Obligație de a face. Decizia 1875/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.8444/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1875/
Ședința publică de la 25 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentaCasa de Pensii a Municipiului Bîmpotriva sentinței civile nr.5468 din data de 03.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.12519/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata,având ca obiect:"obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata,personal, lipsind recurentaCasa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 17.03.2009, întâmpinare însoțită de înscrisuri în fotocopie din partea intimatei.
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea intimatei cu CI seria - nr.- eliberată de Secția 4 la data de 24.05.2000.
Intimata, personal, având cuvântul, arată că în susținerea întâmpinării înțelege să solicite încuviințarea probei cu înscrisuri în cadrul căreia va depune la dosar doua adeverințe ce emană de la recurentă și care se află depuse în dosarul de fond.
Curtea, față de faptul că cele două adeverințe prezentate de intimată se regăsesc în dosarul instanței de fond, apreciază că în cauză nu se mai impune administrarea acestei probe.
Intimata, personal, interpelată fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă intimatei cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimata, personal, având cuvântul, învederează instanței că la data solicitării recalculării pensiei cuvenite, a obținut de la angajator două adeverințe din care rezultă că până în anul 1990 lucrat în acord global cât și cu privire la venitul brut realizat și de care a beneficiat, însă, consideră că aceste două adeverințe nu pot fi luate în calcul împreună.
Față de această împrejurare, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele dezvoltate pe larg pe cale de întâmpinare.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5468 din data de 03.09.2008, pronunțată în dosarul nr.12519/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea capătului de cerere privind anularea deciziei nr. -/31.01.2008; a admis în parte contestația formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat pârâta să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei, retroactiv, începând cu data de 01.12.2005, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverințele nr. 297/1080/28.02.2008, nr. 310/10.08.2000 și nr. 284/14.07.2000, emise de Autoritatea Feroviară Română; a respins capătul de cerere privind suspendarea executării deciziei nr. -/31.01.2008, ca rămas fără obiect.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin cererea înregistrată cu nr. - la data de 6.03.2008, reclamanta, a solicitat casei locale de pensii, în baza art. 7 alin. 3 din nr.OUG 4/2005, modificarea deciziei nr. -/06.03.2008 de recalculare a drepturilor de pensie în baza actului normativ susmenționat, în sensul de a se lua în considerare și veniturile suplimentare realizate ca urmare a utilizării sistemului de retribuire în acord global. Reclamanta a anexat cererii adeverințele nr. 297/1080/28.02.2008, nr. 310/10.08.2000 și nr. 284/14.07.2000, emise de Autoritatea Feroviară Română.
Prima instanță a reținut că pârâta nu a soluționat această cerere în termenul de 45 de zile prevăzut de lege și a înlăturat apărarea acesteia în sensul că adeverințele nu au fost depuse la dosarul de pensionare, întrucât copii ale adeverințelor au fost prezentate chiar de către pârâtă, purtând numerotarea din dosarul de pensionare.
În ce privește temeinicia cererii de recalculare a pensiei, Tribunalul a constatat că retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că, lunar, aceștia puteau obține venituri mai mari sau mai mici decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Însă, pentru aceste venituri, s-a plătit contribuția de asigurări sociale. În acest sens, s-a făcut referire la dispozițiile Legii nr. 27/1966,la art. 1 din Decretul nr. 389/1972, la art. 1, art. 2 și art. 4 din nr.OUG 4/2005, la art. 2 și art. 78 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, la art. 3 și 10 din Legea nr. 3/1977, precum și la pct. VI din Anexa nr.OUG 4/2005.
Sintetizând, prima instanță a reținut că noua reglementare privind pensiile este construită în jurul unui principiu fundamental, potrivit căruia orice elemente salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Dacă pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001 acest principiu este respectat, pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, soluția trebuie să fie aceeași, pentru aceeași rațiune avută în vedere de legiuitor la edictarea noii reglementări.
