Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 7454/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
-ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.5682/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.7454/
Ședința publică din data de 15 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 3: Bodea Adela
GREFIER
****************
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului împotriva sentinței civile nr.5732 din data de 29.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr.13234/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții faptul că prin motivele de recurs formulate în cauză recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bas olicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art.242 alin.(2) Cod proc. civ.
Curtea constatând că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsa părților, în baza dispozițiilor art.242 alin.(2) Cod proc. civ. declară cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 31.03.2009 sub nr- pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta a chemat în judecata pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, solicitând obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite, cu luarea în considerare a veniturilor suplimentare atestate de adeverințele nr.193/10.04.2008 eliberată de și 521/17.12.2007 emisă de, precum și la plata diferențelor dintre pensia recalculată și pensia efectiv încasată.
Prin sentința civilă nr.5732 din 29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bucureștia fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta; a fost obligată pârâta Casa de Pensii a Municipiului B la emiterea unei noi decizii prin care să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei, începând cu data de 01.12.2005, cu luarea în considerare a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr. 193/10.04.2008 eliberată de SC; a fost obligată pârâta la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și cea încasată, pentru perioada 01.12.2005 la zi; a fost respinsă acțiunea sub aspectul valorificării adeverinței nr. 521 din 17.12.2007 emisă de, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanta beneficiază de pensie pentru limită la vârstă, începând cu data de 01.05.1999. Din buletinul de calcul al pensiei s-a constatat că pârâta nu a luat în considerare veniturile obținute sub formă de acord global, venituri atestate de adeverința nr. 193/10.04.2008 eliberată de
Ori, veniturile suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie câtă vreme, în baza Legii nr.27/1966 și art.1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat si de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de față.
În plus, art.2 lit.e) din Legea nr.19/2000 instituie principiul contributivității, dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie.
Prin art.4 alin.2 și 3 din OUG nr.4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivității pe care îl afirmase categoric în Legea nr.19/2000 și precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 1 OUG nr. 4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționată pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
In aceeași anexă a OUG nr. 4/2005, la pct. IV, legiuitorul optează pentru luarea în calcul a oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
Tribunalul a apreciat că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, fata de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Veniturile menționate în adeverința în cauză nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art.10 din Legea nr.3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ, dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau și se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr. 19/2000, este construita în jurul acestui principiu fundamental, și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea in vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluția trebuie sa fie aceeași, conform principiului ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet.
diferite asupra chestiunii în discuție intre casele de pensii si instanțele judecătorești sunt generate de inconsecventa legiuitorului.
Pe de o parte, se afirmă in art.2 al legii cadru principiul contributivității, mai sus menționat.
Pe de alta parte, același legiuitor limitează fără nici o justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, în cuprinsul OUG nr. 4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri și sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent. Tot în OUG nr. 4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, în măsura în care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Instanța de fond a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul ca statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie sa fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezența acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî ca principiul contributivității afirmat în art.2 din Legea nr.19/2000 și dezvoltat în art.78 alin.1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
In ceea ce privește veniturile atestate de adeverința nr. 521/17.12.2007 emisă de din conținutul acesteia rezultă că se referă la sporul de vechime neîntreruptă în muncă. Din înscrisul depus la dosar de pârâtă, reprezentând datele și elementele care au condus la determinarea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare, tribunalul a reținut că sporul de vechime a fost luat în considerare de către pârâtă. In consecință, instanța a respins acțiunea sub aspectul luării în considerare și a veniturilor reprezentând spor de vechime în muncă, întrucât așa cum s-a precizat anterior au fost luate în considerare.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs la data de 17.08.2009 pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 09.09.2009 sub nr-.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă și dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, recurenta-pârâtă susține nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
Arată recurenta-pârâtă că este greșită dispoziția tribunalului dea se recalcula drepturile de pensie ale intimatei-reclamante cu luarea în calcul a veniturilor suplimentare reprezentând acord global, câtă vreme pct.VI din anexa OUG nr.4/2005 stabilește în mod expres că acestea nu sunt luate în calculul punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a punctajului mediu anual conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001. Această prevedere este, de altfel, în concordanță cu prevederile legii cadru în materia asigurărilor sociale de stat, respectiv Legea nr.19/2000.
