Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 67/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(5245/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 67/
Ședința publică din data de 07 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea -, împotriva deciziei civile nr.2750/R din 28 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (563/2009), în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata Casa Județeană de Pensii C, a depus la dosar întâmpinare prin serviciul registratură al acestei secții la data de 21.09.2009 și a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
După ridicarea ședinței de judecată, înaintea pronunțării soluției, se prezintă salariatul serviciului arhivă și atașează la dosar concluzii scrise depuse de avocatul contestatoarei, prin serviciul registratură al acestei secții.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.2750/R/28 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- (563/2009) Curtea de APEL BUCUREȘTI, Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii C, împotriva sentinței civile nr.1555 din data de 29.11.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr- (format vechi nr.2336/C/2008), în contradictoriu cu intimata-reclamantă și a modificat în tot sentința atacată, în sensul că a respins contestația, ca nefondată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut următoarele:
Întrucât recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii nu a indicat temeiurile juridice ale cererii sale de recurs, indicând, în mod generic, doar dispozițiile art.304 și art.3041Cod procedură civilă, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.306 al.3 Cod procedură civilă, a apreciat că dezvoltarea motivelor de fapt invocate face posibilă încadrarea lor în dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, astfel că a analizat recursul prin prisma acestor temeiuri de drept.
Cât privește recursul, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor art.86 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale - legea-cadru în domeniul pensiilor stabilite în sistemul public:
"(1) Admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa teritorială de pensii în termen de 30 de zile de la datga depunerii cererii.
(2) Decizia casei teritoriale de pensii va cuprinde temeiurile de fapt și de drept pe baza cărora se admite sau se respinge cererea de pensionare.
(3) Decizia casei teritoriale de pensii se comunică în scris persoanei care a solicitat pensionarea, în termen de 5 zile de la data emiterii".
Din economia textelor de lege sus-citate, a apreciat instanța de recurs că termenul legal de 5 zile pentru comunicarea deciziei de pensie, a fost stabilit de către legiuitor doar pentru urgentarea (scurtarea) procedurii de emitere a unei atare decizii, dat fiind faptul că drepturile de pensie reprezintă un venit de înlocuire, care, în majoritatea cazurilor este și unicul mijloc de subzistență pentru pensionar, astfel că intenția legiuitorului a fost aceea ca drepturile de pensie să ajungă cât mai repede la beneficiarul acestora.
Ca urmare, Curtea a reținut că nerespectarea termenului legal de 5 zile de comunicare a deciziei de pensie, nu poate avea efect asupra însăși valabilității deciziei de pensionare, cu atât mai mult cu cât legiuitorul nu a stabilit și modul în care ar putea fi sancționată nerespectarea acestuia (pentru necomunicarea, în termen, a deciziei de pensie nu există o sancțiune ce ar putea fi aplicată imediat).
Așadar, câtă vreme respectarea acestui termen nu este cerută, de dispozițiile legale suscitate, sub sancțiunea nulității, comunicarea cu întârziere a deciziei de pensie nu poate, nicidecum, conduce la desființarea acesteia, nelegal contestându-se că ar fi procedat prima instanță pe aspectul în discuție.
Necomunicarea deciziei de pensie în termenul legal poate fi eventual, invocată, de către persoana asigurată, ca temei al admiterii unei cereri de repunere în termenul de contestație, ce a fost formulată împotriva unei atari decizii sau, după caz, în cadrul unei acțiuni în daune, ce ar fi îndreptată împotriva casei teritoriale de pensii emitente a deciziei, care, prin nerespectarea acestui termen, l-ar fi prejudiciat, în vreun mod, pe beneficiarul pensiei.
Ori, în speță, s-a supus analizei instanței de judecată însăși valabilitatea deciziei de pensie - petitul acțiunii referindu-se la legalitatea și temeinicia acesteia, aspect în raport de care Curtea a reținut că simplul fapt al necomunicării, în termenul legal de 5 zile, a deciziei de debit ce se contestă, în speță și anume, decizia nr.460/25.07.2008 nu poate conduce la anularea acesteia, pentru că, așa cum s-a arătat mai sus, nu este reglementată, de către legiuitor, o atare sancțiune.
Faptul că intimata-reclamantă nu are cunoștințe juridice și că, pentru acest motiv, nu a exercitat la timp căile legale de atac, împotriva acelor decizii emise de casa teritorială de pensii pe care ea le consideră eronate (abuzive - cum se exprimă intimata), nu este de natură a permite acesteia să eludeze termenul legal de formulare a contestației, respectiv termenul de 45 de zile, prevăzut de dispozițiile art.87 din Legea nr.19/2000.
Totodată, reținând netemeinicia susținerilor intimatei-reclamante, Curtea a constatat că, de altfel, recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Caf ăcut dovada, în speță, cu borderoul nr.6 din data de 17.04.2006 și cu tichetul de scrisoare recomandată că a comunicat intimatei-reclamante, prin expediere prin serviciile poștale, decizia de pensie nr.82320/31.08.2005, precum și buletinul de calcul al acesteia (fila 28 dosar fond), decizie care, însă nu a fost contestată de către intimata-reclamantă, în termenul legal.
