Ordonanță președințială. Decizia 65/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(6808/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 65/
Ședința publică din data de 07 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 5920 din 01 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 37426/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, având ca obiect - ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, prin consilier juridic, cu delegație atașată la fila 17 dosar, lipsind recurenta-reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Consilierul juridic al intimatei-pârâte Casa de Pensii a Municipiului,depune la dosar concluzii scrise și solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 5920 din 01 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 37426/3/AS/2009, s-a respins cererea prin care reclamanta a solicitat ca pe calea ordonanței președințiale să se dispună obligarea pârâtei CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B la plata începând cu luna septembrie 2006 sumelor de bani reprezentând pensia pentru limită de vârstă stabilită prin decizia nr. -/15.12.2008, prin virarea în contul bancar comunicat pârâtei la data de 09.06.2009 prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire; obligarea pârâtei la justificarea sumelor de bani reprezentând pensia pentru fiecare perioadă lunară pusă în plată începând cu 11.09.2006, precum și la plata unei dobânzi legale pentru pagubele suferite prin tergiversarea și neîndeplinirea obligațiilor legale, prin neplata în termenele legale a pensiei notificate cu multă întârziere și care a fost stabilită nelegal și necorespunzător.
Reclamanta a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- prin decizia nr. -/15.12.2008 emisă de pârâtă s-a stabilit pentru reclamantă o pensie de asigurări sociale pentru limită de vârstă în cuantum de 190 lei;
- deciziile au fost contestate de reclamantă, litigiile făcând obiectul unor dosare aflate pe rolul Curții de Apel Pitești;
- deși cuantumul pensiei a fost stabilit nelegal și necorespunzător în raport de cerințele Legii nr. 3/1977, Legii nr. 19/2000 și împreună cu Convenția de asigurare Socială între Franța și România din data de 16.12.1976, pârâta nu a virat în conturile ce i-au fost puse la dispoziție nici suma modică pe care a calculat-o ca drept de pensie;
- în felul acesta pârâta și-a încălcat obligațiile legale care prevăd efectuarea plății pensiei în termen de 30 zile de la data emiterii deciziei de pensie (art. 83 din Legea nr. 19/2000) și a încălcat dispozițiile publicate pe situl internet "cnpas.org" cu privire la formalitățile pe care cetățenii cu domiciliul în străinătate trebuie să le îndeplinească în vederea stabilirii și încasării drepturilor de pensie în România;
- pârâta a transmis un răspuns expediat la 22.07.2009 prin care confirmă încă o dată că plata pensiei nu o să fie făcută din motive nelegale și în mod abuziv cu singurul scop de a nu plăti pensia modică anterior indicată;
- prin admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată se va curma abuzul săvârșit de pârâtă și va fi reparată paguba cauzată de aceasta;
- sentința atacată a fost dată cu încălcarea art. 20 și 21 din Constituția României, art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților, precum și a art. 6 și 14 din acest ultim act normativ internațional;
- instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, încălcând art. 304 pct. 8 Cod Procedură Civilă când a considerat că cererea reclamantei nu îndeplinește cerințele impuse de art. 581 Cod Procedură Civilă;
- cu rea credință și în mod abuziv, instanța a respins cererea de chemare în judecată și nu a avut în vedere caracterul urgent al măsurii reclamate, neținând seama de împrejurarea că aceasta este necesară și rezultă din fapte și situații concrete;
- potrivit textului legal se pot lua pe calea ordonanței președințiale măsuri urgente care să nu prejudece fondul cauzei;
- cererea reclamantei este legală, întemeiată și nu poartă nicio discuție;
- situația reclamantei nu este izolată, din faptele relatate în acest dosar și luând în considerare completul istoric reiese fără niciun dubiu că cetățeni români stabiliți în Franța cu statut de refugiat politic sunt considerați de pârâtă că nu au drept la pensie în România, atât timp cât au părăsit România și au cerut statutul de refugiat politic în altă țară.
Prin întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod Procedură Civilă și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Criticile exprimate în motivarea recursului nu pot fi primite, Tribunalul procedând corect atunci când a respins cererea de ordonanță președințială ce i-a fost dedusă judecății.
Prin această cerere, recurenta-reclamantă a solicitat să se dispună obligarea intimatei-pârâte la plata începând cu luna septembrie 2006 sumelor de bani reprezentând pensia pentru limită de vârstă stabilită prin decizia nr. -/15.12.2008, prin virarea în contul bancar comunicat pârâtei la data de 09.06.2009 prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire; obligarea intimatei-pârâte la justificarea sumelor de bani reprezentând pensia pentru fiecare perioadă lunară pusă în plată începând cu 11.09.2006, precum și la plata unei dobânzi legale pentru pagubele suferite prin tergiversarea și neîndeplinirea obligațiilor legale, prin neplata în termenele legale a pensiei notificate cu multă întârziere și care a fost stabilită nelegal și necorespunzător.
