Obligație de a face. Decizia 1037/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-(6884/2008)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE

MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia civilă nr.1037/

Ședința publică din data de 19 februarie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște

JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș

JUDECĂTOR 3: Elena

GREFIER -

Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.5081 din 18 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 14141/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect - obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta intimată Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.

Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

CURTEA,

Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 11.04.2008 pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.14141/3AS/2008, reclamantul a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, să se dispună obligarea acesteia la emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor de pensie, cu luarea în considerare a tuturor drepturilor de natură salarială care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, atestate de adeverința nr. 27757/12.03.2008 emisa de.

Prin sentința civilă nr.5081/18.06.2008 Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei Casa de Pensii a Municipiului; a obligat pârâta să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia pentru limita de vârsta cuvenita reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.07.2005, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr. 27757/12.03.2008 emisă de.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

Prin decizia nr.92779/30.06.2005, în conformitate cu prevederile OUG nr. 4/2005 aprobate prin Legea nr.78/2005, coroborate cu prevederile HG nr.1550/2004 și ale HG 550/2005, au fost recalculate drepturile de pensie cuvenite reclamantului, stabilindu-se în favoarea acestuia, cu începere din data de 01.07.2005, o pensie în cuantum de 571 lei, pe baza unui punctaj mediu anual de 1,92934 puncte și a unei valori a punctului de pensie de 295,56 lei.

Din adeverința nr.27757/12.03.2008 emisă de rezultă că în perioada 01.10.1966-31.12.1989 reclamantul a lucrat în această unitate și a încasat veniturile menționate în adeverință, cu titlu de acord global și prime.

Din buletinul de calcul al deciziei nr. 92779/30.06.2005 rezultă că la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite reclamantului nu au fost luate în considerare veniturile menționate în adeverința nr. 27757/12.03.2008 emisă de, realizate de către reclamant cu titlu de prime și acord global. În mod evident, adeverința fiind depusă ulterior emiterii deciziei menționate, aceste venituri nici nu ar fi putut fi avute în vedere.

Reclamantul a solicitat, însa, în baza art. 7 alin. 3 din OUG nr.4/2005, recalcularea pensiei pentru limita de vârsta, în raport de acest înscris doveditor nou, respectiv adeverința nr.27757/12.03.2008 emisă de.

Dovada solicitării adresate pârâtei pentru recalcularea pensiei cu luarea în considerare a acestor venituri a fost făcută de către reclamant cu bonul de înregistrare nr.317/27.03.2008.

Instanța a făcut aplicarea art. 174 Cod procedură civilă, deoarece i s-a pus în vedere pârâtei să înfățișeze înscrisul înregistrat sub nr.317/27.03.2008, fapt nedus la îndeplinire.

Astfel că instanța a concluzionat că pârâta nu a soluționat această cerere de recalculare a pensiei, ultima decizie emisă în temeiul OUG nr.4/2005 fiind cea din 30.06.2005. Conform art. 7 alin. 5 din OUG nr. 4/2005, coroborat cu art. 86 din Legea nr. 19/2000, aceasta cerere trebuia soluționată în 45 zile de la înregistrare. Față de aceste dispoziții, instanța a obliga pârâta să emită o astfel de decizie, prin care să soluționeze cererea de recalculare a pensiei formulată de reclamant.

În ceea ce privește temeinicia acestei cereri, instanța a reținut că veniturile realizate în sistem de acord global și prime trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, întrucât angajatorul, care poarta întreaga răspundere pentru adeverința eliberată, a atestat că pentru aceste venituri s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.

Conform art. 1 din nr.OUG4/2005 pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite in baza legislației in vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează in condițiile prevăzute de acest act normativ. Potrivit art. 2 din ordonanța recalcularea prevăzută de art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei cu respectarea prevederilor Legii 19/2000.

Potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr.19/2000 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.

Prin urmare, soluția contrară, constând in omiterea veniturilor realizate in acord global si cu titlu de prime, ar reprezenta atât o încălcare a dispozițiilor legale susmenționate cât și o încălcare a principiului contributivității consacrat de art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 potrivit căruia, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin în baza contribuțiilor plătite.

Astfel, având în vedere și dispozițiile art. 155 lit. d și f din Legea nr.19/2000 Tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.07.2005, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr.27757/12.03.2008 emisă de.

În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat întemeiat pe prevederile art.304 pct.4, 9 și 3041Cod procedură civilă, recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, după cum se va arăta în continuare:

Prin hotărârea pronunțata instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești (art. 304, pct. 4 Cod procedura civila), sentința civila fiind data cu încălcarea legii (art. 304, pct. 9 Cod procedura civila).

