Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 7452/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.5519/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.7452/
Ședința Publică din data de 15 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER:
********************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurentul-contestator, împotriva sentinței civile nr. 5514 din data de 23.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 1516/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului - având ca obiect"contestație decizie pensionare".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-contestator personal, lipsind intimata Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul-contestator, întrebat fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentului-contestator, în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurentul-contestator, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, concluzionând în sensul admiterii cererii sale, așa cum a fost formulată și motivată în scris și, pe de consecință, solicită obligarea intimatei Casa de Pensii a Municipiului B la emiterea unei noi decizii, cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare, în raport de data pensionării.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civilă și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Cu privire la recursul dedus judecății, Curtea reține următoarele: Prin sentința civilă nr. 5514/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 1516/3/AS/2009, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B ().
În motivarea soluției pronunțate, instanța de fond a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 42 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 19/2000, reținând că anexa 3 Legii nr. 19/2000 (la care fac trimitere dispozițiile Legii nr. 19/2000), se referă la eșalonarea vârstei standard de pensionare pentru asigurații care au desfășurat activități în condiții deosebite - încadrabile în grupa a II-a de muncă -, Legea nr. 19/2000 conținând dispoziții de reducere doar în ceea ce privește vârsta standard de pensionare, ci nu și a stagiului de cotizare (art. 42 și cap. B Secțiunea II pct.2 din Ordinul nr. 340/2001).
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a - Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 28.08.2009.
Recurentul-contestator a criticat sentința civilă nr. 5514/23.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 1516/3/AS/2009, susținând că instanța de fond în mod eronat a făcut aplicarea dispozițiilor din Anexa nr. 9 Ordinului nr. 340/2001, omițând să observe că aceste dispoziții cuprinse într-un act normativ încalcă legea, respectiv Anexa 3 Legii nr. 19/2000, coroborată cu dispozițiile art. 49, art. 50 și art. 167 alin. 2 din același act normativ.
Nu și-a subsumat criticile niciunuia din motivele de recurs enumerate de dispozițiile art. 304 și art. 3041Cod proc. civilă.
Intimata Casa de Pensii a Municipiului B (). nu a formulat întâmpinare.
Nu s-au administrat probe noi în prezentul recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate prin cererea de recurs, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041Cod proc. civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul acestei decizii:
În exercitarea rolului său activ, consacrat încă de dispozițiile art. 129 Cod proc. civilă, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. 3 Cod proc. civilă, subsumează criticile formulate în cererea de recurs motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, prin prisma căruia reține următoarele:
Prin acțiunea cu care a investit instanța de fond, recurentul-contestator a solicitat să se constate că intimata a nesocotit prevederile legale cuprinse în Legea nr. 19/2000, atunci când a raportat cererea sa de pensionare exclusiv la Anexa nr. 9 Ordinului nr. 340/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 41 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 vârsta standard de pensionare de 60 de ani pentru femei și de 65 de ani pentru bărbați urmează a se atinge și aplica doar în luna decembrie 2014, până la acel moment urmând a crește progresiv vârsta de pensionare, începând cu vârsta de 57 de ani la femei și 62 de ani la bărbați, conform eșalonării prevăzută în Anexa nr. 3 Legii nr. 19/2000.
Prin urmare, raportat la conținutul clar al prevederii mai sus citate, rezultă cu evidență că vârsta standard de 60 de ani pentru femei, respectiv 65 de ani pentru bărbați, va fi incidentă doar începând cu luna decembrie 2014. Nicio altă dispoziție cuprinsă într-un act normativ sau administrativ cu forță juridică inferioară nu poate modifica sau interpreta textul art. 41 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, câtă vreme acesta din urmă este foarte clar. Anexa nr. 3 Legii nr. 19/2000 enumeră vârstele la care persoanele interesate pot solicita pensionarea, iar intervalele de timp ce constituie prima coloană a tabelului arată perioada în care este valabilă fiecare vârstă de pensionare cuprinsă în tabelele Anexei nr. 3.
Interpretarea instanței de fond cu privire la dispozițiile art. 42 alin. 1 și alin. 3 și la Anexa 3 este eronată, pentru că Anexa 3 nu"vorbește despre eșalonarea vârstei de pensionare", ci arată doar vârstele la care, în intervalul de timp 2001 - 2014, persoanele pot cere pensionarea. Cât privește faptul că aceeași anexă nu s-ar referi la data depunerii cererii de pensionare, aceasta este o chestiune pe care nimeni nu a contestat-o, însă este de subliniat faptul că data cererii de pensionare reprezintă un aspect lăsat la libera alegere a persoanei interesate, care poate oricând solicita pensionarea, nefiind necesar ca legea (respectiv Legea nr. 19/2000) să conțină mențiuni speciale în acest sens. Data cererii de pensionare nu poate fi stabilită de lege și ea nu se confundă cu verificarea îndeplinirii condițiilor pentru ca respectiva solicitare să fie aprobată.
