Obligație de a face. Decizia 13/2010. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-(6245/2009)

DECIZIA CIVILĂ NR.13/

Ședința publică de la 06.01.2010

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu

JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat

JUDECĂTOR 3: Lizeta

GREFIER

Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.6032/07.10.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.19885/3/AS/2009 în contradictoriu cu intimatul-reclamant .

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 23.12.2009, după care,

Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Asupra recursului civil de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.6032/07.10.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis cererea introdusă de reclamantul împotrivi paratei Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat parata să emită o decizie prin care să recalculeze retroactiv, cu începere din data de 12.05.2006, pensia pentru limită de vârstă ce i se cuvenea reclamantului, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, a obligat parata la plata diferențelor dintre pensia cuvenita si pensia efectiv încasata pe perioada 12.05.2006 la zi; a obligat parata la plata cheltuielilor de judecata însuma, de 600 lei.

În considerente a reținut că prin decizia nr.-/30.11.2005 emisă de - Casa Locală de Pensii Sector 6 B au fost recalculate, în temeiul nr.OUG 4/2005, începând cu 01.12.2005, drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului.

La determinarea punctajului mediu anual în decizia menționata fost utilizat de intimată un stagiu complet de cotizare de 30 ani.

Prin cererea de chemare în judecată contestatorul critică modalitatea de recalculare sub aspectul stagiului complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, contestatorul susținând că acesta trebuia să fie de 20 ani - pentru că a lucrat în grupa I de muncă în condițiile HG nr.478/1990, iar nu de 30 de ani.

Potrivit dispozițiilor art. 4 alin.1 din OUG nr. 4/2005, determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 alin.3 si alin. 4 din HG nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației, anterioare datei de 01.04.2001, in conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000 " complet de cotizare utilizat in determinare punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrala in muncă prevăzuta de legislația in vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază a data începerii operațiunilor de evaluare" care "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 01.07.1977 - 31.03.2001va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977" iar "pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite in condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special este vechimea in munca necesara deschiderii dreptului de pensie prevăzuta de aceste acte normative.

Din actele dosarului, tribunalul a reținut că drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului s-au deschis în anul 1999 și că pentru determinarea punctajului mediu anual în procesul de recalculare a pensie în temeiul nr.OUG 4/2005 s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 de ani prevăzut de art. 8 din Legea nr. 19/2000

Tribunalul a mai reținut din decizia de stabilire inițială a drepturilor de pensie că la data deschiderii dreptului la pensie în temeiul Legii nr.3/1977 petentul desfășurase 29 ani, 5 luni si 24 zile activitate in grupa I de munca.

În temeiul Legii nr.3/1977 persoanelor care lucrau efectivei cel puțin 20 ara în locuri care, potrivi legi, se încadrau în grupa I de muncă, se puteau pensiona la vârsta de 52 de ani, stagiul complet de cotizare fiind în cazul lor de 20 de ani

Astfel cum s-a reținut anterior, din mențiunile înscrise în carnetul de muncă și din decizia inițială de stabilire a drepturilor de pensie, contestatorul a desfășurat activități în grupa I de muncă peste 20 de ani.

Față de toate dispozițiile legale mai sus amintite, tribunalul a constatat că în determinarea punctajului mediu anual intimata trebuia să utilizeze un stagiu complet de cotizare de 20 ani atât în procedura de recalculare a drepturilor în temeiul OUG nr.4/2005, cât și în temeiul OUG nr.19/2007.

Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurenta Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.

În susținerea recursului a arătat că data stabiliri drepturilor de pensie a contestatorului este 20.05.1999.

Reclamantul este nemulțumit de faptul ca, Casa Locala de Pensii Sector 6, in decizia de recalculare a utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.

Reclamantul a ieșit la pensie în data de 20.05.1999 în baza Legii nr.

3/1977.

Conform Legii nr. 3/1977 art. 8 alin. 2, persoanele care aveau o vechime în munca de minim 30 de ani bărbați si 25 ani femeile puteau ieși la pensie pentru limita de vârsta.

Având în vedere ca reclamantului i s-au deschis drepturile de pensie în anul 1999, stagiul complet de cotizare al acestuia era de 30 de ani, și nu 20 de ani.

Art.2 alin. 3 din HG nr.1550/2004 precizează ca pentru cei pensionați în intervalul 31.03.1977-31.03.2001 stagiul complet de cotizare utilizat la punctajul mediu anul va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977 și anume de 30 de ani.

În consecința, Casa Locala de Pensii Sector 6 stabilit corect drepturile de pensie ale intimatului, conform legislației în vigoare la data ieșirii la pensie.

Intimatul a formulat întâmpinare, solicitand respingerea recursului ca nefundat cu plata cheltuielilor de judecata.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.8 si 9.pr.civ. Curtea reține următoarele:

Prin decizia nr.-/20.05.1999 privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, s-a dispus pensionarea intimatului reclamant, în baza Legii nr.3/1977.