Motivul de casare prevăzut de art. 304, pct. 4 Cod procedura civila are in vedere depășirea de către judecători a atribuțiilor conferite prin legi, incursiunea lor in domeniul altor puteri constituite, în dauna ordinii constituționale și a interesului public.

Tribunalul Bucureștia reținut in considerentele sentinței civile recurate ca, in mod greșit Casa Locala de Pensii, nu a luat in considerare sporurile salariale permanente - adaosul pentru munca prestata in acord global si prime.

Potrivit literaturii juridice de specialitate normele juridice se clasifica, după sfera aplicării lor, in norme generale și norme speciale.

Normele generale se caracterizează prin aceea că au sfera cea mai largă de aplicabilitate intr-un domeniu sau intr-o ramura de drept. In domeniul drepturilor de asigurări sociale Legea nr. 19/2000 reprezintă dreptul comun.

Normele speciale sunt aplicabile unei sfere restrânse de relații, ele derogând de la dreptul comun (specialia generalibus derogant). Actele normative referitoare la sporuri sunt, in domeniul drepturilor de asigurări sociale, norme cu caracter special.

Întrucât normele speciale sunt derogatorii, in procesul aplicării lor ele cunosc un regim restrictiv, fiind de stricta interpretare.

Potrivit nr.OUG 4/2005 (aprobata prin legea nr.78/2005), norma juridica ce are caracter special, nu sunt luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual, formele de retribuire care nu au avut caracter permanent. In aceasta situație, obligarea noastră la emiterea unei decizii cu luarea in calcul a sporurilor menționate in adeverințe este netemeinica si nelegala.

În concluzie, instanța de fond a încălcat principiul juridic, conform căruia, norma juridica speciala deroga de la cea cu caracter general si se aplica cu întâietate.

Având in vedere cele arătate mai sus, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat,reținerea cauzei spre rejudecare și casarea în tot a sentinței civile menționate, iar pe fondul cauzei respingerea ca netemeinică și nelegală contestației formulată.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu potrivit dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:

Instanța de fond a reținut corect situația de fapt și de drept și a făcut o corectă aplicare a legii.

Astfel, corect s-a reținut că, verificându-se temeinicia cererii și datele certificate prin adeverința nr.27757/12.03.2008 (fila 5-6 dosar fond),din care rezultă că în perioada 1965-1989 reclamanta a lucrat în această unitate și a încasat veniturile menționate în adeverințe, s-a constatat că nu au fost luate în calcul la recalcularea pensiei cuvenite contestatoarei veniturile suplimentare evidențiate în cuprinsul adeverinței.

Astfel că sumele plătite cu titlul de contribuție de asigurări sociale pentru veniturile suplimentare realizate, trebuie luate în calcul, și considerate că sunt venituri cu caracter permanent, motiv pentru care urmează a fi înlăturată critica.

Recurenta susține că s-a încălcat de Tribunal principiul de drept potrivit căruia normele speciale derogă de la normele cu caracter general și se aplică cu întâietate, dar raționamentul juridic al recurentei este greșit, pentru că atât Legea nr.19/2000, legea cadru a pensiilor (dreptul comun), cât și în OUG nr.4/2005 ca lege specială în materia recalculării pensiilor, prevede că principiul comun ce se are în vedere la calcularea pensiilor, este principiul contributivității (art.2 lit.e din Legea nr.19/2000 și art.2 și 7 din OUG nr.4/2005).

Tribunalul, verificând dovezile cauzei, a constatat că pentru veniturile realizate dovedite cu adeverințele certificate de fostul angajator, intimata a plătit contribuția de asigurări sociale.

În altă ordine de idei, din examinarea sentinței recurate, rezultă că Tribunalul a soluționat o contestație la decizia de pensionare a intimatului-reclamant, competența de soluționare a acestei contestații aparținând Tribunalului conform art.155 alin.1 lit.d și f din Legea nr.19/2000.

În raport de actul juridic dedus judecății - decizia de pensionare nr.92779/30.06.2005 și dispoziția legală citată în precedent, nu se poate susține cu temei de către recurentă, că Tribunalul și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, și că ar fi imixtionat atribuțiile altei puteri, în dauna ordinii constituționale și a interesului public.

Urmează a se reține, că acest motiv de recurs, nu se încadrează în niciunul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, și nu determină modificarea sau casarea sentinței recurate.

Față de cele reținute, apreciind că nu există nici un motiv din cele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, și nici motive de ordine publică, prevăzute de art.306 din același cod, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.5081/18.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red.:

Dact.:

2 ex./6.03.2009

Jud.fond:

Președinte:Liviu Cornel Dobraniște
Judecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 1037/2009. Curtea de Apel Bucuresti