Obligație de a face. Decizia 257/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.6234/2009
SECȚIA A VII-A - CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.257/
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Zeca Dorina
GREFIER: - -
*****************
Pe rol fiind, soluționarea recursurilor declarate de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii T, împotriva sentinței civile nr.1589 din data de 09.10.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant-având ca obiect"obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, la ora 09 și 38 min. nu au răspuns: recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii și intimatul-reclamant .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, față de lipsa părților la prima strigare a cauzei, la ora 09 și 38 min. văzând dispozițiile art. 104 alin. (13) din al instanțelor judecătorești, dispune lăsarea cauzei ordine.
La reluarea pricinii la ordine, la ora 10 și 42 min. a răspuns: intimatul-reclamant, prin apărătorul său ales, d-na avocat, cu împuternicire avocațială atașată la fila 11 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr. - din data de 07.12.2009, lipsind recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar prin serviciul "Registratură" al secției, la data de 13.01.2010, de către intimatul-reclamant, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii T, în dublu exemplar.
Intimatul-reclamant, prin avocat, întrebat fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții intimate prezente, în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimatul-reclamant, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii T, pentru motivele pe larg dezvoltate pe cale de întâmpinare, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești pronunțate de instanța de fond, ca fiind temeinică și legală, întrucât acesta a avut o activitate desfășurată de peste 20 de ani în grupa I de muncă.
Solicită, de asemenea, a se face aplicarea Deciziei nr. 40 din data de 22.09.2008, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Solicită și cheltuieli de judecată, conform dovezilor existente la dosar.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civilă și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1589 din data de 09.10.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, a acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii T și a obligat pârâta să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă în care, la stabilirea pensiei, să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani.
De asemenea, a obligat pe pârâtă la plata diferenței dintre pensia încasată și cea cuvenită, pentru perioada iulie 2006 - iulie 2009.
Totodată, a constatat prescris dreptul la acțiune pentru capătul de cerere privind plata pensiei pentru perioada decembrie 2005 - iunie 2006 și, în consecință, a respins ca fiind prescrise pretențiile pentru această perioadă.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, prima instanță a reținut că reclamantul a fost pensionat pentru limită de vârstă, în temeiul Legii nr. 3/1977, dreptul la pensie fiindu-i stabilit prin decizia nr. - din data de 05.04.1994, emisă de intimata Casa Județeană de Pensii T, începând cu data de 01.04.2000.
Prin decizia nr. - din data de 16.03.1994, s-a stabilit că susnumitul are o vechime efectivă în grupa l de muncă de 27 ani, 7 luni și 3 zile, iar în grupa a lll-a de muncă 5 ani, 7 luni și 18 zile.
Pensia reclamantului, stabilită inițial prin decizia de mai sus, a fost supusă recalculării, ultima recalculare având loc, potrivit actelor de la dosar, prin decizia nr. - din data de 20.07.2007.
Dreptul la pensie al reclamantului fiind deschis în baza Legii nr. 3/1977, stagiul de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de Legea nr. 3/1997, conform art. 2 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a nr.HG 1550/2004.
În același timp, potrivit art. 2 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a nr.HG 1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
Întrucât reclamantul a desfășurat activitate în grupa I de muncă de27 ani, 7 luni și 3 zile, stagiul complet de cotizare care trebuia avut în vedere la recalcularea pensiei după apariția nr.OUG 4/2005 este de 20 ani, ci nu de 30 de ani, cum eronat a reținut pârâta.
Instanța de fond a avut în vedere și faptul că în aceste sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care, prin decizia nr. 40/22.09.2008, a stabilit că dispozițiile art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, decizie care este obligatorie pentru instanțe în temeiul art. 329 alin. 3 din proc. civilă.
Împotriva sus-menționatei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta Casa Județeană de Pensii T ( T), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că sunt nefondate susținerile conform cărora cererea reclamantului ar avea ca obiect obligația de a face, deoarece, în cazul emiterii deciziei de pensie, recurenta nu este în prezența unui raport obligațional de drept civil, care să permită promovarea unei cereri având ca obiect "obligația de a face", întemeiată pe prevederile art. 1075 - 1079 Cod civil, ci recurenta este în prezenta unui raport juridic reglementat strict de legislația din domeniul pensiilor, astfel că se impunea recalcularea pensiei reclamantului numai în condițiile în care erau depuse acte doveditoare noi.
