Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 977/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.977/R/2009
Ședința publică din 14 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Dana Cristina Gîrbovan Sergiu GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C împotriva deciziei civile nr.2251 din 24 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe reclamanta, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 19 martie 2009, prin registratura instanței, reclamanta intimată a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefundat și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2.pr.civ.
De asemenea, se constată că prin memoriul de recurs pârâta recurentă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 proc. Civ.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2251 din 24.11.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost admisă contestația înaintată de către reclamanta împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C și în consecință a fost anulată decizia de respingere privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă R nr. 20544/23.07.2008.
A fost obligată pe pârâta Casa Județeană de Pensii C să emită o nouă decizie privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă pentru reclamantă, cu recalcularea pensiei cu luarea în calcul a vârstei standard de pensionare de 58 ani si 3 luni precum si a perioadei 01.04.1976-01.04.1992, cât a lucrat în grupa I de muncă conform Adeverințelor nr. 2084/12.05.2008, 870/16.02.2007 și 871/16.02.2007 emise de SA C, începând cu data de 01.04.2008.
A fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 2380 lei cheltuieli de judecată.
Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia nr. R 20544/23.07.2008 reclamantei s-a respins cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă deoarece nu sunt îndeplinite condițiile de reducere a vârstei standard de pensionare. S-a reținut de asemenea că stagiul de cotizare realizat în grupa I de muncă nu permite reducerea necesară a vârstei standard de pensionare.
Potrivit art.87 din Legea nr.19/2000 republicată, decizia emisă în condițiile art. 86 alin.1 poate fi contestată la instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratul în termen de 45 de zile de la comunicare.
Conform Decretului Lege nr.68/1990 și a nr.HG1223/1990 locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I și a II-a de muncă urmau a fi precizate, de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția, rezultatul acestei activități fiind concretizat în Ordinul nr.50/1990.
Punctul 6 din acest ordin prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I sau a II-a de muncă se va face de către conducerea unităților, cu consultarea organizațiilor sindicale, ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate.
Dovada activității în muncă a unui salariat se face cu carnetul de muncă în care se fac înscrierile cu privire la activitatea prestată, condițiile de muncă, funcția și salarizarea, precum și cu alte acte emise de către unitate.
Din copia actelor depuse la dosarul cauzei respectiv, si din Adeverințele nr.2084/12.05.2008 și nr. 871/16.02.2007 rezultă că reclamanta a făcut dovada că în perioada 01.04.1976-01.04.1992 a lucrat în grupa I de muncă în procent de 50 % din timp lucrat.
Așa fiind, instanța consideră că pârâta, în mod nejustificat refuză recunoașterea acestei perioade ca fiind nelucrată în grupa I de muncă, în pofida faptului că nici un act normativ nu impune prezentarea altor dovezi.
Mai mult, pârâta depășindu-și atribuțiile, a refuzat recunoașterea pentru contestator a duratei de vechime în muncă corespunzătoare grupei I de muncă, adăugând la prevederile legale poziția sa, deși acestea nu îi dau acest drept.
Apoi nu trebuie trecut cu vederea faptul că, ca urmare a încadrării reclamantei în grupa I de muncă pentru perioada specificată, pârâta a încasat contribuția de asigurări sociale aferente acestei grupe, situație în care nici un raționament nu poate justifica împotrivirea acesteia. De altfel, în întâmpinarea depusă pârâta nu face nici o referire la plata sau neplata contribuțiilor privind-o pe reclamantă.
Față de cele ce preced instanța în temeiul art. 50 alin.1 și următoarele din Legea nr.19/2000 republicată a admis acțiunea formulată de către reclamantă și pe cale de consecință, a anulat decizia de respingere nr.20544/23.07.2008, prin care reclamantei i s-a respins cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă și a obligat-o pe aceasta să emită o decizie de pensionare cu recalcularea pensiei cu luarea în calcul a vârstei standard de pensionare de 58 ani si 3 luni si a vechimi corespunzătoare încadrării în grupa I de muncă în perioada 01.04.1976-01.04.1992, conform Adeverințelor nr.2084/12.05.2008 si nr. 870/16.02.2007 si 871/16.02.2007 emise de SA. începând cu data de 01.04.2008.
