Contestație indemnizație șomaj. Decizia 7221/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5595/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.7221/
Ședința publică de la 09 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Dragomir Florentina
JUDECĂTOR 3: Cristescu Simona
GREFIER - - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă T împotriva sentinței civile nr.1135 din data de 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"contestație împotriva indemnizației de șomaj."
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă T, prin consilier juridic în baza delegației nr.8279/3/02.12.2009 depusă la dosar-fila 6 și intimatul,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.105 din 06.12.2009 depusă la dosar-fila 7.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea cererii de recurs.
Recurenta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă T, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, casarea sentinței civile recurate și rejudecând în fond cauza, admiterea excepției tardivității introducerii contestației, iar pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată.
Intimatul, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Cu cheltuieli de judecată, depunând la dosar concluzii scrise.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1135/10.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă T, și pe cale de consecință, a obligat pârâtul să recalculeze dreptul de indemnizație de șomaj lunar, de la data de 16.07.2008, pe durata de 12 luni, cu stabilirea acestui drept în condițiile legii-75% din salariul de bază minim brut pe țară, garantat în plată, în vigoare la data stabilirii dreptului, plus media bazei lunare de calcul asupra căreia s-a aplicat contribuția de asigurări pentru șomaj pe ultimele 12 luni în care s-a realizat stagiul de cotizare; a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 600 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a respins, prin încheierea de ședință din 3 iunie 2009, excepția tardivității formulării contestației.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul contestator a fost salariat în cadrul Direcției Județene de Poștă și Telecomunicații T începând cu data de 30.04.1992 până la data de 15.05.2008, când a încetat activitatea în cadrul acestei unități în temeiul art. 55 lit. b din Codul Muncii.
În perioada 15.05.2008 - 16.07.2008 a fost încadrat în cadrul SC COMERȚ-SERVICII SRL A, încetând activitatea în temeiul art. 65 alin 1 din Codul Muncii.
Urmare cererii depuse de contestator la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă T, prin dispoziția nr. 370/25.07.2008, i s-a stabilit dreptul la indemnizație de șomaj, începând cu data de 1 iulie 2008, în cuantum de 700 lei.
Reclamantul a contestat acest pe motiv că la stabilirea indemnizației de șomaj nu s-a luat în calcul și prima de fidelitate de care a beneficiat de la angajatorul SC SA.
Tribunalul a invocat prevederile art. 39 alin. (2) din Legea nr. 76/2002 potrivit cărora cuantumul indemnizației de șomaj reprezintă 75% din salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, în vigoare la data stabilirii acestuia, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin un an, la care se adaugă o sumă calculată prin aplicarea asupra mediei salariului de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, a unei cote procentuale diferențiate în funcție de stagiul de cotizare. De asemenea tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 14 alin. 1 lit. i din HG nr. 174/2002 care dispun că "baza lunară de calcul asupra căreia angajatorii au obligația de a reține și de a vira contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj, conform art. 27 alin. (1) din lege, este reprezentată de venitul brut realizat lunar de persoanele asigurate obligatoriu, prin efectul legii, prevăzute la art. 19 din lege, constituit, printre alte elemente și drepturile bănești acordate potrivit legii ori contractelor colective sau individuale de muncă sub formă de stimulente, premii și prime".
Din analiza acestor acte normative, instanța de fond a constatat că, la stabilirea indemnizației de șomaj, se au în vedere și drepturile bănești acordate în temeiul contractelor individuale de muncă foștilor salariați, sub formă de stimulente, premii și prime.
În acest sens s-a reținut că reclamantului contestator, i-a fost acordată suma de 30312 lei cu titlu de primă de fidelitate, în baza art. 2 din actul adițional nr. 100/21.05.2008 la contractul individual de muncă nr. 182/257 din 30.04.1992 sumă care nu a fost luată în calcul la stabilirea indemnizației de șomaj, contrar prevederilor art. 39 alin. 2 din Legea nr. 76/2002 și art. 14 alin. 1 lit f din HG nr. 174/2002, deși pentru drepturile salariale primite de contestator în luna mai 2008, în care este inclusă și prima de fidelitate, angajatorul a reținut și virat contribuția individuală și contribuția proprie datorată, la bugetul asigurărilor pentru șomaj.
