Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 6770/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5020/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6770
Ședința publică de la 23 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 2: Adela Cosmina Bodea
JUDECĂTOR - A
GREFIER
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.3226 din data de 16.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata contestatoare, având ca obiect - contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata contestatoare prin avocat ce depune împuternicire avocațială nr.-/09.11.2009, lipsind recurenta intimată Casa de Pensii a Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin serviciul registratură, intimata contestatoare a depus la dosar întâmpinare, la data de 18.11.2009, în dublu exemplar.
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității declarării recursului formulat de Casa de Pensii a Municipiului B și acordă cuvântul pe excepția invocată și pe recurs.
Intimata contestatoare prin avocat solicită respingerea recursului formulat de Casa de Pensii a Municipiului B, ca tardiv formulat. De asemenea, solicită obligarea recurentei Casa de Pensii a Municipiului B, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 595 lei, conform chitanței nr.42/12.11.2009 pe care o depune la dosar împreună cu factura nr.173/12.11.2009.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 05.02.2009 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-, contestatoarea a formulat contestație împotriva deciziei nr. -/18.12.2009 emisă de intimata Casa de Pensii a Municipiului B, solicitând anularea deciziei și obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii de recalculare a drepturilor de pensie, cu luarea în considerare a sporului de vechime pe perioada 1977-01.07.1992, a drepturilor de natură salarială care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale atestate de adeverința nr.630/15.10.2007 emisă de SC SA precum și a pensiei suplimentare aferentă contribuțiilor de 2%, 3% precizate în adeverința nr. 871/11.12.2007 emisă de SC SA.
Prin sentința civilă nr.3226/16.04.2009, Tribunalul Bucureștia admis în parte acțiunea formulată de contestatoarea, a anulat decizia nr. -/18.12.2009 emisă de intimata Casa de Pensii a Municipiului B și a obligat intimata să emită o decizie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită contestatoarei, retroactiv, începând cu data de 10.07.2007, cu luarea în considerare și a veniturilor în acord atestate de adeverința nr.630/15.10.2007 emisă de SC SA; a respins cererea de includere a sporului de vechime în muncă pentru perioada 1977-01.07.1992 și a pensiei suplimentare ca neîntemeiată și a obligat intimata să plătească contestatoarei cheltuieli de judecată în valoare de 500 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatoarei au fost stabilite prin decizia nr. -/18.12.2008 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 1, în baza Legii nr. 19/2000, începând cu data de 01.07.2007.
La data de 25.10.2007, respectiv 05.04.2008, contestatoarea a solicitat intimatei recalcularea pensiei cu luarea în considerare a veniturilor suplimentare atestate de adeverința nr.630/15.10.2007 emisă de SC SA, însă cererea nu a fost soluționată favorabil cât privește veniturile în acord global, ci numai cât privește sporul de vechime în muncă și contribuția la pensia suplimentară.
Tribunalul a apreciat că veniturile realizate în sistem de acord global, precum și celelalte venituri suplimentare, trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie.
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art.1 Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. S-a observat așadar, că pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat și de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de față.
Tribunalul a menționat și dispozițiile art.2 lit.e) din Legea nr.19/2000 potrivit cărora "sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite". Acest principiu este dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie.
Astfel, potrivit art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Prin art.4 alin.2 și 3 din OUG nr.4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivității pe care îl afirmase categoric în Legea nr.19/2000 și precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 1 OUG nr.4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționata pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent". La punctul IV din anexă, legiuitorul optează pentru luarea în calcul a oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
S-a apreciat de către tribunal că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, fașă de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele de retribuire în acord și celelalte venituri menționate în adeverința în cauză nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art.10 din Legea nr.3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ, dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale. Or, acestea se stabileau și se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr.19/2000, este construită în jurul acestui principiu fundamental și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării in vigoare a Legii nr.19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiuluiubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet.
diferite asupra chestiunii în discuție între casele de pensii și instanțele judecătorești sunt generate de inconsecventa legiuitorului. Pe de o parte, se afirmă în art.2 al legii cadru principiul contributivității, mai sus menționat. Pe de altă parte, același legiuitor limitează fără nici o justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, în cuprinsul art.164 din Legea nr.19/2000 și în OUG nr.4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri si sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent. Tot în OUG nr.4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, în măsura în care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Instanța a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar asigurații trebuie să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezența acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art.2 din Legea nr.19/2000 și dezvoltat în art.78 alin.1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Împotriva acestei sentințe, intimata Casa de Pensii a Municipiului Bad eclarat recurs la data de 13.07.2009, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 03.08.2009, sub nr-.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă și dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, recurenta-intimată susține nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii contestatoarei ca neîntemeiată.