Față de aceste aspecte, apărările intimatei-reclamante au fost considerate ca fiind simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, astfel că au fost înlăturate ca nefondate.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare intimata-recurentă, întemeiată pe dispozițiile art.317-318 al.1 Cod procedură civilă. Se arată în dezvoltarea contestației în anulare că pentru a pronunța soluția sus-menționată, instanța de recurs a realizat analiza acesteia pe temeiurile de drept prevăzute de art.304 pct.8, 9 Cod procedură civilă, iar critica pe care înțelege să o formuleze prin prezenta cale de atac promovată se referă tocmai la modul în care Curtea a soluționat recursul în temeiul art.304 pct.8, 9 Cod procedură civilă. În concret, se pretinde că instanța de recurs greșit ar fi apreciat că în speța dedusă judecății obiectul pricinii îl constituie o contestație la decizia de pensionare, motivând că există un termen legal de 5 zile de la comunicarea acestei decizii.
În realitate, s-a contestat decizia nr.460/25.07.2008, emisă în baza art.187 din Legea nr.19/2000 de către Casa Județeană de Pensii C care are ca obiect recuperarea debitului de 3314 lei, reținut în sarcina sa. Ca atare, această decizie este un titlu executoriu și nicidecum o decizie de pensionare.
Termenul de 15 zile prevăzut de art.86 din Legea nr.19/2000 și reținut de C se referă la comunicarea deciziei de pensionare.
Ori, în contestația formulată împotriva deciziei nr.460/25.07.2008, titulara prezentei căi extraordinare formulate a arătat că motivele invocate de emitent nu sunt reale, în sensul că nu i s-a comunicat decizia de conexare a celor două pensii.
Din taloanele de pensii depuse la dosar rezultă în continuare că s-a realizat plata celor două pensii (de stat și agricultor), ori dacă s-ar fi comunicat decizia de conexare a celor două pensii ar fi trebuit să existe un singur cupon de pensie.
Faptul că nu s-a comunicat decizia de conexare nu-i este imputabil contestatoarei din prezenta cauză, susține aceasta, iar plata celor două pensii s-a realizat în continuare de către Casa Județeană de Pensii C, nu la cererea sa. În această situație, practic recurenta-pârâtă în motivarea recursului său și-a invocat propria culpă pentru nerealizarea unui drept subiectiv.
Se arată totodată că, în mod greșit s-a reținut de către C că ar fi contestat însăși decizia de pensionare. În petitul cererii s-a contestat decizia nr.460/25.07.2008, ca titlu executoriu, prin care s-a dispus poprirea veniturilor sale din pensie. În consecință, aceeași contestatoare consideră, că în mod greșit Curtea a făcut referire la termenul de 5 zile, pentru că nu a contestat acest termen, ci necomunicarea titlului executoriu în termenul legal, prevăzut de Legea nr.19/2000 - art.187.
Dacă decizia de conexare ar fi fost emisă și comunicată în termen, atunci și buletinul de calcul ar fi trebuit să existe și să fie comunicat în termen de 15 zile de la efectuarea evaluării conform art.20 din nr.HG1550/2004. Ori, invocă contestatoarea buletinul de calcul nu a fost comunicat în termen, iar plata celor două pensii s-a realizat în continuare de către emitent din proprie inițiativă și nu la solicitarea sa.
Curtea a reținut, că decizia nr.82320/31.08.2005 i-ar fi fost comunicată, făcând însă o interpretare și aplicare eronată a înscrisurilor depuse la dosar. Decizia sa de pensionare are nr.82320, sub care s-a înregistrat dosarul, respectiv cererea sa de pensionare, sens în care prin conexarea celor două pensii, nu se putea menține același număr, ci trebuia emisă o nouă decizie, respectiv un nou număr.
Ca atare, susținerea Curții că a fost emisă decizia de conexare sub nr.82320/31.08.2005 nu este reală. Pornindu-se de la faptul că decizia are numărul 82320 s-a apreciat de către C că aceasta este decizia de pensionare pe care nu a contestat-o în termen legal. Ori, în realitate nu a contestat decizia nr.82320, ci este numărul real al deciziei sale de pensionare, ci decizia nr.460/25.07.2008 ca titlu executoriu și măsura dispusă a popririi.
Examinând decizia civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondată contestația în anulare formulată pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări.
Potrivit art.318 Cod pr.civilă, invocat ca temei juridic al contestației în anulare formulate, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea este rezultatul unei greșeli materiale sau dacă instanța respingând recursul sau admițându-l în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Textul are în vedere greșeli pe care le comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau unor date materiale esențiale ale dosarului cu caracter procedural care au determinat pronunțarea unei soluții eronate. Prin urmare, greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt, în legătură cu aspecte formale ale judecății recursului și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Ori, spre aceasta se tinde prin promovarea prezentei contestații în anulare, respectiv la reexaminarea fondului, a probatoriilor examinate, invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor legale aplicabile.
Nu trebuie neglijat însă, că prin normele procedurale sus citate nu s-a urmărit însă să se deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță sub motivul că s-a stabilit eronat situația de fapt.
Nu sunt incidente în cauză nici dispozițiile art.317 Cod procedură civilă (invocate de asemenea în petitul contestației în anulare formulate), dispoziții care deschid calea acestei căi extraordinare de atac în situația în care procedura de citare a părții pentru ziua în care s-a judecat pricina n-a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când judecata s-ar fi realizat cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la competență, întrucât aceste aspecte nici nu au fost contestate în cauză, fiind indicat acest temei juridic (art.317 Cod procedură civilă) pur formal.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus-redate, Curtea în baza art.317, 318 Cod procedură civilă va respinge, ca nefondată contestația în anulare formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr.2750/R din data de 28 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- (563/2009) Curtea de APEL BUCUREȘTI, Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 07 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2.ex.22.01.2010
Jud.recurs:;
;
;
Jud.fond:;
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
