Obligație de a face. Decizia 1204/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(6911/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1204/
Ședința publică din data de 26 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Valentina Sandu
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.4204 din 20 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 11764/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata reclamantă, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei secții la data de 22.01.2009, precum și faptul că recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4204/20.05.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat pârâta să recalculeze pensia reclamantei în baza OUG nr.4/2005 urmând ca la stabilirea drepturilor cuvenite acesteia să ia in considerare, începând cu 01.07.2005, veniturile evidențiate în adeverința nr.442/20.06.2007, eliberată de SC SA.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta beneficiază de pensie pentru limită de vârstă de la data de 01.05.1990, pensia fiindu-i stabilită în temeiul legii nr.3/1977.
Fiind pensionată anterior datei de 1.04.2001 reclamanta a beneficiat de prevederile OUG nr.4/2005 drepturile sale de pensie fiind recalculate începând cu data de 01.07.2005 în raport de prevederile legii nr.19/2000, respectiv prin calcularea punctajelor anuale pentru întregul stagiu de cotizare (vechimea în muncă).
În procesul de recalculare s-a stabilit că reclamantei i se cuvine un punctaj de 1,57114 puncte.
Cererea de recalculare a pensiei prin includerea în baza de calcul și a veniturilor realizate din acord și prime, sume dovedite prin adeverința nr.442/20.06.2007, eliberată de SC SA a fost respinsă de pârâtă, cu motivarea că veniturile realizate în sistemul de retribuire în acord global nu au caracterul de sporuri permanente în înțelesul legii nr.19/2000 cu modificările și completările ulterioare și prin urmare nu fac parte din baza de calcul avută în vedere la stabilirea pensiei.
Așa fiind, Tribunalul a analizat și s-a pronunțat numai asupra includerii acestor venituri în calculul pensiei, astfel:
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Prin art. 1, Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Pe de altă parte, Ordonanța de Urgență nr. 4/2005 prevede în art. 1 că recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1.04.2001 se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000.
Prin art. 4 al. 2 și 3 precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței și că acestea pot fi dovedite prin înscrierile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord se menționează în anexa 1 a Ordonanței că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
A mai reținut Tribunalul,că potrivit art.3 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială - dreptul comun în materie în perioada în care reclamanta și-a desfășurat activitatea, a realizat venituri în acord și i s-a deschis dreptul la pensie - dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege.
Acest principiu este reiterat în Legea nr.19/2000 prin art. 2 care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
A apreciat Tribunalul că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, pentru că soluția contrară ar presupune încălcarea principiului cu consecința că pe de o parte nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a legii nr.19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor era și este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
Prin urmare pârâta trebuia, în considerarea prevederilor art. 1 din OUG nr.4/2005, enunțate anterior și a adeverinței eliberată de fostul angajator care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport și de veniturile suplimentare realizate de salariat, să respecte acest principiu de bază al organizării si funcționării sistemului public ( formele de retribuire prin acord într-adevăr nu au tăcut parte din baza de calcul a pensiilor care conform art.10 din Legea nr. 3/1977 era constituită din retribuții tarifare însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale ori acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat iar nu de cel tarifar) și să includă în calculul drepturilor toate veniturile pentru care, în condițiile legii, s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