Arată recurenta-intimată că este greșită dispoziția tribunalului dea se recalcula drepturile de pensie ale intimatei-reclamante cu luarea în calcul a veniturilor suplimentare reprezentând acord global, câtă vreme pct.VI din anexa OUG nr.4/2005 stabilește în mod expres că acestea nu sunt luate în calculul punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a punctajului mediu anual conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001. Această prevedere este, de altfel, în concordanță cu prevederile legii cadru în materia asigurărilor sociale de stat, respectiv Legea nr.19/2000.
În esență, recurenta-intimată susține că potrivit prevederilor art.164 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor anuale se utilizează salariile brute sau nete, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. Astfel, până la data de 1 iulie 1977 se înscriau salariile brute, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991 se înscriau salariile nete, iar de la data de 1 ianuarie 1991 salariile brute. Legea prevede și faptul că, la determinarea punctajelor medii anuale, pe lângă salarii, se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Prin urmare, la determinarea punctajelor medii anuale se pot valorifica, pe lângă salarii, sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Veniturile salariale în acord global sunt temporare și fără caracter permanent, nefăcând parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, nu sunt înscrise în carnetul de muncă, astfel încât nu pot fi luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie. Aceste venituri reprezintă o formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor, de predarea lucrărilor de cercetare științifică pentru cei care își asumau răspunderea de finalizare și realizare, etc. reglementată de legislația în vigoare la acea dată, în speță art.12 din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii. Spre deosebire de acestea, sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Această diferențiere, pretinde recurenta-intimată, rezultă clar din dispozițiile Legii nr.57/1974 care definește retribuția tarifară și enumeră indemnizațiile, majorările și sporurile care includ și retribuția tarifară de încadrare, precum și din dispozițiile Decretului nr.92/1976 care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborat cu Ordinul nr.136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, norme legale din care rezultă că veniturile realizate în acord global, primele ocazionale și premiile nu se înscriau în carnetul de muncă și, prin urmare, nu se utilizau la determinarea punctajelor anuale conform art.164 alin.1 din Legea nr.19/2000.
Tocmai de aceea, arată recurenta-intimată, legiuitorul a înțeles să excludă, printr-un text de lege expres, anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul a drepturilor de pensie, orice interpretări extinctive contravenind legii. De altfel, OUG nr.4/2005 a făcut obiectul analizei Curții Constituționale care prin decizia nr.736/2006 și-a exprimat poziția cu privire la dispozițiile de la pct.VI din Anexa la OUG nr.4/2005.
Nu pot fi invocate hotărârile pronunțate în spețe similare, în sensul admiterii cererii, întrucât nu au relevanță în cauză, în sistemul de drept românesc precedentul judiciar neconstituind izvor de drept.
La data de 18.11.2009, intimata-contestatoare a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Deși se invocă motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă, în realitate se formulează numai critici care țin de interpretarea și aplicarea greșită a legii, astfel încât recursul va fi analizat numai din această perspectivă.
Recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului Bai nvocat art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând în esență că tribunalul a aplicat și interpretat greșit textele de lege incidente în cauză, respectiv normele Legii nr.19/2000 și ale OUG nr.4/2005 care nu au încadrat veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global în categoria sporurilor cu caracter permanent.
Pentru lămurirea normei juridice aplicabilă litigiului, este necesar a se stabili mai întâi situația de fapt, aspect față de care este de notat că intimata-contestatoare a beneficiat de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă începând cu 01.07.2007, prin decizia nr. -/2007.
În temeiul art.169 din Legea nr.19/2000, intimata-contestatoare a adresat Casei Locale de Pensii Sector 3 cereri prin care a solicitat recalcularea drepturilor sale de pensie prin valorificarea veniturilor obținute în acord global și menționate în adeverința nr.630/15.10.2007 emisă de SC SA.
În acord cu opinia Tribunalului, Curtea notează dispozițiile art.2 lit. e din Legea nr.19/2000 potrivit cărora fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției acordate de participanți la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite. Acest principiu al contributivității impune ca stabilirea drepturilor de pensie să fie făcută avându-se în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele eliberate de unitățile la care asiguratul și-a desfășurat activitatea. Dovada veniturilor obținute de fostul salariat, a salariului tarifar și a sporurilor, precum și a sumelor încasate în sistem de acord poate fi făcută prin adeverințe eliberate de fostul angajator, probă recunoscută prin dispozițiile art. 164 din Legea nr. 19/2000.
