul contestatorului referitor la acordarea daunelor morale susține că în mod greșit instanța de fond a reținut că acesta nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit, subliniind hotărâri CEDO din care rezultă că "a-i cere unei părți să facă dovada prejudiciului moral suferit e ca și cum a-i cere o probă imposibilă", cuantumul prejudiciului moral fiind lăsat la aprecierea judecătorului.
Solicită admiterea recursului contestatorului, modificarea sentinței primei instanțe și pe fond admiterea și a capătului de cerere referitor la daunele morale. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar note scrise și copia deciziei nr.2495/2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI într-o cauză similară.
Consilier juridic având cuvântul pe recursul contestatorului solicită respingerea acestuia, în cauză nefiind îndeplinite disp.art.998 Cod civil, nefăcându-se dovada suferinței morale cauzată acestuia.
CURTEA
Prin contestația înregistrată la nr- la Tribunalul Dâmbovița, contestatorul G - a chemat în judecată intimata Casa Județeană de Pensii D, și a solicitat anularea deciziei nr.-/9.11.2006 emisă de intimată.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că la data de 02.11.2006 a fost întocmită nota de constatare nr.58132 a Comisiei de audit a Casei Naționale de Pensii, prin care s-a anulat decizia nr.-/07.09.2000, anulându-se și efectele deciziei prin care contestatorul a fost pensionat pentru muncă depusă și limită de vârstă, fără nici un fel de justificare și fără a i se da contestatorului dreptul de a cunoaște adevăratele motive ce au determinat luarea acestei măsuri.
A mai arătat contestatorul că în cuprinsul deciziei nu se precizează nimic în legătură cu drepturile viitoare și nici modalitățile de contestare a acesteia, fiind lăsat în imposibilitate de a beneficia de pensie și de a ataca decizia care a fost emisă cu rea credință, fiind nejustificată.
Intimata Casa Județeană de Pensii Daf ormulatîntâmpinareprin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.576/08.06.2007, Tribunalul Dâmbovița, în urma probatoriilor adminJ. cu înscrisuri și depozițiile martorilor și G, audiați în cauză la solicitarea contestatorului, a admis contestația și a anulat în parte decizia nr.-/09.11.2006, obligând intimata să ia în considerare la acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, perioada de activitate 01.03.1968 - 31.10.1997, încadrată în grupa a II-a de muncă.
Împotriva sentinței a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii D, invocând disp.art.304 pct.6, 7, 8 și 9 și art.3041Cod procedură civilă.
Prin decizia 892/01.10.2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de intimată, s-a casat sentința și trimis cauza spre rejudecare, cu motivarea că prima instanță era datoare să pună în vedere contestatorului să precizeze cu exactitate care sunt cererile acestuia, iar pentru o justă soluționare a cauzei se impunea și administrarea unei expertize de specialitate, urmând ca expertul să stabilească în ce grupă de muncă se încadrează activitatea desfășurată de contestator în perioada în discuție.
În urma casării cu trimitere spre rejudecare, s-a format dosarul nr-.
Instanța de fond a pus în vedere reclamantului să-și precizeze cererea, acesta solicitând să se constate că decizia nr.-/09.11.2006 emisă de CJP este nulă și a solicitat obligarea pârâtei la 70.000 lei daune morale către reclamant, totodată în ședința publică din 23.01.2008 fiind introdus în cauză angajatorul SC D SRL Târgoviște.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a ridicat excepția prematurității acțiunii, iar pe fondul cauzei a considerat că este o contestație la decizia de anulare a deciziei de pensionare și că în mod corect a procedat la anularea acestei decizii, în privința daunelor morale a considerat că nu sunt îndeplinite elementele prevăzute de legea civilă pentru acordarea acestora, întrucât reclamantului nu i s-au adus atingeri drepturilor sale personale nepatrimoniale și nu i s-a provocat nici o suferință morală, fiind atașate decizia în cauză cu actele care au stat la baza emiterii acesteia.