Această verificare a îndeplinirii condițiilor se face prin raportare la dispozițiile cuprinse în Anexa nr. 3 Legii nr. 19/2000. În măsura în care o anexă a unui act administrativ, cum este cazul Ordinului nr. 340/2001, derogă sau modifică dispozițiile legale, o astfel de împrejurare nu poate fi folosită pentru refuzul aplicării unor prevederi cuprinse într-o lege.
De altfel, așa cum și recurentul observă, Anexa nr. 9 Ordinului nr. 340/001 nu se suprapune peste dispozițiile Anexei nr. 3 Legii nr. 19/2000 decât în ceea ce îi privește pe cei care solicită pensionarea pentru activitatea desfășurată în condiții normale de muncă (grupa a III-a de muncă - grupa obișnuită). Mai mult decât atât, Anexa nr. 9 Ordinului nr. 340/2001 al cărui scop a fost implementarea unui program informatic având la bază data nașterii persoanelor ce solicită pensionarea, se oprește în privința datei nașterii în cazul femeilor la luna decembrie 1954, iar pentru bărbați în martie 1950, fără ca vreo prevedere a Ordinului nr. 340/2001 să dispună în mod clar că pentru persoanele născute ulterior acestei date se aplică, în mod automat, vârsta standard prevăzută de lege a fi atinsă abia în decembrie 2014. Și în ipoteza în care Ordinul ar cuprinde o asemenea mențiune, ea nu ar putea fi luată în considerare pentru că în acest fel s-ar ajunge în situația, inacceptabilă din punct de vedere juridic, în care un act administrativ, respectiv un Ordin, să modifice o lege.
Problema pe care o creează această Anexă nr. 9 Ordinului nr. 340/2001 este legată de faptul că, pentru rațiuni de ordin informatic ce ar trebui să vină în sprijinul Caselor Teritoriale de Pensii și a pensionarilor, acesta stabilește o altă modalitate de raportare la vârsta standard de pensionare pentru intervalul de timp de până în luna decembrie 2014, comparativ cu Anexa 3 Legii nr. 19/2000.
Această diferență își găsește singura rațiune doar în ipoteza în care se solicită pensionarea pentru condiții normale de muncă, situație în care anul nașterii poate servi ca element de luat în calcul la stabilirea vârstei la care se naște dreptul de a cere pensionarea. Firește, mențiunile cuprinse în Anexa nr. 9 Ordinului nr. 340/2001 trebuie aplicate doar persoanelor a căror dată de naștere se regăsește în coloanele tabelelor, iar nu persoanelor cărora, fiind născute după luna martie 1950, cum este cazul reclamantului-recurent sau ulterior lunii decembrie 1954, pentru asigurații de sex feminin, nu li se pot aplica respectivele calcule. Rezolvarea pe care a găsit-o intimata, în cazul cererilor de pensionare formulate de femeile născute după luna decembrie 1954 și de bărbații născuți ulterior lunii martie 1950, este nelegală, pentru că raportează vârsta standard de pensionare la cea prevăzută de lege a fi atinsă abia în decembrie 2014.
O asemenea interpretare a dispozițiilor legale ignoră realitatea definită de legea nr. 19/2000 și anume, faptul că până în luna decembrie 2014 fost stabilită o perioadă de tranziție în care, pentru intervale de timp clar specificate în Anexa 3 legii, vârstele standard de pensionare sunt mai mici de 65, respectiv 60 de ani. A aplica vârsta standard de pensionare și stagiul de cotizare incident pentru luna decembrie 2014 unei cereri de pensionare formulată de reclamantul-recurent la data de 29.08.2009, dată la care vârsta standard de pensionare pentru bărbați era de 63 de ani și 5 luni, iar stagiul complet de cotizare de 31 de ani și 10 luni, înseamnă a oferi o interpretare ilogică a dispozițiilor legale cuprinse în Legea nr. 19/2000, nicăieri în cuprinsul acestei legi nefăcându-se vorbire despre calcularea vârstei standard de pensionare prin raportare la data nașterii solicitantului.
Această modalitate de calcul este nelegală, nefiind prevăzută de lege, chiar dacă, din rațiuni ce scapă Curții, ea este larg utilizată de Casele de Pensii.
Dimpotrivă, coroborând dispozițiile art. 42 alin.1 și alin. 3 din Legea nr. 19/2000 cu mențiunile Anexei 3 ale aceluiași act normativ rezultă, fără echivoc, faptul că vârsta standard de pensionare la care intimata trebuia să se raporteze în cazul recurentului-contestator era vârsta de 63 de ani și 5 luni, pentru un stagiu complet de cotizare de 31 ani și 10 luni, câtă vreme acesta a cerut pensionarea în luna august 2008, iar nu în decembrie 2014.
