Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 64/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(5959/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.64/
Ședința publică din data de 07 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr. 5695 din 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.14958/3/AS/2009 în contradictoriu cu intimatul-contestator, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul contestator, personal, lipsind recurenta intimată Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul contestator, a depus la dosar întâmpinare prin serviciul registratură al acestei secții la data de 03.12.2009, precum și faptul că recurenta intimată Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul contestator, personal, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5695/26.06.2009 pronunțată în dosarul nr.14958/3/AS/2009, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B; a anulat decizia nr.-/26.02.2009 emisă de pârâtă; a obligat pârâta să emită o decizie de recalculare retroactiv, începând cu 01.12.2005, cu luarea în considerare a orelor suplimentare, spor funcție suplimentară și a sporului de stres, evidențiate în adeverințele nr.1596/08.10.2008 emisă de Societatea de Construcții "" SA și nr.1564/26.09.2008, emisă de Societatea de Construcții Poduri SA; a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată; a obligat pârâta la plata către reclamant a diferențelor dintre pensia calculată și cea cuvenită potrivit sentinței și pensia efectiv încasată, începând cu data de 01.12.2005 și până la data emiterii deciziei de recalculare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin decizia nr.-/26.02.2009 au fost recalculate drepturile de pensie ale reclamantului, în conformitate cu prevederile OUG nr.4/2005, stabilindu-se în favoarea acestuia o pensie în cuantum de 986 lei.
Prin aceeași decizie se menționează că nu s-au luat în calcul orele suplimentare, sporuri de stres și sporul de funcție suplimentară,
S-a statuat că potrivit art.3 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, dreptul comun în materie, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege.
Acest principiu este consacrat expres de Legea nr.19/2000 prin art.2, care dispune că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
A constatat tribunalul că din adeverințele nr.1596/08.10.2008 și nr.1564/26.09.2009 rezultă că reclamantul, în perioada cât a prestat muncă a beneficiat de spor pentru exercitarea unei funcții suplimentare, spor de stres și spor ore suplimentare, sporuri pentru care s-a virat la bugetul de stat contribuție de asigurări sociale.
Față de toate aceste dispoziții legale și față de situația de fapt reținută în cauză, s-a apreciat de către instanța de fond că în speță se impune recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului cu luarea în considerare și a sporurilor sus menționate, pentru a se face astfel aplicabilitate deplină principiului contributivității consacrat atât de Legea nr.3/1977 cât și de Legea nr.19/2000.
Pentru aceste considerente, potrivit art.87 și art.155 din legea nr.19/2000, tribunalul a admis cererea reclamantului, a anulat decizia contestată și, în consecință, a obligat pârâta să emită o decizie de recalculare retroactiv, începând cu 01.12.2005, cu luarea în considerare a orelor suplimentare, spor funcție suplimentară și a sporului de stres, evidențiate în adeverințele nr.1596/08.10.2008 emisă de Societatea de Construcții "" SA și nr.1564/26.09.2008, emisă de Societatea de Construcții Poduri SA.
Având în vedere că reclamantul nu a depus la dosar dovezi privind efectuarea cheltuielilor de judecată, acest capăt de cerere a fost respins ca neîntemeiat.
Totodată, pârâta a fost obligată la plata către reclamant a diferențelor dintre pensia calculată și cea cuvenită potrivit sentinței și pensia efectiv încasată, începând cu data de 01.12.2005 și până la data emiterii deciziei de recalculare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiurile de modificare prevăzute de art.304 pct.4, 9 Cod pr.civilă și dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, recurenta susține în esență depășirea de către judecători a atribuțiilor conferite de lege, incursiunea lor în domeniul altor puteri constituite, în dauna ordinii constituționale și interesului public, cât și pronunțarea sentinței atacate cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat că veniturile salariale obținute pentru ore suplimentare, sporuri funcție suplimentară și sporul de stres sunt temporare și fără caracter permanent, nefăcând parte din baza de calcul a pensiilor, astfel încât nu pot fi luate în considerare la stabilirea drepturilor la pensie. S-au nesocotit totodată dispozițiile OUG nr.4/2005, normă cu caracter special, a cărei aplicabilitate este prioritară celei generale, ce specifică faptul că aceste forme de retribuire fără caracter permanent nu sunt luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
Se susține totodată că adeverințele valorificate de prima instanță nu cuprind condițiile de fond și formă prevăzute în capitolul VI din OUG nr.4/2005, considerente pentru care nu au fost valorificate de Casa Locală de Pensii.