S-a solicitat și admis efectuarea unei expertize contabile, având ca obiectiv să se verifice dacă reclamantul, la data pensionării, conform actelor existente la dosarul de pensionare, îndeplinea condițiile de pensionare, ținându-se cont de grupa de muncă și să se stabilească în ce grupă de muncă se încadrează activitatea desfășurată de reclamant în perioada în discuție.
Prin sentința nr.1966/26.11.2008, Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte cererea formulată de reclamantul G -, în contradictoriu cu pârâtele Casa Județeană de Pensii D și SC D SRL, a anulat decizia nr.-/09.11.2006 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii D, a respins capătul de cerere privind daunele morale și a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii D la 1.400 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
S-a reținut în fapt de către tribunal că, în urma unei note de constatare, Casa Județeană de Pensii a dispus anularea deciziei -/07.09.2000, emițând în acest sens decizia nr.-/09.11.2006, motivat de faptul că stagiul de cotizare este nereal și că titularul nu poate beneficia de grupa superioară de muncă, întrucât nu a prestat activitate în grupa I de muncă, și că adeverința nr.171 din 02.08.2000 eliberată de SC D nu întrunește condițiile de document justificativ, prevăzându-se în plus și sesizarea organelor de cercetare penală.
Referitor la latura penală, cu adresa nr.82505 din 05.09.2008 Inspectoratul de Poliție Dap recizat că nu s-a început urmărirea penală împotriva reclamantului (fila 60 dosar).
În urma efectuării expertizei, concluziile au fost clare, în sensul că reclamantul îndeplinea condițiile de pensie pentru limită de vârstă, dosarul de pensionare conține documentele prevăzute de lege pentru stabilirea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, iar pentru perioadele 18.03.1969-31.12.1994 nu se poate face o altă încadrare a condițiilor de lucru decât cea făcută de angajator, în sensul că activitatea de încadrează în grupa I de muncă, ținându-se cont și de adeverința 171/2.08.2000 emisă de SC D SA Târgoviște, adeverință care nu a fost înscrisă în fals, ea producându-și efecte.
În ceea ce privește capătul doi al cererii de chemare în judecată, referitor la obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii D la plata sumei de 70.000 lei reprezentând daune morale, tribunalul a constatat că această cerere nu este întemeiată, reținând că pentru a fi angajată răspunderea patrimonială pentru daune morale este necesar să se dovedească elementele răspunderii civile, respectiv fapta ilicită, prejudiciul și legătura de cauzalitate, dauna morală constând în atingerea adusă personalității omului, a existenței sale, a integrității corporale și a sănătății, a sensibilității fizice sau psihice, a sentimentelor sale, a cinstei, onoarei, prestigiului profesional etc.
Termenul de daună morală sugerează o lezare adusă drepturilor extrapatrimoniale, provenind din atingerea adusă acelor valori sau atribute ale individului care îi definesc personalitatea, iar prejudiciul în discuție, neavând conținut economic, nu poate fi evaluat în bani, iar spre deosebire de celelalte despăgubiri civile, judecătorul este singurul care, în raport de consecințele suferite de partea vătămată, va aprecia suma care să completeze prejudiciul moral cauzat.
A reținut tribunalul că dovada prejudiciului moral suferit este în sarcina reclamantului, iar din actele depuse la dosar, respectiv xerocopii ale unor articole apărute în presă, nu rezultă că reclamantul a suferit vreo daună morală, întrucât nota de constatare nr.58129 nu are legătură cu reclamantul, nefiind trecut numele acestuia iar faptul că în România Liberă inserează cazul, în care se arată că a fost pensionat pentru limită de vârstă și solicită adăugarea grupei superioare de muncă.
Față de cele mai sus arătate tribunalul a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile pentru obligarea pârâtei la plata daunelor morale, motiv pentru care a respins acest capăt.
Împotriva acestei sentințeau formulat recurs intimata Casa Județeană de Pensii D și contestatorul G -.
