Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 88/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A NR. 88/R-CA
Ședința publică din 25 iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu judecător
JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
JUDECĂTOR 3: Florina
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de contestator, domiciliat în Câmpulung,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.54/AS din 23 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la cele două strigări au răspuns recurentul-contestator și consilier juridic pentru intimata Casa Județeană de Pensii A, în baza delegației de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare din partea intimatei.
Curtea înmânează o copie a întâmpinării către recurentul-contestator.
Recurentul-contestator solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimată, lasă la aprecierea instanței cu privire la cererea formulată de recurentul-contestator; precizează că întâmpinarea a fost depusă la dosar în termenul prevăzut de lege.
La solicitarea instanței, recurentul-contestator precizează că nu înțelege să-și angajeze apărător.
În raport de această precizare, curtea respinge cererea de amânare a cauzei și lasă dosarul la a doua strigare, la sfârșitul ședinței de judecată, pentru ca recurentul-contestator să ia cunoștință de conținutul întâmpinării.
La a doua strigare, părțile prezente precizează pe rând că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Recurentul-reclamant, având cuvântul, susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui.
Arată că normele au fost atribuite și nu efectiv realizate, norme care diferă în fiecare an în funcție de munca depusă.
Principala critică adusă sentinței Tribunalului Argeș este că 7 ani nu i-au fost recunoscuți și astfel nu au fost luați în calcul la stabilirea pensiei, perioada care s-a luat în calcul în cazul altor colegi.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimata Casa Județeană de Pensii A, solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar.
Cu privire la perioada invocată de recurentul-contestator arată că a desfășurat activitatea pe bază de contract individual de muncă și nu în baza normelor, în cadrul fostelor și a fost luat în calcul la stabilirea pensiei.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea completatoare depusă la data de 10.01.2007, în dosarul nr- aflat pe rolul Tribunalului Argeș, contestatorul a formulat contestație și împotriva deciziei nr.-/12.12.2006 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii
În motivarea cererii s-a arătat că, prin această decizie, casa de pensii a procedat la revizuirea deciziei nr.-/30.03.2006 și a dispus restituirea sumei de 215 lei încasată necuvenit ca urmare a greșitei utilizări a datelor din adeverințele nr.2104/12.05.2004 și nr.1118/14.06.2004 eliberate de Primăria Mihăiești și de Primăria.
Depășindu-și atribuțiile, intimata a apreciat că veniturile menționate în adeverințe reprezintă retribuții suplimentare, și nu retribuții de bază pentru realizarea planului de producție cum era corect.
A folosit pentru aceasta același raționament ca la deciziile anterioare susținând că veniturile au fost stabilite pe baza normelor atribuite și a normelor efective realizate.
A arătat contestatorul că a fost membru CAP în toate unitățile agricole în care a lucrat, fiind retribuit de direcția agricolă.
Pentru depășirea programului normal de lucru și pentru munca depusă în zilele de repaus săptămânal a fost retribuit cu zile - muncă, ulterior cu norme.
Aceste venituri au caracter permanent, reprezintă retribuție de bază, conform Statului Cooperativei Agricole de Producție și legislației în vigoare în aceea perioadă.
suplimentară se acordă pentru depășirea planului de producție, în bani și în natură, în afara retribuției de bază.
Pentru toate veniturile obținute la unitățile agricole contestatorul a achitat contribuția la fondul de asigurări sociale de stat și pentru pensia suplimentară.
În fine, contestatorul a solicitat suspendarea executării deciziei nr.-/12.12.2006, cererea completatoare având legătură cu acțiunea inițială, în caz contrar urmând să introducă această contestație pe cale separată.
Având în vedere obiectul cererii completatoare, precizările intimatei în sensul că decizia nr.-/12.12.2006 a fost emisă pe baza altor adeverințe decât cele menționate în acțiunea inițială, precum și prevederile art.315 Cod pr.civilă, instanța fiind investită inițial cu rejudecarea după casare a contestației formulate împotriva deciziei nr.-/30.XI.2005 emise de Casa Județeană de Pensii A, prin încheierea pronunțată în ședința publică din 14.02.2007 Tribunalul Argeșa dispus judecarea separată a acestei completări și formarea prezentului dosar.