Așadar, la determinarea punctajului mediu anual al asiguratului trebuie respectate dispozițiile art.77 și art.78 din Legea nr.19/2000 care arată modul de calcul a numărului de puncte realizat în fiecare lună prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut din luna respectivă comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
În cauza de față, recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B nu a procedat la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite intimatei-contestatoare, prin valorificarea sumelor încasate de aceasta ca urmare a salarizării în acord global în perioada 1978-1991.
Acest refuz este nelegal, după cum corect a constatat tribunalul.
Din interpretarea normelor arătate anterior rezultă că sporurile și adaosurile obținute de fostul salariat pe lângă salariul tarifar vor fi luate în calculul punctajului lunar dacă sunt îndeplinite două condiții, respectiv dacă au făcut parte din baza de calcul a contribuției de asigurări sociale și dacă s-au plătit contribuțiile la fondul de asigurări sociale.
Ori, forma de retribuire în acord global reglementată de art.2 și următoarele din Legea nr.57/1974 presupunea că retribuirea muncii se făcea "pe baza principiului socialist al repartiției după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii, în funcție de contribuția la dezvoltarea producției materiale și spirituale a întregii societăți, de rezultatele obținute din muncă". Conform art.12 alin.1 din Legea nr.57/1974, salariații erau retribuiți în acord global atunci când o formație de lucru, un colectiv încheia cu unitatea un contract cuprinzând angajamente reciproce, în vederea realizării tuturor sarcinilor ce-i revin pentru executarea unor obiecte ori lucrări, sau pentru obținerea unei producții.
După generalizarea acordului global intervenită începând cu 1.09.1983, în baza Legii nr.2/1983, se prevedea că, pe lângă retribuția tarifară, salariatul beneficia ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și a altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și compensațiilor prevăzute de lege (art. 4 din Legea nr. 2/1983).
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de unitate și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat, iar art.1 din Decretul nr.389/1972 dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Prin urmare, legislația în materia pensiilor, cunoscută ca fiind vechiul sistem al asigurărilor sociale de stat, reglementa atât posibilitatea obținerii de către salariat a veniturilor în sistemul acordului global, dar și obligația unităților de a calcula contribuția salariatului pe baza acestor venituri la fondurile de asigurări sociale și de a vărsa această contribuție, cu scopul evident de a fi luate în considerare la data stabilirii drepturilor de pensie. De altfel, dreptul la pensie al tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care unitățile au depus contribuția la fondul de asigurări sociale de stat era în mod expres prevăzut de art.3 din Legea nr. 3/1977.
Întrucât veniturile obținute de intimata-contestatoare în acord global au avut caracter permanent în sensul Legii nr. 49/1992, au constituit bază de calcul pentru contribuția de asigurări sociale, iar contribuția individuală a fost achitată după cum atestă fostul angajator în adeverința eliberată și care face dovada deplină până la înscriere în fals, aceste venituri trebuie valorificate la recalcularea drepturilor de pensie.
În acest raționament judiciar, normele OUG nr. 4/2005 invocate de recurenta-intimată nu au aplicabilitate.
Curtea notează faptul că, în baza OUG nr.4/2005, s-a procedat la recalcularea pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sistem guvernat de Legea nr. 3/1977 și care prevedea o altă procedură de calcul a drepturilor de pensie. Ori, pentru a se asigura pensii egale la condiții egale de pensionare, indiferent de anul ieșirii la pensie, s-a prevăzut ca pensiile stabilite anterior datei de 01.04.2001 să fie recalculate după procedura prevăzută de dispozițiile art.78 din Legea nr.19/2000, adică prin determinarea punctajului anual al asiguratului și cuantumului pensiei, după regulile generale ale Legii nr.19/2000. Cum drepturile de pensie ale intimatei-contestatore s-au deschis sub imperiul Legii nr.19/2000, motivele de recurs referitoare la aplicabilitatea și constituționalitatea OUG nr.4/2005 nu sunt pertinente.
Urmează așadar a se constata legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar în temeiul art.312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În baza art.274 pr.civ. și văzând culpa procesuală a recurentei-intimate, Curtea va dispune obligarea acesteia să plătească intimatei-contestatoare cheltuieli de judecată efectuate în recurs în valoare de 595 lei reprezentând onorariu avocațial dovedit cu chitanța nr.42/12.11.2009 eliberată de Cabinet avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.3226 din data de 16.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata contestatoare.
Obligă recurenta-intimată să plătească intimatei-contestatoare cheltuieli de judecată în valoare de 595 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red./ tehn./18.12.2009
Tribunalul București
Judecători,
Președinte:Nadia Raluca IlieJudecători:Nadia Raluca Ilie, Adela Cosmina Bodea