Din această vârstă, în conformitate cu dispozițiile art. 42 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, intimata trebuia să deducă beneficiul grupei de muncă în care și-a desfășurat activitatea recurentul-contestator, respectiv grupa a II-a de muncă, pentru o perioadă de 29 ani, 7 luni și 13 zile, rezultând că, pentru acest interval de timp, recurentul-contestator beneficia de o reducere a vârstei standard de pensionare, în vigoare la momentul la care a solicitat pensionarea, de minim 6,5 ani. Față de faptul că recurentul-contestator a lucrat în grupa a II-a de muncă 29 de ani, 7 luni și 13 zile (prin urmare mai mult decât cei 28 de ani ceruți pentru deducerea de 6,5 ani), intimata i-a calculat în decizia de pensionare contestată o deducere din vârsta de pensionare de 7 ani și 6 luni, reținând și o perioadă de 6 luni și 2 zile lucrată în grupa I de muncă.
Eroarea Casei de Pensii, ce are la bază aplicarea Anexei nr. 9 și a deducției nelegale potrivit căreia pentru persoanele născute după decembrie 1954 (pentru femei) și martie 1950 (pentru bărbați) s-ar aplica vârsta standard de pensionare și stagiul de cotizare din decembrie 2014 (neexistând nicio prevedere legală în acest sens în Legea nr. 19/2000), constă în deducerea a 7 ani din vârsta de 60 de ani și din reținerea unui stagiu de cotizare necesar de 35 de ani, deși, în mod corect, față de data cererii de pensionare și de prevederile clare ale Anexei 3 Legii nr. 19/2000, această scădere a vârstei trebuia să se raporteze la vârsta de 63 de ani și 5 luni și la un stagiu de 31 ani și 10 luni. Dacă acest calcul corect ar fi fost realizat, ar fi rezultat că recurentul-contestator avea dreptul de a solicita pensie începând cu vârsta de 56 de ani și 5 luni. Recurentul-contestator este născut la data de 25.08.1950, iar la data la care a formulat cererea de pensionare avea vârsta de 58 ani și 4 zile (data înregistrării cererii de pensionare fiind 29.08.2008), astfel că este respectată atât condiția privind vârsta standard de pensionare, aplicabilă intervalului cuprins între august - noiembrie 2008 din Anexa nr. 3 Legii nr. 19/2000 (respectiv 63 de ani și 5 luni), cât și condiția îndeplinirii stagiului de cotizare complet (respectiv de 31 ani și 10 luni), recurentul-contestator realizând un stagiu de cotizare efectiv de 46 de ani și 3 luni.
Ca urmare, nu subzistă niciun motiv legal pentru care intimata să fi avut vreun temei de a refuza să ia în calcul vârsta standard de 56 de ani și 3 luni și stagiul complet de cotizare de 31 ani și 10 luni, în decizia de pensionare prin care a stabilit dreptul de pensie în cuantum de 766 lei (RON).
Curtea subliniază încă odată faptul că nu se poate rezolva situația personală a unui solicitant de pensie în baza unor deducții pentru care nu subzistă un temei legal expres în Legea nr. 19/2000, respectiv prin aplicarea eronată a vârstei și stagiului complet de cotizare stabilit de lege pentru luna decembrie 2014, în privința cererilor formulate în anii anteriori, ani în care vârsta standard de pensionare și stagiul complet de cotizare sunt prevăzute cu claritate în Anexa nr. 3 Legii nr. 19/2000, nelăsând loc niciunei alte interpretări întemeiate pe acte administrative, al căror unic scop trebuie să fie înlesnirea aplicării legii, iar nu modificarea acesteia.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1, alin. 2 și alin. 3 teza 1 Cod proc. civilă, va admite recursul declarat de recurentul-contestator și va modifica hotărârea fondului, în sensul că va admite contestația formulată de acesta și, în consecință, va anula decizia nr. -/01.12.2008 și va obliga intimata Casa de Pensii a Municipiului B să emită o nouă decizie de pensionare, cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 31 ani și 10 luni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-contestator, împotriva sentinței civile nr. 5514 din data de 23.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 1516/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului
Modifică, în tot, sentința recurată, în sensul că:
Admite contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului
Anulează decizia nr. - din data de 11.12.2008.
Obligă intimata să emită o nouă decizie de pensionare, cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 31 ani și 10 luni.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
red.
dact.LG./2 ex./14.01.2010
Jud.fond:;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Bodea Adela Cosmina, Uță