Prin întâmpinare intimata Casa Județeană de Pensii Aaf ormulat următoarele apărări:
Prin decizia nr.-/12.12.2006, contestată în această cauză, a fost revizuită decizia nr.-/30.03.2006 și s-a stabilit un debit în sarcina contestatorului ca urmare a luării în calculul timpului util din agricultură, în mod eronat a adeverințelor nr.2104/12.05.2004 a Primăriei Mihăiești și nr.1118/14.06.2004 a Primăriei.
Cele două adeverințe nu trebuiau avute în vedere la emiterea deciziei nr.-/30.03.2006, ca timp util în agricultură, din următoarele motive:
Potrivit înregistrărilor din fișa de pensie, între anii 1964 - 1968 și 1987 - 1989, contestatorul a desfășurat activitate pe bază de contract individual de muncă în cadrul fostelor CAP- uri Mihăiești și, exercitând funcția de inginer șef, astfel că, din punct de vedere al vechimii în muncă și al calculului pensiei, acestuia i se aplică dispozițiile Codului muncii și ale Legii nr.19/2000.
De aceea, pentru această perioadă, în baza art.164 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor anuale, s-au utilizat salariile brute sau nete înregistrate în carnetul de muncă.
Fișa nr.1118/14.06.2004, eliberată de Primăria reprezintă normele de muncă atribuite conform art.22 alin.3 din Statutul și art. 187 alin.4 din Legea nr.57/1974, și nu norme efective realizate, cum precizează unitatea în adresa nr.2833/03.XI.2006.
Veniturile anuale înscrise în adeverința nr.2104/12.05.2004 a Primăriei Comunei Mihăiești reprezintă conform art.22 din Statutul CAP, retribuție suplimentară, stimulent atribuit de pentru realizarea planului, ca formă de participare la beneficii, suma respectivă nefăcând parte din baza de calcul a pensiei anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000.
Intimata a mai menționat prevederile art.32 din legea nr.80/1992, privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale al agricultorilor, coroborate cu art.1 din Legea nr.4/1977 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale membrilor cooperativelor agricole de producție arătând că potrivit acestor texte de lege vechimea în muncă și timpul util la pensie se calculează în raport de munca efectiv prestată de fiecare membru cooperator, și nu în raport de normele atribuite la participare la beneficii.
Pentru aceste motive Casa Județeană de Pensii Aas olicitat respingerea contestației, ca nefondată.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 28.03.2007 s-a dispus suspendarea executării deciziei nr.-/12.12.2006 până la soluționarea contestației.
Tribunalul Argeșa pronunțat sentința civilă nr.278/AS/27.04.2007, prin care a respins contestația, reținând din examinarea probelor administrate, în fapt și în drept următoarele:
În data de 30.XI.2005, intimata Casa Județeană de Pensii Aae mis decizia nr.-, prin care a recalculat drepturile de pensie ale contestatorului, stabilind un punctaj mediu anual de 2,40012 puncte și o valoare a drepturilor de pensie de 710 lei.
Prin completarea ce face obiectul prezentei cauze contestatorul a solicitat anularea acestei decizii întrucât nu i s-ar fi reținut, la calcularea drepturilor de pensie și adeverințele emise de Primăria Comunei și de Primăria Comunei Mihăiești.
Între anii 1964 - 1968 și 1987 - 1989, contestatorul a desfășurat activitate în cadrul fostelor CAP-uri Mihăiești și, în baza unor contacte individuale de muncă, astfel că acestuia i se aplică reglementarea prevăzută de Codul muncii și de Legea nr.19/2000.
Drepturile sale de pensie au fost calculate potrivit dispozițiilor art.164 din Legea nr.19/2000, utilizându-se salariile brute sau nete, după cum acestea au fost înregistrate în carnetul de muncă.
Instanța a mai menționat și prevederile art.160 alin.1 și 3 din Legea nr.19/2000, potrivit cărora vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi constituie stagiu de cotizare și timpul util la pensie realizat de agricultori în condițiile reglementate de Legea nr.80/1992.