Tribunalul a respins apărarea intimatei în sensul că, în cauză ar fi incidente dispozițiile art. 14 alin. 2 lit. f din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002, aprobate prin HG nr. 174/2002, apreciind că acestea se referă la alte categorii de venituri și beneficiari, altele decât cele aplicabile contestatorului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata T, criticând sentința recurată sub următoarele aspecte:
1. Tardivitatea introducerii contestației având in vedere ca dispoziția privind stabilirea dreptului la indemnizația de șomaj nr. 370 din 25.07.2008, s-a adus la cunoștința reclamantului, in conformitate cu prevederile art. 10 din Ordinul nr. 85 din 22.02.2002 privind aprobarea Procedurii de primire si de soluționare a cererilor de loc de munca sau indemnizație de șomaj, la data de 18.08.2008, dată la care reclamantului i-a fost aplicata prima viza in carnetul de evidenta eliberat conform art. 11 din Ordinul nr. 85 din 22.02.2002 iar reclamantul s-a adresat instanței la data de 02.03.2009, asa cum reiese din cererea de chemare in judecata.
Astfel, a susținut recurenta, a fost depășit termenul legal de 30 de zile de contestare a dispoziției, termen menționat de altfel si in cuprinsul acesteia si stabilit din coroborarea dispozițiilor art. 119 alin. 2 din Legea nr. 76/2002 in conformitate cu care.Litigiile privind stabilirea și plata indemnizației de șomaj se soluționează în regim de urgentă, potrivit normelor procedurale prevăzute pentru conflictele de drepturi, chiar dacă prin lege specială se prevede altfel" cu prevederile din materia conflictelor de drepturi.
2. Pe fondul cauzei recurenta a arătat că instanța de fond nu a reținut faptul ca suma de 43.656 lei brut, rezultata ca diferență intre venitul brut înscris in adeverința privind stagiul de cotizare eliberat de angajatorul C ROMTELECOM si salariul de încadrare înscris in carnetul de munca al reclamantului si care conform interpretării reclamantului ar reprezenta o prima de fidelitate acordata de angajator in conformitate cu Contractul colectiv de munca aplicabil si cu contractul individual de munca,nu poate fi considerata ca făcând parte din baza lunara de calculsi încadrata la art. 14, alin.1, lit. i, din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 care prevede: "(1) Baza lunară de calcul asupra căreia angajatorii au obligația de a reține și de a vira contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj, conform art. 27 alin. (1) din lege, este reprezentată de venitul brut realizat lunar de persoanele asigurate obligatoriu, prin efectul legii, prevăzute la art. 19 din lege, constituit, după caz, din următoarele elemente: i) drepturile bănești acordate potrivit legii ori contractelor colective sau individuale de muncă sub formă de stimulente, premii și prime", ci prin modul de stabilire si acordare se încadrează la alineatul 2 al art. 14 din aceleași Norme Metodologice.
În acest sens, recurenta a arătat că suma de 43.656 lei brut acordata reclamantului de către angajatorul C SA în noiembrie 2008, iși are temei legal in art.2 al actului adițional nr.100/02/01/743/DJ din 08.05.2008 la contractul individual de munca nr.182/257, articol care prevede: " In temeiul art.3, pct.3.1 din Decizia nr. 44 din 09.04.2008 a Directorului General al CA, astfel cum a fost modificata, completata si precizata prin Deciziile nr.46 din
10.04.2008 si nr.48 din 18.04.2008 ale Directorului General al C A, angajatorul va plăti salariatului, pe lingă salariul pentru ultima luna efectiv lucrata, o suma in cuantum de 30312 RON net ca prima de fidelitate pentru activitatea depusa in cadrul societății.
