Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 7448/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
-ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.5717/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.7448/
Ședința Publică din data de 15 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 3: Bodea Adela
GREFIER
****************
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr.3802 din data de 06.05.2009, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.29159/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-contestator - având ca obiect "contestație decizie sancționare".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: intimatul-contestator personal și asistat de apărător d-nul avocat cu mputernicire avocațială de reprezentare atașată la fila 8 dosar recurs, lipsind recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimatul-contestator prin avocat, depune la dosar întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-intimată casa de Pensii a Municipiului B, în dublu exemplar.
Intimatul-contestator prin avocat, având cuvântul, invocă excepția tardivității declarării recursului de către recurenta-intimată casa de Pensii a Municipiului B, având în vedere faptul că hotărârea recurată a fost comunicată la data de 31.07.2009, iar recursul a fost depus la data de 17.08.2009, având în vede3re faptul că ultima zi din termenul de recurs nu este o zi liberă
Curtea constată că termenul pentru declararea recursului s-a împlinit la data de 15.08.2008, iar data menționată de pe plicul cu care a fost transmis recursul este data de 18.08.2009. Cum această zi este una nelucrătoare, fiind o zi de sâmbătă, apreciază recursul ca fiind declarat în termenul legal. Așa fiind, respinge excepția tardivității declarării recursului invocată de către intimatul-contestator prin avocat, ca neîntemeiată.
Intimatul-contestator prin avocat, întrebat fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții intimate prezente în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimatul-contestator prin avocat având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești recurate ca fiind temeinică și legală.
Astfel, solicită a se avea în vedere faptul că motivele de recurs invocate de către recurenta-intimată nu au legătură cu cele reținute în considerentele hotărârii judecătorești atacate, încercându-se o motivare artificială, în speță, invocând dispozițiile art.41 alin.(1) din Legea nr.19/2000, ori, instanța la soluționarea cauzei, cât și intimatul prin susținerile invocate, nu au avut în vedere dispozițiile sus citate, ci dispozițiile art. 42 alin (1) din actul normativ menționat, coroborate cu art.35 fost art. 46 din ordinul nr.50/1990.
De asemenea, solicită a se constata faptul că, în raport de înscrisurile depuse la dosar, respectiv copii ale carentului de muncă și adeverințe eliberate de către angajator, corect instanța de fond a reținut faptul intimatul-contestator a desfășurat o activitate în condiții grele de muncă, respectiv în grupa a II a de muncă, de peste 40 de ani.
Față de aceste considerente, față de cele dezvoltate pe cale de întâmpinare, intimatul-contestator prin avocat, concluzionează în sensul respingerii recursului declarat de către recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești recurate, ca fiind temeinică și legală.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin recursul înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 14.09.2009, recurenta Casa de Pensii a Municipiului Bac riticat sentința civilă nr.3802/06.05.2009, arătând că instanța de fond a ignorat dispozițiile anexei nr.9 a Ordinului nr.340/2001, vârsta standard de pensionare pentru intimat fiind 64 ani și 9 luni și stagiul complet de cotizare de 34 ani și 6 luni.
Recurenta a mai susținut că în conformitate cu dispozițiile Legii nr.19/2000, a Statutului CNPAS și a Regulamentului Cadru de Organizare și Funcționare a Caselor Teritoriale de Pensii, atribuțiile privind indexarea, recorelarea, majorarea pensiilor, răspunsul la sesizări, precum și punerea în executare a hotărârilor sunt atributul exclusiv al Caselor Locale de Pensii, în baza acestor atribuții procedând la verificarea veridicității și legalității mențiunilor din adeverințe, în acest sens fiind înființată în cadrul CNPAS - Direcția de îndrumare metodologică care are drept scop îndrumarea Caselor Teritoriale de Pensii în legătură cu aspectele neclare ce se pot ivi ca urmare a cererilor formulate de pensionari.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă și art.3041Cod pr.civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Asupra acestuia, Curtea reține următoarele:
Actul juridic dedus judecății este reprezentat de relațiile sociale izvorâte din aplicarea normelor juridice raportat la drepturile de asigurări sociale, respectiv dreptul la pensie.
Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond nu a dat o altă calificare juridică relațiilor pe care le-a analizat prin prisma normelor juridice ce reglementează dreptul la pensie.
Pe cale de consecință, în speță nu poate fi vorba despre o interpretare pe care recurenta o consideră lipsită de temei legal, apreciere pe care Curtea o înlătură ca neîntemeiată în considerarea următoarelor argumente:
Atât timp cât mențiunile din cartea de muncă, ce constituie actul oficial care furnizează date despre activitatea salarială a pensionarului, nu au fost anulate, ele nu pot fi ignorate de Casa Locală de Pensii, indiferent dacă această atitudine reprezintă propria inițiativă sau punctul de vedere al Direcției de Îndrumare Metodologică din cadrul CNPAS.
Potrivit dispozițiilor legale cuprinse în Legea nr.19/2000, Casa Teritorială de Pensii trebuie să țină cont de actele depuse de solicitant alături de cererea de pensionare, neavând competența de a le pune la îndoială veridicitatea atât timp cât ele au fost întocmite și completate conform prevederilor legale.