A arătat că, potrivit art.32 din Legea nr.80/1992, constituie timp util la pensie și perioada în care persoanele cuprinse în asigurarea socială prevăzută de prezenta lege au realizat un volum de muncă în fostele cooperative agricole de producție sau au achitat contribuția minimă prevăzută de Legea nr.5/1977, timpul util stabilindu-se în ani prin raportarea volumului de muncă exprimat în norme, însumat pe întreaga perioadă în care asiguratul a lucrat în fosta cooperativă agricolă de producție, la cel mai mic volum anual de norme stabilit de adunarea generală în perioada respectivă, fără ca timpul util stabilit în condițiile alin (2) să poată depăși numărul de ani în care volumul de muncă a fost prestat.
Împotriva sentinței a formulat recurs, în termen legal, contestatorul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate sub următoarele aspecte:
Soluția dată a fost rezultatul încălcării dispozițiilor legale. Veniturile menționate în cele două adeverințe emise de Primăria Mihăiești și Primăria reprezentând retribuții de bază-venit permanent acordat pentru realizarea planului de producție cu activitate desfășurată prin program prelungit de lucru, respectiv spor pentru lucru sistematic peste programul de lucru conform OUG nr.4/2005, art.V, pct.125.
Susținând că veniturile din adeverințe reprezintă retribuție suplimentară ce se acordă pentru depășirea planului, intimata nu a arătat iar instanța nu a cercetat care era de bază pentru realizarea planului.
Prin aprecierea greșită a probelor tribunalul a reținut că a lucrat la cele două CAP-uri în baza unor contracte individuale de muncă ignorând faptul că reclamantul a obținut venituri pe baza unor norme efectiv realizate și pentru care s-a achitat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat.
În consecință recurentul a solicitat ca decizia prin care intimata a stabilit un debit în sarcina sa să fie anulată și suma de bani imputată să îi fie restituită.
În termen legal, intimata Casa Județeană de Pensii Aaf ormulat apărări.
Obiectul litigiului dedus judecății îl formează decizia nr.-/12.12.2006 prin care a fost revizuită decizia nr.-/30.03.2006 în baza art.7 alin.4 din OUG nr.4/2005 și s-a stabilit un debit în sarcina recurentului.
S-a reținut prin decizia contestată că, la calculul timpului util din agricultură, au fost avute în vedere în mod eronat adeverințele nr.2104/12.05.2004 a Primăriei Mihăești și nr.1118/14.06.2004 a Primăriei.
S-au reluat apărările formulate de întâmpinarea depusă la judecată în primă instanță cu privire la motivele revizuirii punctajului mediu anual și stabilirii debitului și s-a arătat în plus că de bază de care a beneficiat recurentul în calitate de salariat era tocmai salariul încasat în baza contractului individual de muncă și utilizat la stabilirea drepturilor de pensie conform art.164 din Legea nr.19/2000.
A mai reținut că, ocupând funcții de conducere în cele două CAP-uri, recurentul nu putea beneficia, potrivit art.71 alin.4 din Legea nr.57/1974, de sporul pentru lucru sistematic peste programul de lucru.
Veniturile din cele două adeverințe nu au fost denumite spor pentru lucru sistematic peste programul de lucru, ci norme planificate sau realizate și nu sunt raportate la un anume temei legal vizând sporul respectiv.
Prin decizia civilă nr. 89/R-CA-/ 20 august 2007, Curtea de APEL PITEȘTI a admis recursul contestatorului, a casat sentința tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal, reținând în motivare că, astfel cum se arată în obiectul cererii completatoare depuse în dosarul de fond - filele 4, 5 și 6 din dosar și cum s-a precizat în întâmpinările formulate de către intimată, obiectul prezentei contestații îl formează decizia de revizuire nr.-/12.12.2006, prin care s-a stabilit un debit în sarcina contestatorului ca urmare a luării eronate în calcul a veniturilor și perioadelor menționate în adeverințele nr.2104/12.05.2004 a Primăriei Mihăești și nr.1118/14.06.2004 a Primăriei.
de acest obiect și cu încălcarea normelor imperative vizând termenul de formulare a unei contestații, instanța de fond a examinat decizia de pensionare nr.-/30.XI.2005, și nu legalitatea și temeinicia stabilirii debitului, cum a fost investită prin contestația împotriva măsurii de executare silită dispuse în baza Legii nr.19/2000, reglementată de dispozițiile art. 155 lit.h din lege.
Este adevărat că problema de fond supusă dezbaterii prin prezenta contestație, respectiv solicitarea de a se lua în calcul, ca vechime în muncă și venituri, la stabilirea drepturilor de pensie mențiunile din cele două adeverințe este amintită și în motivele sentinței recurate.