S-a mai reținut că legiuitorul limitează fără nici o justificare rezonabilă aplicarea principiului enunțat, întrucât, prin nr.OUG 4/2005 se înlătură de la calculul pensiilor anumite venituri și sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent. Însă, în același act normativ, se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, în măsura în care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Instanța de fond a apreciat că, în fapt, interesează nu caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci împrejurarea că au fost achitate contribuțiile de asigurări sociale, asigurații fiind îndreptățiți să primească o contraprestație, pentru a nu fi rupt echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezența acestei dualități de reglementare, s-a apreciat că revine instanței sarcina de a hotărî că principiul contributivității, afirmat de art. 2 și dezvoltat de art. 78 din Legea nr. 19/2000 primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut parte sau nu din baza de calcul a pensiei, conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
În ce privește capătul de cerere privind suspendarea executării deciziei nr. -/31.01.2008, Tribunalul a reținut că o atare măsură poate fi luată numai până la soluționarea cauzei.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs motivat, în termenul legal, Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și 3041din Codul d e procedură civilă, recurenta a arătat, în esență, că adeverința nr. 284/14.07.2000 emisă de Autoritatea Feroviară Română nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de pct. VI din Anexa nr.OUG 4/2005, în sensul că, din cuprinsul adeverinței, nu rezultă temeiul legal în baza căruia s-au acordat sporurile și denumirea acestor sporuri.
În plus, există neconcordanțe între adeverința nr. 284/14.07.2000 și adeverința nr. 310/10.08.2000, ambele emise de Autoritatea Feroviară Română. Astfel, de exemplu, în luna martie 1983, în adeverința nr. 310/10.08.2000, este trecută suma de 226 lei, în timp ce, în adeverința nr. 284/14.07.2000, se menționează suma de 2191 lei.
În concluzie, a susținut recurenta, respectarea dispozitivului sentinței recurate ar însemna o încălcare a principiului contributivității, consacrat de art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000.
Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca legală și temeinică.
În recurs, a fost depusă la dosar adeverința nr. 1066/1080/30.06.2008 emisă de Autoritatea Feroviară Română.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Este adevărat că potrivit dispozițiilor pct. VI din Anexa la.OUG nr. 4/2005, adeverințele emise de fostul angajator trebuie să cuprindă următoarele mențiuni: denumirea unității; perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă; funcția, meseria sau specialitatea exercitată; denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată; perioada în care s-a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat; numărul, data eliberării, ștampila unității, precum și semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității.
Însă, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 3 din același act normativ, "sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare prevăzute la alin. (2) se dovedesc prin înscrierile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii, eliberate de angajatori,care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora."
Prin urmare, Curtea reține că, în mod corect instanța de fond a dispus obligarea recurentei la emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor de pensie cuvenite intimatei contestatoare, cu luarea în considerare a veniturilor atestate prin adeverința nr. 284/14.07.2000 emisă de Autoritatea Feroviară Română, câtă vreme casa de pensii nu este abilitată prin lege să cenzureze adeverințele emise de foștii angajatori.
De altfel, adeverința nr. 284/14.07.2000 emisă de Autoritatea Feroviară Română (fila 69 dosarului instanței de fond) atestă realizarea de către intimată a unor venituri brute în cuantumul menționat, pentru perioada 1979-1990, iar sporul de vechime, primele și veniturile suplimentare obținute ca urmare a utilizării sistemului de retribuire în acord global sunt evidențiate în adeverințele nr. 297/1080/28.02.2008 și nr. 310/10.08.2000 emise de Autoritatea Feroviară Română. Așa fiind, este firesc să existe diferențe între sumele evidențiate la pct. 3 (privind retribuirea în acord global) din adeverința nr. 310/10.08.2000 și sumele atestate prin adeverința nr. 284/14.07.2000.
În concluzie, se reține că instanța de fond în mod corect a făcut aplicarea prevederilor art. 78 din Legea nr. 19/2000.
Curtea constată că nu poate fi primită nici susținerea recurentei potrivit căreia respectarea sentinței recurate ar însemna o încălcare a principiului contributivității, consacrat de art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, cât timp, în adeverința nr. 297/1080/28.02.2008, se menționează că, în perioada 1980-1990, angajatorul a aplicat forma de retribuire în acord global, potrivit Legii nr. 57/1974, republicată, și a virat cotele de CAS, conform legislației în vigoare, deci pentru câștigul brut realizat de salariat, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, pe care o va menține, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentaCasa de Pensii a Municipiului Bîmpotriva sentinței civile nr.5468 din data de 03.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.12519/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /tehnored.
2 ex./23.04.2009
Jud.fond: /
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