Recurenta a arătat că această sumă a fost primita de către reclamant numai după încetarea raporturilor de munca cu angajatorul A, incidente in aceasta situație fiind, prevederile art. 14 alin. 2 lit. f din Normele Metodologice de aplicare a Legii 76/2002, care dispun că nu se includ in baza lunara de calcul sumele reprezentând veniturile brute realizate de persoanele care nu se mai regăsesc in situațiile prevăzute la art.19 din lege, dar încasează venituri ca urmare a faptului ca au deținut calitatea de asigurat obligatoriu prin efectul legii.", în speță, fiind evident faptul ca banii au fost primiți ca urmare a faptului ca persoana nu se mai regăsește in situațiile prevăzute la art.19 din lege, dar încasează venituri ca urmare a faptului ca a deținut calitatea de asigurat obligatoriu prin efectul legii.
Recurenta a mai susținut că suma respectivă nu constituie o primă ci un venit brut, exigibil după încetarea contractului de munca, care nu se include in baza lunara de calcul pentru a fi luata in considerare la stabilirea indemnizației de șomaj, conform excepțiilor prevăzute la art.14 alin. 2 lit. f) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și cu aplicarea din oficiu a dispozițiilor art.304/1 cod proc. civilă, Curtea reține următoarele:
Prima critică a recurentei referitoare la tardivitatea formulării contestației nu poate fi reținută întrucât în cauză nu este aplicabil termenul de 30 de zile invocat de recurentă, prin analogie cu dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. a Codul Muncii, care se referă expres la încheierea executarea modificarea suspendarea sau încetarea raportului juridic de muncă.
Este adevărat că, în lipsa unei dispoziții speciale pentru această materie, potrivit art. 119 din Legea 76/2002, soluționarea litigiilor privind indemnizația de șomaj se face potrivit normelor procedurale prevăzute pentru conflictele de drepturi, însă această normă de trimitere nu determină aplicarea termenului special de 30 de zile prevăzut de art. 283 alin. 1lit. a ci a celui general de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 2 Codul Muncii, care se referă la cazuri ce nu sunt reglementate prin normele speciale de la alin. 1.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a respins excepția de tardivitate, reclamantul respectând termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului său patrimonial.
Pe fondul cauzei, Curtea apreciază că susținerile recurentei privind incidența în cauză a dispozițiilor art. 14 alin. 2 lit. f din HG nr. 174/2002 sunt nefondate întrucât prima de fidelitate al cărei regim juridic a determinat nașterea prezentului litigiu, nu a fost încasată după încetarea raportului de muncă, ci în considerarea calității de salariat, parte în raportul de muncă, având natura juridică a unui drept salarial, pentru această sumă fiind virată la bugetul asigurărilor de șomaj, contribuția aferentă.
Nu rezultă din probele administrate faptul că prima de fidelitate reprezintă un venit exigibil după încetarea raportului de muncă, așa cum a susținut recurenta și că nu ar fi fost inclusă în salariul de bază al lunii în care a fost încasată, întrucât aceasta are o evidentă natură salarială, își are izvorul în raportul de muncă dintre salariat și angajator, astfel că este încadrata la art. 14 alin.1 lit. i din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 intrând în baza de calcul a contribuțiilor la bugetul de șomaj.
Față de aceste considerente, Curtea reține că niciuna dintre criticile recurentei nu este întemeiată, că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale atunci când a apreciat că nu există un impediment legal pentru ca recurenta să nu aibă în vedere această sumă la stabilirea cuantumului indemnizației de șomaj, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. 1 din HG nr. 174/2002.
În consecință, în baza art. 312 alin. 1 cod proc. civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 cod proc. civilă, Curtea va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimat, reprezentând onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentaAGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ Tîmpotriva sentinței civile nr.1135 din data de 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Obligă recurenta la 1100 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.:
Dact.:
2 ex.
8.01.2010
Jud. fond:
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Dragomir Florentina, Cristescu Simona