Întrucât pârâta s-a aflat în culpă procesuală, conform art. 274 Cod Procedură Civilă a fost obligată să-i achite reclamantei suma de 2380 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva sentinței, pârâta Casa Județeană de Pensii C, a declarat în termen recurs, solicitând modificarea în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Susține în esență că pretențiile reclamantei sunt nejustificate, profesia pe care ea a exercitat-o nu face parte din categoria celor prevăzute de Ordinul nr.50/1990 punctele 3 și 7, unde se arată că beneficiază de aceste prevederi doar categoriile de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și în activitățile prevăzute în ordin proporțional cu timpul lucrat în aceste condiții, ceea ce nu este cazul reclamantei.
De asemenea, a solicitat reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată, în raport de gradul de complexitate redus al cauzei.
Prin întâmpinarea de la dosar, reclamanta s-a opus admiterii recursului, apreciind că sentința atacată este legală și temeinică.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de pârâtă, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 274 alin. 3.pr.civ. reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată este posibilă dacă se constată că "sunt nepotrivit de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat".
Recurenta și-a motivat cererea pe criteriul gradului de complexitate redus al cauzei, ceea ce se încadrează în noțiunea de "valoare a pricinii".
Sub acest aspect, Curtea observă că valoarea pricinii nu semnifică strict cuantificarea pecuniară a pretențiilor reclamantului, ci reflectă și importanța litigiului pentru parte, ceea ce se analizează prin prisma efectelor pe care le-ar avea o soluție favorabilă acesteia.
În speță, litigiul are ca obiect acordarea dreptului la pensie, care în viitor are rolul de a înlocui veniturile cu caracter salarial, reprezentând, de regulă, principala sursă de trai a persoanei.
Din această perspectivă, Curtea apreciază că, deși pricina prezintă un grad redus de complexitate, consecințele pe care le antrenează asupra situației materiale a părții sunt decisive în calificarea litigiului având o importanță deosebită pentru reclamantă, ceea ce nu permite reducerea onorariului avocațial.
În privința fondului, așa cum corect a reținut și tribunalul, conform Decretului-Lege nr.68/1990 și nr.HG1223/1990, locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I și II de muncă urmau a fi precizate de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția, fapt concretizat prin Ordinul nr.50/1990.
La punctul 6 din acest ordin se prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I sau II de muncă se face de către conducerea societăților, cu consultarea organizațiilor sindicale, ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate.
Rezultă așadar că instituția pârâtei nu a avut și nu are nici o competență în a stabili grupa de muncă din care a făcut parte activitatea desfășurată de un angajat potrivit normelor legale mai sus menționate, astfel că nu poate să facă abstracție de existența unei astfel de încadrări în grupa de muncă.
De altfel, trebuie observat că deși pârâta nu acceptă, locul de muncă unde și-a desfășurat activitatea reclamanta a prezentat condiții grele caracterizate prin prezența noxelor, a riscului la îmbolnăvire, ceea ce justifică acordarea grupei de muncă.
Cum toate aceste aspecte au fost dovedite cu actele depuse atât la instituția pârâtă odată cu cererea de pensionare cât și la dosar și cum pârâta prin refuzul recunoașterii pentru reclamantă a duratei vechimii în muncă corespunzătoare grupei I și-a depășit atribuțiile, Curtea raportat și la dispozițiile art.299 și 312.proc.civ. constatând că sub aspectul criticii ce i-a fost adusă, sentința atacată este legală și temeinică, va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr. 2251 din 24.11.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Laura Dima, Dana Cristina Gîrbovan Sergiu
- - - - - -
plecată în concediu de maternitate
semnează președintele
instanței
GREFIER
Red./
3 ex./24.04.2009
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Dana Cristina Gîrbovan Sergiu