Potrivit mențiunilor cuprinse în carnetul de muncă al intimatului și în decizia mentionata, intimatul-reclamant a realizat o vechime efectivă în grupa I de muncă de peste 20 de ani.

Recalcularea pensiei conform nr.OUG 4/2005 se face în raport de prevederile nr.HG 1550/2004 care, în art. 1 din Anexa 1 dispune în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este reprezentat devechimea integralăîn muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie a beneficiarului operațiunii de recalculare.

Instanța de fond a apreciat in mod corect că art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca normă specială, prevede o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa I de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare.

Prin urmare, acesta este actul normativ care trebuie avut in vedere pentru a verifica daca parata a aplicat in mod corect dispozitiile legale privind stagiul complet de cotizare.

Potrivit art. 2 alin. 3 din nr.HG 1550/2004 privind efectuarea operatiunilor de evaluare in vederea recalcularii pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurarilor sociale de stat potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, in conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, "pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977".

Legea nr. 3/1977 nu cuprindea notiunea de "stagiu complet de cotizare", care a fost introdusa abia incepand cu Legea nr. 19/2000.

In art. 41 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 se prevede ca "stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea acestuia,pornindu-se de la 25 de ani pentru femei și de la 30 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr.3."

Art. 8 din Legea nr. 3/1977 prevedea ca "personalul muncitor care are o vechime in munca de minimum 30 ani barbatii si 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusa si limita de virsta, la implinirea virstei de 62 ani barbatii si 57 ani femeile."

Din coroborarea acestor dispozitii legale rezulta ca notiunea de "stagiu complet de cotizare" prevazuta de Legea nr. 19/2000 corespunde notiunii de "vechime in munca" prevazuta de Legea nr. 3/1977.

Odata retinut acest aspect, se observa ca art. 8 din Legea nr. 3/1977 reprezenta norma generala in materie de vechime in munca necesara pentru deschiderea dreptului la pensie, dispozitii speciale fiind prevazute pentru cei care isi desfasurau activitatea in grupe superioare de munca.

Astfel, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, "persoanelor care au lucrat efectiv cel putin 20 ani in locuri care, potrivit legii, se incadreaza in grupa I de munca, sau cel putin 25 ani in grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia in calcul, pentru fiecare an lucrat in aceste grupe cite:

a) un an si sase luni pentru grupa I de munca;

b) un an si trei luni pentru grupa II de munca.

(2) Pe aceasta baza persoanele care au lucrat in grupele I si II de munca au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la implinirea virstei de:

a) 52 ani, pentru grupa I si 57 ani pentru grupa II, barbatii;

b) 50 ani pentru grupa I si 52 ani pentru grupa II, femeile.

(3) Persoanele care indeplinesc conditiile prevazute de alin. (1) sint pensionate, la cerere, si la 50 de ani, atit barbatii cit si femeile din grupa I de munca, si la 55 ani barbatii sau 50 de ani femeile, din grupa II de munca."

Desi, aparent, textul este concentrat pe aspectele privitoare la reducerea varstei standard de pensionare, nu se poate face abstractie de faptul ca, in mod real, dupa 20 de ani de activitate in grupa I de munca asiguratii se puteau inscrie la pensie pentru limita de varsta, daca indeplineau si conditia privitoare la varsta redusa. Prin urmare, aceasta era vechimea in munca ceruta de lege pentru a putea solicita pensie pentru limita de varsta, ceea ce inseamna ca acesta era stagiul complet de cotizare, dupa terminologia folosita de Legea nr. 19/2000.

In speta de fata, intimatul-contestator a desfasurat timp de peste 20 ani activitati incadrate in grupa I de munca, respectiv 29 ani, 5 luni si 24 zile.

Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 40/22.09.2008, dată în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, a statuat că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.

Prin urmare, Curtea constată că, în cazul contestatorului, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, ca efect al aplicării art. 14 din Legea nr. 3/1977, astfel cum s-a reținut în sentința recurată, fiind astfel nefondată critica recurentei sub acest aspect.

Pentru considerentele arătate, Curtea va reține ca legală hotărârea instanței de fond, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.

În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, constatand culpa procesuala a recurentei, Curtea o va obliga să plătească intimatului-reclamant suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat, conform chitantei depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, recursul declarat de recurenta-reclamantă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, cu sediul în B Calea, nr. 6, sector 3 împotriva sentinței civile nr.6032/07.10.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât, cu domiciliul în B,-,.139,. A,.4,.20, sector 6, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de 600 lei către intimat, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06.01.2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red:

Tehnored:

2 EX./08.01.2010

Jud. fond:.

.

Președinte:Maria Ceaușescu
Judecători:Maria Ceaușescu, Silvia Georgiana Ignat, Lizeta

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 13/2010. Curtea de Apel Bucuresti