În esență, recurenta-pârâtă susține că potrivit prevederilor art.164 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor anuale se utilizează salariile brute sau nete, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. Astfel, până la data de 1 iulie 1977 se înscriau salariile brute, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991 se înscriau salariile nete, iar de la data de 1 ianuarie 1991 salariile brute. Legea prevede și faptul că, la determinarea punctajelor medii anuale, pe lângă salarii, se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Prin urmare, la determinarea punctajelor medii anuale se pot valorifica, pe lângă salarii, sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Veniturile salariale în acord global sunt temporare și fără caracter permanent, nefăcând parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, nu sunt înscrise în carnetul de muncă, astfel încât nu pot fi luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie. Aceste venituri reprezintă o formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor, de predarea lucrărilor de cercetare științifică pentru cei care își asumau răspunderea de finalizare și realizare, etc. reglementată de legislația în vigoare la acea dată, în speță art.12 din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii. Spre deosebire de acestea, sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Această diferențiere, pretinde recurenta-pârâtă, rezultă clar din dispozițiile Legii nr.57/1974 care definește retribuția tarifară și enumeră indemnizațiile, majorările și sporurile care includ și retribuția tarifară de încadrare, precum și din dispozițiile Decretului nr.92/1976 care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborat cu Ordinul nr.136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, norme legale din care rezultă că veniturile realizate în acord global, primele ocazionale și premiile nu se înscriau în carnetul de muncă și, prin urmare, nu se utilizau la determinarea punctajelor anuale conform art.164 alin.1 din Legea nr.19/2000.
Tocmai de aceea, arată recurenta-pârâtă, legiuitorul a înțeles să excludă, printr-un text de lege expres, anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul a drepturilor de pensie, orice interpretări extinctive contravenind legii. De altfel, OUG nr.4/2005 a făcut obiectul analizei Curții Constituționale care prin decizia nr.736/2006 și-a exprimat poziția cu privire la dispozițiile de la pct.VI din Anexa la OUG nr.4/2005.
Nu pot fi invocate hotărârile pronunțate în spețe similare, în sensul admiterii cererii, întrucât nu au relevanță în cauză,în sistemul de drept românesc precedentul judiciar neconstituind izvor de drept.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Deși se invocă motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă, în realitate se formulează numai critici care țin de interpretarea și aplicarea greșită a legii, astfel încât recursul va fi analizat numai din această perspectivă.
Recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bai nvocat art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând în esență că tribunalul a aplicat și interpretat greșit textele de lege incidente în cauză, respectiv normele Legii nr.19/2000 și ale OUG nr.4/2005 care nu au încadrat veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global în categoria sporurilor cu caracter permanent.
Așadar, pornind de la situația de fapt potrivit căreia reclamantei i-a fost acordată pensie pentru limită de vârstă începând cu 01.05.1999, recalculată în baza OUG nr.4/2005, începând cu 01.12.2005, prin decizia nr. -/ 30.11.2005, aspectul litigios în cauză este acela dacă sumele de bani obținute în sistem de acord global și evidențiate în adeverința nr.193/10 .04.2008 emisă de SA trebuie luate în considerare la stabilirea punctajului mediu anual, în vederea modificării deciziei de pensie menționată anterior.
În acord cu opinia Tribunalului, Curtea notează dispozițiile art.2 lit.e din Legea nr.19/2000 potrivit cărora fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției acordate de participanți la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite. Acest principiu al contributivității impune ca stabilirea drepturilor de pensie să fie făcută avându-se în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele eliberate de unitățile la care asiguratul și-a desfășurat activitatea. Dovada veniturilor obținute de fostul salariat, a salariului tarifar și a sporurilor, precum și a sumelor încasate în sistem de acord poate fi făcută prin adeverințe eliberate de fostul angajator, probă recunoscută prin dispozițiile art.4 alin. 3 din OUG nr. 4/2005.