Intimatul-contestator a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul, pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii.
În condițiile în care din conținutul adeverințelor nr.1596/08.10.2008 emisă de Societatea de Construcții "" SA și nr.1564/26.09.2008, emisă de Societatea de Construcții Poduri SA, rezultă că intimatul-contestator a realizat venituri pentru ore suplimentare, spor funcție suplimentară și stres, care au fost plătite din fondul de salarii, pentru care s-a calculat și virat contribuția de asigurări sociale conform legii, în mod corect și realizând o justă aplicațiune a prevederilor art.2 lit.e, art.23 alin.1 lit.a, art.160 alin.5, art.161 alin.2 din Legea nr.19/2000, OUG nr.4/2005, Tribunalul a dispus obligarea Casei de Pensii a Municipiului B la emiterea unei noi decizii prin care, la recalcularea drepturilor de pensie să fie luate în considerare mențiunile din cuprinsul adeverințelor sus menționate.
Susținerile recurentei conform cărora veniturile suplimentare precizate nu au fost incluse de legiuitor în categoria sporurilor cu caracter permanent nu pot fi primite. Cum, legal a reținut prima instanță, la calculul drepturilor de pensie trebuie avute în vedere și aceste venituri, în condițiile în care legiuitorul nu enumeră expres care sunt sporurile ce trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, ci indică criteriile ce permit determinarea lor.
Pe de altă parte, acceptarea unei astfel de ipoteze ar atrage încălcarea unuia dintre principiile ce guvernează sistemul public de asigurări sociale, astfel cum este prevăzut de art.2 din Legea nr.19/2000, deoarece veniturile obținute pentru ore suplimentare, spor funcție suplimentară, spor stres, au determinat o sporire a drepturilor bănești provenite din muncă, totodată au fost avute în vedere la calculul contribuției de asigurări sociale, în sensul măririi corespunzătoare a acesteia.
Totodată, OUG nr.4/2005, ca normă specială, are relevanță în cauză doar în condițiile în care nu contravine dispozițiilor actului normativ general respectiv Legea nr.19/2000.
Adeverințele valorificate de prima instanță întrunesc standardele impuse de cap.VI din Anexa OUG nr.4/2005, cuprinzând toate datele necesare stabilirii corecte a drepturilor de pensie pentru sporurile realizate și solicitate a fi incluse în baza de calcul a pensiilor: beneficiarul acestor sporuri, unitatea angajatoare a emis adeverințele, perioada acordată, aspectul achitării contribuțiilor de asigurări sociale conform prevederilor legale în vigoare la acea dată.
De altfel, recurenta nu indică condiția de fond sau formă din OUG nr.4/2005 neîndeplinită de adeverințele în cauză, de natură a afecta valabilitatea lor, sens în care în mod corect a valorificat prima instanță veniturile suplimentare și sporurile atestate de acestea.
Motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă nu sunt incidente în cauză, nu se menționează în concret în ce constă imixtiunea instanței în activitatea recurentei, nu se menționează ce anume texte de lege au fost greșit aplicate ori neluate în considerare și în ce mod.
De aceea se poate concluziona că aceste motive au caracter pur formal, la fel ca și invocarea art.3041Cod pr.civilă, ceea ce impune înlăturarea lor ca atare.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată, fiind pronunțată cu respectarea normelor de drept aplicabile în cauză, neexistând o imixtiune a instanței de fond în atribuțiile Casei de Pensii a Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr. 5695 din 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.14958/3/AS/2009 în contradictoriu cu intimatul-contestator .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 07.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LU.
Dact.LG/2 ex./20.01.2010
Jud.fond: Al.;
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