Față de împrejurarea că recurenta-reclamantă a formulat o cerere de ordonanță președințială, în speță sunt aplicabile prevederile art. 581 alineatul 1 Cod Procedură Civilă, potrivit cu care "instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări."
Din interpretarea gramaticală, logică și sistematică a acestui text legal, în acord și cu aspectele exprimate în mod constant în doctrina și jurisprudența românească, rezultă că pentru admiterea unei astfel de cereri este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, lipsa fie și doar a uneia dintre acestea având ca efect respingerea respectivei acțiuni.
În primul rând trebuie să se facă dovada caracterului urgent al măsurii ce se cere a fi luată pe calea ordonanței președințiale, în al doilea rând este necesar ca măsura în discuție să aibă caracter vremelnic și în ultimul rând este obligatoriu ca pe această cale să nu se ajungă la o prejudecare a fondului litigiului dintre părți.
Or, așa cum rezultă din analiza actelor și lucrărilor dosarului, recurenta-reclamantă nu a demonstrat în nici un fel caracterul urgent al cererii sale și nu a administrat dovezi pertinente și concludente sub acest aspect.
Totodată, a formulat pretenții ce nu au caracterul unor măsuri vremelnice (adică temporare), ci definitive. Mai precis, dacă s-ar proceda la admiterea capetelor de cerere formulate, situația creată în acest fel ar avea caracter definitiv și nu temporar.
În raport de toate cele ce preced, este evident că prima instanță a făcut o aplicațiune corespunzătoare în cauză a dispozițiilor art. 581 Cod Procedură Civilă, respingând în mod justificat cererea de ordonanță președințială.
Iată de ce vor fi înlăturate criticile recurentei în sensul că sentința atacată a fost dată cu încălcarea art. 20 și 21 din Constituția României, art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților, precum și a art. 6 și 14 din acest ultim act normativ internațional, precum și cele în sensul că instanța ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești când a considerat că cererea reclamantei nu îndeplinește cerințele impuse de art. 581 Cod Procedură Civilă.
Niciuna dintre normele juridice la care face referire recurentă nu a fost încălcată de Tribunal, autoarea cererii de ordonanță președințială având în continuare posibilitatea de a se adresa instanțelor judecătorești din România pentru a obține soluționarea pretențiilor sale, însă pe calea formulării unei acțiuni care să vizeze fondul litigiului dintre părți și nu prin intermediul procedurii reglementată de art. 581-582 Cod Procedură Civilă.
Din aceleași considerente apar ca neîntemeiate și susținerile recurentei potrivit cu care intimata-pârâtă și-ar fi încălcat obligațiile legale care prevăd efectuarea plății pensiei în termen de 30 zile de la data emiterii deciziei de pensie (art. 83 din Legea nr. 19/2000), precum și dispozițiile publicate pe situl internet "cnpas.org" cu privire la formalitățile pe care cetățenii cu domiciliul în străinătate trebuie să le îndeplinească în vederea stabilirii și încasării drepturilor de pensie în România. Constatarea eventualei nerespectări a obligațiilor și dispozițiilor la care se face referire în motivarea recursului nu poate avea loc decât în cadrul unei proceduri care să antameze fondul pricinii și nu pe calea ordonanței președințiale, câtă vreme în prezentul proces nu s-a demonstrat respectarea cerințelor privind caracterul urgent și vremelnic al măsurilor solicitate a fi dispuse de către autoarea cererii de chemare în judecată.
Nu pot fi luate în considerare nici aserțiunile recurentei conform cărora "din faptele relatate în acest dosar și luând în considerare completul istoric reiese fără niciun dubiu că cetățeni români stabiliți în Franța cu statut de refugiat politic sunt considerați de intimata-pârâtă că nu au drept la pensie în România, atât timp cât au părăsit România și au cerut statutul de refugiat politic în altă țară". Dovada contrarie a celor afirmate de recurenta-reclamantă este însăși existența deciziei nr. -/15.12.2008 emisă de Casa de Pensii a Municipiului B, prin entitatea subordonată Casa Locală de Pensii Sector 1, decizie prin care s-a stabilit că are în România dreptul la pensie pentru limită de vârstă în cuantum de 190 lei începând cu 11.09.2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurenta-reclamantă,cu domiciliul în Franța -9,rue --, împotriva sentinței civile nr. 5920 din 01 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 37426/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, cu sediul în mun.B, Calea, nr.6, sector 3.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 07.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//4 ex./12.01.2010.
Jud. fond:,
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