În motivarea recursului, contestatorul G - critică sentința pentru motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.306 alin.3 Cod procedură civilă.
Susține recurentul că greșit instanța de fond a respins cererea de daune morale, pe motiv că nu a făcut dovada prejudiciului moral, motivarea fiind contrară practicii și literaturii juridice, practicii CEDO în materie.
În motivarea recursului, intimata Casa Județeană de Pensii D susține că expertiza efectuată în cauză de către un expert contabil și nu de un expert cu specializarea organizarea muncii - salarizare, a dus la o concluzie eronată și superficială, în sensul că aceasta a concluzionat și instanța a preluat că nu se poate stabili o altă grupă de muncă decât cea stabilită de angajator, s-a preluat punctul de vedere al angajatorului, deși acesta încalcă prevederile legale, respectiv Ordinul 50/1990, cu modificările și completările ulterioare.
Pe de altă parte, susține recurenta că așa cum precizează și direcția specializată în încadrare în grupa superioară de muncă din cadrul CNPAS, activitatea din industria poligrafică se poate încadra numai în grupa a doua de muncă, conform pct.100, anexa 2, din Ordinul nr.50/1990 cu modificările și completările ulterioare.
Precizează recurenta că din dovezile depuse la dosar, respectiv procesul verbal încheiat în data de 27 ianuarie 2000 de către Corpul de Control Asigurări Sociale, precum și situația constituirii și virării CAS, dispozițiile de plată CAS rezultă fără putință de tăgadă că unitatea unde și-a desfășurat activitatea și intimatul nu a făcut viramentele contribuției de asigurări sociale decât pentru condiții normale de muncă, însuși angajatorul recunoscând, în adresa solicitată de către instanță, că salariații nu au lucrat în mediu toxic, ci în condiții normale de muncă, nu au existat și nu există documente de încadrare în grupa superioară de muncă în arhiva instituției.
În ceea ce privește declarațiile martorilor, consideră că acestea sunt subiective, deoarece nu aveau calitatea de a stabili dacă un coleg se încadrează sau nu în grupa superioară de muncă.
Precizează recurenta că în cauza dedusă judecății există o încălcare gravă a legii, astfel având în vedere prevederile art.89 alin.1 în mod corect și legal a procedat la emiterea unei decizii de anulare a deciziei de pensionare.
În ceea ce privește încadrarea în grupa I de muncă a unor salariați care au lucrat în industria poligrafică, precizează că același complet de judecată a considerat că aceștia nu se încadrează în grupa I de muncă, ci în grupa a II-a, conform prevederilor legale.
Recurentul-contestator G - a formulat note scrise, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de intimata Casa Județeană de Pensii D ca nefondat
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Cu privire la recursul intimatei Casa Județeană de Pensii D:
În urma unei note de constatare a Comisiei de Audit a Casei Naționale de Pensii, nr.58132/02.11.2006, Casa Județeană de Pensii a emis decizia nr.-/09.11.2006 prin care a dispus anularea deciziei de pensionare pentru muncă depusă și limită de vârstă nr.-/07.09.2000 privind pe reclamant,
În motivarea acestei decizii s-a invocat faptul că stagiul de cotizare este
nereal și că titularul nu poate beneficia de grupa superioară de muncă, întrucât nu a prestat activitate în grupa I de muncă, iar adeverința nr.171 din 02.08.2000 eliberată de SC D nu întrunește condițiile de document justificativ.
Din probele adminJ. în cauză, tribunalul a constatat în mod corect că la data pensionării, conform actelor depuse la dosarul de pensionare și dispozițiile legale în vigoare la acel moment, reclamantul îndeplinea condițiile pentru stabilirea pensiei pentru limită de vârstă și a grupei I de muncă.
Din adeverința nr.171/2.08.2000 emisă de către angajator, intrată în circuitul civil și neanulată până la această dată, coroborat cu dispozițiile art. 6, 14 și 15 din Ordinul nr. 50/1990 al, rezultă că activitatea desfășurată de reclamant se încadrează în grupa I de muncă.