Instanța de fond însă, rezumându-se la constatarea potrivit căreia recurentul a lucrat în perioadele 1964 - 1968, 1987-1989, în cele două CAP-uri în baza unor contracte individuale de muncă și a beneficiat de stabilirea drepturilor de pensie potrivit art.164 din Legea nr.19/2000, prin luarea în calcul a salariilor brute sau nete înregistrate în carnetul de muncă, nu a cercetat legalitatea luării sau neluării în calcul a perioadelor amintite ca timp util în agricultură, respectiv a veniturilor din adeverințe.
Cu privire la acestea din urmă, nu a arătat care este natura lor - retribuție de bază sau retribuție suplimentară, spor sau alt venit care potrivit legislației în vigoare în materie face parte sau nu din baza de calcul a pensiilor.
Simpla menționare a textelor art.160 din Legea nr.19/2000 și art.32 din Legea nr.80/1992, fără a se explica în ce măsură acestea sunt incidente în speță echivalează practic cu nemotivarea hotărârii pronunțate.
Iar lipsa examinării aspectelor menționate mai sus cu privire la perioadele și veniturile menționate în cele două adeverințe, ca de altfel și analiza unei alte decizii decât cea care a făcut obiectul contestației constituie necercetarea fondului cauzei.
S-a format astfel dosarul nr- pe rolul Tribunalului Argeș, Secția Civilă, complet specializat de asigurări sociale.
Prin sentința civilă nr.54/AS/23.01.2008, pronunțată de Tribunalul Argeșs -a respins contestația formulată de contestatorul.
Pentru a se pronunța astfel, în raport de limitele deciziei de casare, având în vedre și dispozițiile art. 315 pr.civilă, instanța a reținut că prin decizia nr. -/30.03.2006 emisă de Casa Județeană de Pensii Aaf ost modificat punctajul contestatorului stabilit prin decizia inițială din data de 30.11.2005 prin care au fost calculate drepturile de pensie ale petentului.
Decizia din 30.03.2006 a fost revizuită de către intimata Casa Județeană de Pensii A la data de 12.12.2006.
La baza emiterii deciziei de revizuire a stat luarea în calcul, în mod eronat, și a adeverințelor nr. 2104/12.05.2004 emisă de Primăria Mihăești și nr. 1118/14.06.2004 emisă de Primăria. A fost constituit debit în sarcina contestatorului corespunzător diferenței de punctaj de 0.-.
În ceea ce privește cele două adeverințe, nr. 1118/14.06.2004 a Primăriei (18 d- și nr. 2104/12.05.2004 a Primăriei Mihăești ( 21 d-), acestea fac trimitere la normele realizate de contestator în perioadele 1987 - 1989 și 1964 - 1968, specificându-se număr exact al acestora corespunzătoare perioadelor în care petentul desfășurat activitate pentru cele două instituții menționate anterior.
Cu privire la necesitatea luării în calcul a mențiunilor din cele două înscrisuri, instanța a reținut că în noțiunea de stagiu de cotizare astfel cum a fost definită de Legea nr. 19/2000, este cuprins și timpul util la pensie realizat de agricultori, calculat în condițiile Legii nr. 80/1992, definit prin art.32 din acest act normativ ca perioadă în care persoanele la care legea amintită face trimitere au realizat un volum de muncă în fostele cooperative agricole de producție în care acestea au avut calitatea de membrii cooperatori.
. noțiunii de " timp util" este calculată conform alin.2 al art.32 din Legea nr.80/1992 prin raportarea volumului de muncă exprimat în norme, la cel mai mic volum anual de norme, astfel cum acesta a fost stabilit de adunarea generală a asociației sau cooperativei agricole.
În perioada 1964 - 1968 și 1987 - 1988, contestatorul a desfășurat activitate în temeiul unui raport de muncă ce a fost concretizat într-un contract individual de muncă, funcția deținută fiind aceea de inginer - șef.
Pe cale de consecință, la calcularea vechimii în muncă dar și a cuantumului drepturilor de pensie, sunt direct aplicabile dispozițiile Codului muncii și cele ale Legii nr. 19/2000, fapt pentru care în mod corect la determinarea punctajului anual al contestatorului, intimata a avut în vedere salariile brute sau nete.