Astfel, s-a apreciat de către tribunal că cererea este întemeiată, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 87 și art. 155 lit. din Legea nr.19/2000 cu modificările si completările ulterioare, a obligat pârâta să recalculeze pensia reclamantei în baza OUG nr.4/2005 urmând ca la stabilirea drepturilor cuvenite acesteia să ia în considerare, începând cu data de 01.07.2005, veniturile evidențiate în adeverința nr.442/20.06.2007, eliberată de SC SA.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeirile de modificare prevăzut de art.304 pct.8 și 9 pr.civ. și dispozițiile art.3041pr.civ. recurenta susține în esență, că potrivit prevederilor art.164 din Legea nr.19/2000 (care reia dispozițiile art.10 din Legea nr.3/1977, modificate și completate prin art.10 din legea nr.49/1992), la determinarea punctajelor anuale se utilizează salariile brute și sporurile permanente, care au făcut parte din baza de calcul a pensiei, înregistrate în carnetul de muncă. Veniturile salariale în acord global sunt temporare și fără caracter permanent, nefăcând parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, nu sunt înscrise în carnetul de muncă, astfel încât nu pot fi luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
S-au nesocotit totodată dispozițiile OUG nr.4/2005,normă cu caracter special, a cărei aplicabilitate este prioritară celei generale, ce specifică faptul că aceste venituri în acord global nu sunt luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie. Se pretinde că adeverințele ce individualizează veniturile suplimentare,spor, acord global, nu se încadrează în standardele impuse de cap.VI din OUG nr.4/2005, neîntrunind condițiile de fond și formă impuse de aceste dispoziții legale.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul, pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii:
În condițiile în care din conținutul adeverinței nr.442/20.06.2007 emisă de, rezultă că intimata-contestatoare a realizat venituri în acord global și alte venituri suplimentare care au fost plătite din fondul de salarii, pentru care s-a calculat și virat contribuția de asigurări sociale conform legii, în mod corect și realizând o justă aplicațiune a prevederilor art.2 lit.e, art.23 alin.1 lit.a și art.160 alin.5, art.161 alin.2 din Legea nr.19/2000, OUG nr.4/2005, tribunalul a dispus obligarea Casei de Pensii la reclacularea drepturilor de pensie prin luarea în considerare a mențiunilor din cuprinsul adeverinței sus indicate.
Susținerile recurentei conform cărora veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global nu au fost incluse de legiuitor în categoria sporurilor cu caracter permanent nu pot fi primite. Cum, legal a reținut prima instanță la calculul drepturilor de pensie trebuie avute în vedere și aceste venituri în condițiile în care legiuitorul nu enumeră în mod expres care sunt sporurile ce trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, ci indică criteriile ce permit determinarea acestora.
Pe de altă parte, acceptarea unei astfel de ipoteze ar atrage încălcarea unuia dintre principiile care guvernează sistemul public de asigurări sociale, astfel cum este prevăzut de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, deoarece veniturile obținute în sistem de acord global și alte venituri suplimentare, au determinat o sporire a drepturilor bănești cuvenite din muncă, totodată au fost avute în vedere la calculul contribuției de asigurări sociale, în sensul măririi corespunzătoare a acestora.
OUG nr.4/2005, ca normă specială are relevanță în cauză doar în condițiile în care nu contravine actului juridic cu forță juridică superioară, respectiv Legea nr.19/2000.
Adeverința sus menționată întrunește standardele impuse de cap.VI din OUG nr.4/2005, cuprinzând toate datele necesare stabilirii corecte a drepturilor de pensie pentru sporurile realizate și solicitate a fi incluse în baza de calcul a pensiei, beneficiarul acestor sporuri, perioada acordată, unitatea angajatoare ce a emis adeverința și temeiul legal în baza căruia s-a acordat.
Recurenta a susținut greșita interpretare și aplicare de către tribunal a normelor juridice arătate anterior. Această critică nu poate fi primită câtă vreme legea generală în materie este Legea nr. 19/2000, iar normele speciale din OUG 4/2005 referitoare la recalcularea pensiilor provenite din vechiul sistem al asigurărilor sociale de stat, deși aplicabile în limita principiului specialul derogă de la general, nu poate conduce la o concluzie contrară legii generale prin lipsire de eficiență juridică a acesteia.
În consecință, motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă nu sunt incidente în cauză, nu se arată în ce constă, în concret, interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, care este acest act, care sunt dispozițiile legale nesocotite în cauză. De aceea, se poate concluziona că aceste motive de recurs au caracter pur formal, la fel ca și invocarea art.3041Cod pr.civilă, ceea ce impune înlăturarea lor ca atare.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința atacată, fiind pronunțată cu interpretarea corectă a normelor de drept aplicabile în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.4204/20.05.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
19.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Valentina SanduJudecători:Valentina Sandu, Elena Luissa Udrea, Liviu