Deși, din art. 90 anexa II-a din Ordinul 50/1990 rezultă că industria poligrafică se încadrează în grupa a II-a de muncă, expertul desemnat în cauză a precizat că activitățile descrise nu fac referire în mod concret la activitățile desfășurate în tipografiile cu proces tehnologic bazat pe plumb topit, articolele din Ordinul nr. 50/1990 care fac referire la tehnologiile bazate pe plumb topit și prelucrarea plumbului se regăsesc în anexa I, corespunzător grupei I de muncă, rezultând astfel că, în mod întemeiat, pentru perioada 18.03.1969-31.12.1990 nu este posibilă o altă încadrare a condițiilor de lucru decât cea făcută de însăși conducerea unității.
Critica recurentei privind efectuarea expertizei de către un expert contabil și nu de un expert cu specializarea organizarea muncii - salarizare este neîntemeiată, în condițiile în care recurenta nu a formulat obiecțiuni în acest sens la instanța de fond.
Față de toate aceste împrejurări, curtea constată că decizia de anulare de către recurentă, după 6 ani, a deciziei de pensionare definitivă emisă în favoarea reclamantului, este nelegală și netemeinică, iar tribunalul a procedat în mod corect la anularea acesteia prin sentința recurată.
Cu privire la recursul contestatorului G -,
referitor la obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii D la plata sumei de 70.000 lei reprezentând daune morale:
A arătat recurentul că greșit instanța de fond a respins cererea de daune morale, pe motiv că nu a făcut dovada prejudiciului moral, motivarea fiind contrară practicii și literaturii juridice, practicii CEDO în materie.
Critica recurentului este neîntemeiată, în condițiile în care, pentru stabilirea răspunderii civile delictuale întemeiată pe dispozițiile art. 998 Cod civil, este necesar a fi dovedite fapta ilicită, prejudiciul și legătura de cauzalitate, dauna morală constând în atingerea adusă personalității omului, a existenței sale, a integrității corporale și a sănătății, a sensibilității fizice sau psihice, a sentimentelor sale, a cinstei, onoarei, prestigiului profesional.
Tribunalul a reținut în mod întemeiat că, în ceea ce privește prejudiciul moral, judecătorul este cel care, în raport de consecințele suferite de partea vătămată, va aprecia suma care să reprezinte prejudiciul moral, iar din actele depuse la dosar, nu rezultă că reclamantul a suferit vreo daună morală, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru obligarea pârâtei la plata daunelor morale.
Pentru aceste motive, curtea constată că sentința recurată este legală și temeinică, nefiind incidente nici unul din motivele de recurs invocate de recurente, considerente pentru care, în baza dispozițiilor art. 304-312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În ceea ce privește cererea recurentului contestator privind cheltuielile de judecată, față de dispozițiile art. 274 și art. 276 Cod procedură civilă, având în vedere respingerea recursului formulat de contestator, dar și respingerea recursului formulat de intimată, curtea apreciază că se impune obligarea intimatei la plata către contestator a Jd in cheltuielile de judecată efectuate de acesta, 800 lei onorariu avocat, conform chitanței de puse la dosar și va obligă intimata la 400 lei cheltuieli de judecată către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D și contestatorul G, domiciliat în Târgoviște, str.- -,.4 A,.A,.13, județ D, împotriva sentinței civile nr.1966 din 26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata SC D SRL, cu sediul în Târgoviște,-, județ D, ca nefondate.
Obligă intimata Casa Județeană de Pensii D la 400 lei cheltuieli de judecată către recurentul G -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.02.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Adriana Florina Secrețeanu, Simona Petruța Buzoianu
- - - - - -
Grefier,
fiind în prezenta se
semnează de prim grefier
Red.
2 ex/25.03.2009
f- - Tribunalul Dâmbovița
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu, Simona Petruța Buzoianu