Prin adeverințele nr. 118/14.08.2004 și nr.2104 din 12.05.2004 au fost individualizate normele de muncă atribuite contestatorului, în baza funcției sale de inginer șef, acestea nefiind în mod concret și realizate.
În sprijinul celor de mai sus, dispozițiile art.186 alin.2 și alin.4 din Legea nr.57/1974 prevăd acordarea de către cooperativele agricole persoanelor încadrate în baza unui contract de muncă, pentru contribuția adusă la realizarea planului de producție, a unei retribuții reprezentând până la 15% din valoarea normelor de muncă pentru funcția de președinte.
De asemenea, conform art.22 din statutul din 1966, în raport cu contribuția adusă la depășirea producțiilor stabilite, cadrelor de conducere și specialiștilor se acordă o retribuție suplimentară, în bani sau în natură.
Așadar, nu se poate trage concluzia că suplimentară în cauză are caracter permanent, constituind în fapt o formă de participare la beneficiile realizate de agricolă.
De altfel, prin adresele nr. 2833/03.11.2006 Primăriei (16 -d-) și nr. 867 din 21.02.2007 a Primăriei Mihăești (14 - d-) s-a arătat că normele erau acordate tuturor specialiștilor agricoli plătiți de Direcția Agricolă ( cazul contestatorului) ca un stimulent la realizarea planului de producție. Aceste norme nu erau efectiv lucrate de către acești specialiști, ci erau atribuite de CAP.
Legiuitorul a statuat același lucru prin disp.art.32 din Legea nr. 80/1992 și cele ale art.1 din Legea nr.4/1977 privind pensiile și diferențele de drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor și ale membrilor cooperativelor agricole de producție, consacrând faptul că vechimea în muncă și timp util la pensie se calculează în raport de munca efectiv prestată de fiecare membru cooperator și nu în raport de normele atribuite ca participare la beneficii.
În ceea ce privește suplimentarea probatoriului, după casarea cu trimitere, la termenul de judecată din data de 16.01.2008, contestatorul a fost decăzut în temeiul disp.art. 170 alin.3 pr.civilă, din beneficiul probei cu expertiza de specialitate, încuviințată de instanța la data de 30.10.2007, în raport de mențiunea contestatorului conform căreia nu a înțeles să achite onorariul provizoriu de expert.
În concluzie, față de cele menționate anterior, reținând că în mod corect și legal intimata Casa Județeană de Pensii Aad ispus revizuirea deciziei de pensie din 30.03.2006, prin emiterea deciziei din 12.12.2006 și înlăturarea de la calculul drepturilor de pensie a adeverințelor nr. 1118/14.06.2004 a Primăriei și nr. 21047/12.05.2004 a Primăriei Mihăești, sens în care a fost stabilit și un debit în sarcina contestatorului conform art.187 din Legea nr. 19/2000, instanța a constatat legalitatea deciziei nr. -/12.12.2006 și în temeiul disp.art. 154 și art.155 din Legea nr. 19/2000, a respins contestația promovată de.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, fără a se indica temeiul de drept.
În motivarea recursului se arată că intimata susține o aberație, atunci când consideră că veniturile pe care le-a avut contestatorul ca membru CAP sunt atribuite, ci nu muncite, contestatorul susținând că aceste venituri au presupus muncă efectivă, ca specialist agricol, cu program de lucru prelungit, prestat și duminica și în sărbătorile legale.
Contestatorul menționează că, aceste venituri sunt retribuții de bază, ci nu retribuții suplimentare, așa cum greșit susține intimata.
Sunt amintite dispozițiile art.20 din Statutul CAP cu privire la suplimentară, care se acorda pentru depășirea planului de producție.
În altă ordine de idei, în mod greșit se consideră că veniturile realizate personal constituie o formă de participare la beneficiile realizate de CAP.
Se precizează că normele-zile muncă acordate specialiștilor, care erau și membrii CAP, pentru munca efectiv prestată se planificau la începutul anului, iar după apariția Legii nr.57/1974 s-a prevăzut posibilitatea angajării cu contract de muncă, a personalului calificat.
Recurentul precizează că nu a fost de acord cu numirea unui expert care să verifice calculele făcute de către intimată, deoarece acele calcule erau incomplete, instanța de fond intenționând să tergiverseze soluționarea cauzei.