Așadar, la determinarea punctajului mediu anual al asiguratului trebuie respectate dispozițiile art.77 și art.78 din Legea nr.19/2000 care arată modul de calcul a numărului de puncte realizat în fiecare lună prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut din luna respectivă comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Din interpretarea normelor arătate anterior rezultă că sporurile și adaosurile obținute de fostul salariat pe lângă salariul tarifar vor fi luate în calculul punctajului lunar dacă sunt îndeplinite două condiții, respectiv dacă au făcut parte din baza de calcul a contribuției de asigurări sociale și dacă s-au plătit contribuțiile la fondul de asigurări sociale.
Ori, forma de retribuire în acord global reglementată de art.2 și următoarele din Legea nr.57/1974 presupunea că retribuirea muncii se făcea "pe baza principiului socialist al repartiției după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii, în funcție de contribuția la dezvoltarea producției materiale și spirituale a întregii societăți, de rezultatele obținute din muncă". Conform art.12 alin.1 din Legea nr.57/1974, salariații erau retribuiți în acord global atunci când o formație de lucru, un colectiv încheia cu unitatea un contract cuprinzând angajamente reciproce, în vederea realizării tuturor sarcinilor ce-i revin pentru executarea unor obiecte ori lucrări, sau pentru obținerea unei producții.
După generalizarea acordului global intervenită începând cu 1.09.1983, în baza Legii nr. 2/1983, se prevedea că, pe lângă retribuția tarifară, salariatul beneficia ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și a altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și compensațiilor prevăzute de lege (art. 4 din Legea nr. 2/1983).
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de unitate și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat, iar art. 1 din Decretul nr. 389/1972 dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Prin urmare, legislația în materia pensiilor, cunoscută ca fiind vechiul sistem al asigurărilor sociale de stat, reglementa atât posibilitatea obținerii de către salariat a veniturilor în sistemul acordului global, dar și obligația unităților de a calcula contribuția salariatului pe baza acestor venituri la fondurile de asigurări sociale și de a vărsa această contribuție, cu scopul evident de a fi luate în considerare la data stabilirii drepturilor de pensie. De altfel, dreptul la pensie al tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care unitățile au depus contribuția la fondul de asigurări sociale de stat era în mod expres prevăzut de art.3 din Legea nr.3/1977.
Întrucât veniturile obținute de intimata-reclamantă în acord global au avut caracter permanent în sensul Legii nr. 49/1992, au constituit bază de calcul pentru contribuția de asigurări sociale, iar contribuția individuală a fost achitată după cum atestă fostul angajator SA în adeverința eliberată sub nr.193/10.04.2008 și care face dovada deplină până la înscriere în fals, aceste venituri trebuie valorificate la stabilirea drepturilor de pensie, prin modificarea deciziei de recalculare a drepturilor de pensie.
Această interpretare și aplicare a normelor de drept se impune, cu înlăturarea dispozițiilor punctului VI din anexa OUG nr.4/2005 care prevăd că sumele reprezentând acord nu se iau în calculul drepturilor de pensie întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare. Această din urmă dispoziție trebuie interpretată prin prisma dispozițiilor Legii nr.19/2000.
Nici împrejurarea că prin decizia nr.736/24.10.2006 a Curții Constituționale a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct.VI din anexa la OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public nu este de natură să conducă la pronunțarea unei alte soluții. În considerentele deciziei s-a reținut că noua legislație privind sistemul public de pensii recunoaște ca stagiu de cotizare vechimea în muncă considerată utilă de legislația anterioară pentru determinarea dreptului la pensie, iar verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete, individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești.
Urmează așadar a se constata legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului împotriva sentinței civile nr.5732 din data de 29.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr.13234/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./ tehn. B/ 2 ex./22.01.2010
Tribunalul București
Judecători;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Farmathy Amelia, Bodea Adela
