Obligație de a face. Decizia 142/2010. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ

ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 142

Ședința publică din 26 ianuarie 2010

PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf

JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu

JUDECĂTOR 3: Dumitru Popescu

GREFIER: - -

Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii T, împotriva Sentinței Civile nr. 2065/30.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, precum și faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei in lipsa,constată litigiul in stare de judecată și reține dosarul spre soluționare.

CURTEA,

Deliberând constată următoarele:

Prin Sentința Civilă nr. 2065/30.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulata de reclamanta,in contradictoriu cu parata Casa Județeana de Pensii T, și-n consecință a fost obligată parata sa procedeze la recalcularea drepturilor de pensie, ale reclamantei, prin valorificarea sumelor menționate in Adeverințele nr. 1395/2009 și nr. 1396/2009,emise de SC SA.

Prin aceeași hotărâre judecătorească a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, întrucât avansarea acestor cheltuieli nu a fost dovedită de autoarea cererii.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut in esență că in mod eronat, la calcularea pensiei pentru limita de vârsta, Casa de Pensii T nu a luat in considerare veniturile suplimentare cu caracter permanent, neînscrise in carnetul de munca, dar, rezultate din adeverințele nr. 1395/2009 și nr. 1396/2009,emise de SC SA.

In raport de aceste adeverințe, emise de SC SA si de înscrierile din carnetul de munca, rezulta ca reclamanta a beneficiat de venituri suplimentare la retribuția tarifara de încadrare, cu caracter permanent.

Aceste venituri suplimentare cu caracter permanent nu au fost trecute in carnetul de munca, dar, au fost incluse in baza lunara de calcul a contribuției de asigurări sociale.

Aspectele mai sus expuse reies din adeverințele in discuție, unde se specifica, ca, nu este vorba de ore suplimentare si prime, ci de venituri suplimentare cu caracter permanent, numite generic "acord global".

A mai constatat instanța de fond că faptul ca aceste adeverințe nu au fost avute in vedere la determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului pensiei reclamantului, rezulta din insasi precizările făcute de parata, prin întâmpinarea formulata in cauza, motivând refuzul sau pentru neîndeplinirea cerințelor prevăzute la pct.VI din Anexa OUG nr.4/2005, in sensul ca nu se precizează temeiul legal in baza căruia au fost acordate aceste adaosuri suplimentare la salariul de baza si denumirea acestora.

de cele de mai sus expuse si ținând cont si de dispozițiile art.23 alin.1 lit.e din Legea nr.19/2000, raportat la art.5 alin.1 din aceiași lege si la disp.art.19 lit. - h din Normele de aplicare a Legii nr.19/2000 aprobate prin ordonanța nr.304/2001, dispozițiile art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, precum si de faptul ca perioadele contributive pot fi dovedite si cu înscrisuri eliberate de angajator in cazul in care nu sunt menționate in carnetul de munca potrivit art.160 alin.5, art.161 alin.2 din Legea nr.19/2000, art.40 din Normele de aplicare a Legii nr.19/2000, instanța de fond a apreciat că acțiunea este întemeiata.

De asemenea,judecătorii fondului au înlăturat apărarea formulată de pârâtă referitoare la introducerea de către procurorul general a unui recurs în interesul legii(ca urmare a existenței la nivel național a unor hotărâri diferite în aceiași materie) atâta timp cât această cerere nu a fost soluționată, cât si datorită faptului că la nivelul Curții de APEL TIMIȘOARA practica judiciară în materie este în sensul admiterii unor astfel de cereri.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal pârâta Casa Județeană de Pensii T, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA in data de 26.11.2009, solicitând modificarea in tot a sentinței supusă reformării, in sensul respingerii acțiunii reclamantei,așa cum a fost ea formulată in primul ciclu procesual.

Invocând dispozițiile art.304 pct.9 cod pr.civilă,recurenta a susținut în esență că s-au încălcat dispozițiile pct.VI din anexa la OUG nr.4/2005 potrivit cărora nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord global sau cu bucata, în regie ori după timp pe baza de tarife sau cote procentuale, recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate.

S-a mai susținut că cele două adeverințe atestă câștiguri realizate de reclamantă in mod sporadic, cu atât mai mult cu cât pentru perioada anterioară intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000 sporurile care se utilizează la determinarea punctajelor medii anuale sunt doar cele cu caracter permanent, ce au făcut parte din baza de calcul a pensiilor,iar nu cele care au făcut parte din baza de calcul a contribuției de asigurări sociale,așa cum rezultă din prevederile OUG nr. 4/2005.

Cât privește principiul contributivității aplicat de instanța de fond,recurenta susține că acesta presupune doar faptul că drepturile de asigurări sociale nu pot fi acordate fără a se fi contribuit anterior la constituirea fondurilor aferente, insă nu implică și proporționalitate intre sumele cu care s-a contribuit și prestațiile de asigurări sociale ulterior acordate.

Reclamanta intimată a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, cu motivarea că instanța de fond a admis în mod corect acțiunea conform dispozițiilor art.23 și 78 alin.4 din Legea nr.19/2000, că pârâta a încălcat principiul contributivității și că,potrivit Anexei nr. 4 /2005 se utilizează la determinarea punctajului mediu anual sporurile prevăzute la pct.V -alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate.

In recurs nu au fost administrate probe noi.

Examinând cauza în raport de motivele de recurs și totodată sub toate aspectele conform dispozițiilor art.3041,Curtea reține următoarele.

Cu privire la veniturile realizate de reclamant in acord global și atestate prin Adeverințele nr. 1395/2009 și nr. 1396/2009,emise de SC SA. Curtea constată că este adevărat că dispozițiile art.VI din anexa la OUG nr.4/2005 prevăd că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord. În același timp însă, art.V din anexa la OUG nr.4/2005 prevede că se iau în calcul alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective,iar sporurile prevăzute de acest articol se utilizează atât pentru perioadele anterioare cât și pentru cele ulterioare datei de 1.04.1992.

In același timp art.IV din actul normativ in discuție include la calcularea punctajului "alte sporuri acordate de către ministerele de resort conform prevederilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și virat contribuția de asigurări sociale.

Din adeverința supusă analizei rezultă că pentru veniturile suplimentare reprezentând acord global s-a achitat contribuția pentru asigurări sociale, precum și că de aceste venituri a beneficiat reclamanta în mod permanent, fiind adăugate salariului de bază pe parcursul întregii activități desfășurate de reclamantă la angajator.

Coroborând aceste dispoziții în care se încadrează reclamanta și cu dispozițiile de principiu ale art.2 din Legea nr.19/2000 potrivit cărora drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale, se impune concluzia că în mod justificat a fost admisă acțiunea reclamantei.

Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse,in aplicarea prevederilor art. 312 alin.1 și art. 304 ind.1, Curtea va respinge ca neîntemeiat recursul pârâtei.

Se va lua act prin dispozitivul prezentei că intimata reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată in recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii T, împotriva sentinței civile nr. 2065/30.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26 ianuarie 2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. / 18.02.2010

Tehnored I//18.02.2010/2 ex

Prima instanță: Tribunalul Timiș

Jud., jud.

Președinte:Aurelia Schnepf
Judecători:Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 142/2010. Curtea de Apel Timisoara