Se menționează că perioadele lucrate la CAP Mihăiești și CAP, respectiv anii: 1964-1968 și 1987 -1989, se încadrează în prevederile Legii nr.352/2004 coroborat cu Ordinul nr.680/2007 al Ministerului Muncii și OUG nr.4/2005, urmând ca instanța să aibă în vedere cele două adeverințe depuse de către contestator.
Prin întâmpinarea aflată la filele 41- 44 dosar, intimata solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea analizând recursul prin prisma criticilor formulate, recursul încadrabil în dispozițiile art.304, pct.9 Cod pr.civilă, constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, dată fără încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Contestatorul a fost inginer-șef, desfășurând activitate în sectorul agricol.
Prin decizia nr.-/12.12.2006, care face obiectul cauzei a fost revizuită decizia anterioară de pensie nr.-/30.03.2006, în baza art.7 alin.4 din OUG nr.4 /2005, stabilindu-se un debit în sarcina contestatorului rezultat din luarea în calcul a timpului util din agricultură, în mod greșit, a adeverințelor nr.2104/12.05.2004, emisă de Primăria Mihăiești și numărul 1118/14.06.2004 a Primăriei, când s-a emis prima decizie de pensie din 30.03.2006.
Se reține faptul că în perioadele: 1964-1968 și 1987-1989, contestatorul a fost angajat cu contract de muncă și retribuit de stat, potrivit Legii nr.3/1950 și Legea nr.57/1974. Venitul realizat, cuprins în cele două adeverințe, reprezintă retribuție suplimentară, acordată potrivit art.22 alin.3 din Statutul CAP din 7.03.1966, art.187 alin.4 din Legea nr.57/1974 și Legea nr.1/1982, iar normele de muncă sunt atribuite, ci nu efectiv realizate, încât cele două adeverințe nu trebuiau avute în vedere la emiterea deciziei din 30.03.2006, ca timp util din agricultură.
În mod temeinic, instanța de fond a reținut că recurentul a desfășurat activitate pe bază de contract individual de muncă, fiindu-i aplicabile dispozițiile prevăzute în Codul muncii și în Legea nr.19/2000.
Fișa nr.1118/14.06.2004, eliberată de Primăria, reprezintă normele de muncă atribuite, conform art.22 alin.3 din Statutul CAP din 7.03.1966 și art.187 alin.4 din Legea nr.57/1974, contestatorul deținând funcția de inginer-șef, norme care nu au fost efectiv realizate, așa cum precizează Primăria în adresa nr.2833/3.11.2006. Aceste norme au fost atribuite pentru contribuția adusă la realizarea planului de producție. Astfel, dispozițiile art.22 din Statutul CAP /1966 prevăd că pentru depășirea producțiilor stabilite se acordă cadrelor de conducere și specialiștilor, în raport cu contribuția adusă la realizarea depășirii o retribuție suplimentară, în bani sau în natură, potrivit Normelor stabilite de Adunarea generală.
Drept urmare, veniturile anuale înscrise în cele două adeverințe reprezintă o retribuție suplimentară, un stimulent atribuit de CAP pentru realizarea planului ca formă de participare la beneficii, retribuție care nu face parte din baza de calcul a pensiei.
Potrivit art.32 din Legea nr.80/1992, privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, coroborat cu art.1 din Legea nr.4/1977, privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale membrilor CAP, vechimea în muncă și timpul util la pensie se calculează în raport de munca efectiv prestată de fiecare membru cooperator, ci nu în raport de normele atribuite ca participare la beneficii, situație care rezultă și din adresa nr.856/21.02.2005 a Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, prin care se face cunoscut că pentru suplimentară, ca formă de participare la beneficii și care nu a făcut parte din baza de calcul a pensiei, nu s-a datorat contribuția de asigurări sociale și nici pentru pensia suplimentară de 10, 15 sau 20 lei, specifică agricultorilor.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, cu menținerea sentinței de la fond, ca temeinică și legală, constatându-se că în mod corect a fost respinsă contestația formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul, domiciliat în Câmpulung,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.54/AS din 23 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind Casa Județeană de Pensii cu sediul în Pitești, str. -, nr.38, județul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
/Ex.2/08.07.2008.
Jud.fond;;
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica Răuță, Florina