Nu are nicio importanță faptul că intimata simte nevoia să se adreseze unei Direcții de Îndrumare Metodologică pentru că această structură, a cărei utilitate este o problemă internă a CNPAS-ului, nu are competența de a anula sau de a radia mențiuni din înscrisuri cu caracter oficial doar pentru că acestea nu corespund propriei interpretări asupra unor aspecte în legătură cu care nici nu ar trebui să-și exprime punctul de vedere.
Așa cum instanța de fond a reținut, și Curtea subliniază că atribuția Casei de Pensii este aceea de a calcula cuantumul pensiei ținând cont de datele car ei-au fost puse la dispoziție, iar nu de a modifica, în mod unilateral, conținutul unor înscrisuri a căror completare nu îi revine în competență.
În privința criticilor referitoare la pretinsa nerespectare a dispozițiilor cuprinse în Anexa nr.9 a Ordinului nr.340/2001, Curtea reamintește că un Ordin nu poate modifica sau completa o lege, în speță Anexa nr.3 a Legii nr.19/2000, iar pârâta-recurentă nu poate proceda, în cazul reclamantului-intimat, la calcularea vârstei de pensionare în funcție de data nașterii solicitantului sau în funcție de aplicarea vârstei de 65 de ani și 60 de ani pentru bărbați, respectiv femei înainte de luna decembrie 2014 pentru simplul fapt că tabelele Anexei nr.9 a Ordinului nr.340/2001 se opresc la decembrie 1954 pentru femei și martie 1950 pentru bărbați. De altfel, această interpretare a intimatei nu are suport legal în Legea nr.19/2000, care conține precizări clare conform cărora vârsta standard de pensionare de 65 și 60 ani va fi atinsă gradual, conform Anexei 3, în luna decembrie 2014, după cum nici Ordinul invocat nu precizează expres faptul că penru persoanele născute după luna martie 1950 și decembrie 1954, vârsta standard de pensionare ce trebuie avută în vedere este cea din decembrie 2014, chiar dacă pensionarea a fost cerută anterior acestui moment, cum este cazul reclamantului-recurent.
Chiar dacă Ordinul nr.340/2001 ar cuprinde asemenea precizări, ele ar rămâne inaplicabile pentru că ar adăuga la lege, ceea ce un act administrativ nu poate face.
Aceleași precizări sunt valabile și în ceea ce privește stagiul complet de cotizare care, pentru a nu deroga de la dispozițiile Legii nr.19/2000 redate în Anexa 3, trebuie raportat la data la care se solicită pensionarea, iar nu la un moment viitor cu care cererea de pensionare nu are nicio legătură.
În cauză, potrivit tabelului din Anexa nr.3 a Legii nr.19/2000 la data de 27.11.2007, vârsta standard de pensionare era de 63 ani și 2 luni pentru bărbați, iar stagiul complet de cotizare era de 31 ani și 4 luni.
Raportat la dispozițiile prevăzute de art.42 alin.1 Cod pr.civilă din Legea nr.19/2000, reținând că recurentul a lucrat în grupa a II-a în perioada 21.11.1973-20.04.992 (conform mențiunilor din cartea de muncă) și încă un interval de 11 ani, 11 luni și 6 zile (conform mențiunilor din decizia contestată), rezultă că reclamantul beneficia de o reducere a vârstei standard de pensionare cu 7 ani.
La momentul formulării cererii de pensionare, reclamantul avea 58 de ani și 5 luni, realizând un stagiu efectiv de 42 de ani, 10 luni și 19 zile, aceste împrejurări îndreptățindu-l să primească pensie pentru limită de vârstă în conformitate cu mențiunile înscrise în Anexa 3 Legii nr.19/2000 coroborate cu dispozițiile art.42 alin.1, mențiuni pe care Ordinul nr.340/2001 nu le poate modifica sau restrânge ca aplicare. Față de vârsta reclamantului la data solicitării pensiei rezultă de asemenea că erau respectate și limitele de vârstă sub care nu se putea reduce vârsta standard de pensionare, prevăzute de art.42 alin.2 din Legea nr.19/2000, respectiv 55 de ani pentru bărbați și 50 de ani pentru femei.
Instanța de fond a dat o corectă interpretare dispozițiilor legale incidente în cauză, motivul de recurs întemeiat pe prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civilă fiind nefondat.
În ceea ce privește critica raportată generic la dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, Curtea nu decelează în hotărârea instanței de fond și în etapele procedurale ce au precedat-o, motive de ordine publică a căror presupusă nerespectare să afecteze legalitatea și temeinicia sentinței recurate.
De altminteri, Curtea consideră că nici recurenta nu poate să fi reținut, în realitate, asemenea împrejurări de vreme ce invocarea dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă s-a realizat într-o manieră generică, fără detalierea în concret a acestor eventuale încălcări procedurale.
Având în vedere ansamblul argumentelor mai sus expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr.3802 din data de 06.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.29159/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-contestator .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./22.01.2010
Jud.fond:;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Farmathy Amelia, Bodea Adela