Recurenta-pârâtă consideră că instanța de fond în mod nelegal a interpretat și aplicat, în speță, dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 conchizând că stagiul de cotizare în funcție de care trebuia să se recalculeze pensia reclamantului, în temeiul nr.OUG 4/2005 este de 20 de ani, ci nu de 30 de ani, așa cum prevedea Legea nr. 3/1977.
Invocă prevederile art. 2 alin. 3 din nr. 1550/2004, potrivit cărora: "Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977", precum și dispozițiile art. 160 din Legea nr. 19/2000, care prevăd că:"Vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi constituie stagiu de cotizare.".
Arată că dispozițiile legale pe baza cărora se determina vechimea completă în muncă necesară pensionării pentru munca depusă și limită de vârstă, în temeiul Legii nr. 3/1977, sunt cele prevăzute de art. 8, în care se prevede că:"Personalul muncitor, care are o vechime în muncă de minim 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile, au dreptul la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă la împlinirea vârstei de 62 de ani bărbații și 57 de ani femeile.".
Mai arată că alin. 2 al acestui text de lege prevede posibilitatea pensionarii la cerere la vârste reduse cu 2 ani, dar cu îndeplinirea condiției de vechime în muncă de 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile.
Consideră că, potrivit articolului mai sus invocat, rezultă că vechimea completă necesară pensionarii pentru muncă depusă și limită de vârstă reglementată de Legea nr. 3/1977este de 30 de ani și, respectiv, de 25 de ani, precum și că doar aceasta vechime poate constitui echivalentul stagiului complet de cotizare în funcție de care urmează a se recalcula pensia, în accepțiunea Legii nr. 19/2000
Drept dovadă sta și faptul că persoanele care nu îndeplineau condițiile acestor plafoane de vechime primeau o pensie diminuată în temeiul Legii nr.3/1977.
Recurenta-pârâtă mai arată că în cuprinsul art. 14 din Legea nr. 3/1977, cel pe care tribunalul înțelege să-și întemeieze hotărârea, se folosește, însă, o altă noțiune, diferită de cea de vechime în muncă, respectiv "perioada lucrată efectiv" în grupa I sau a II-a de muncă, diferită de termenulvechime în muncă, respectivstagiu de cotizare, la care fac referire prevederile art. 2 alin. 3 din nr. 1550/2004 și art. 160 din Legea nr. 19/2000
Solicită instanței de recurs să observe că doar prin adăugarea sporului de 6 luni pentru fiecare an din cei 27 de ani lucrați în grupa I de muncă se atinge vechimea completă, care permite îndeplinirea primei condiții prevăzute de art. 8 din lege, cea de a realiza "vechimea în muncă de minim 30 de ani".
Susține că se pune o întrebare legitimă și anume, care dintre actele normative în temeiul cărora s-a efectuat recalcularea pensiei reclamantului prevede acest stagiu, de 20 de ani.
Față de cele arătate mai sus, recurenta-pârâtă consideră că noțiunea de vechime în muncă și, implicit, de cea de stagiu complet de cotizare, în sensul Legii nr. 3/1977, nu își regăsește reglementarea decât în art. 8, ci nu și în art. 14, așa cum a apreciat instanța de fond.
În motivarea, în drept, a cererii sale de recurs, invocă dispozițiile art. 3041Cod proc. civilă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 7 - 9 dosar recurs), intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a hotărârii fondului, invocând apărări de fond la motivele de recurs. Totodată, a solicitat și obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată avansate în recurs, conform chitanței depuse la dosar.
Nu s-au administrat probe noi în prezentul recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Întrucât recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii T nu a indicat temeiurile juridice ale cererii sale de recurs, indicând doar, în mod generic, dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. 3 Cod proc.civilă, apreciază că dezvoltarea motivelor de fapt invocate, face posibilă încadrarea lor în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civilă, urmând a analiza recursul prin prisma acestor temeiuri de drept.
În ceea ce privește recursul, Curtea constată că drepturile de pensie pentru limită de vârstă, cuvenite intimatului-reclamant s-au deschis la data de 01.03.1994, prin decizia de pensionare nr. -/16.03.1994, emisă de Consiliul Popular al Județului T (aflată la fila 7 din dosarul de fond), la data pensionării, în temeiul dispozițiilor Legii nr.3/1977, acesta având o vechime realizată în grupa a I de muncă de 27 ani, 7 luni și 3 zile, iar în grupa a II-a de muncă (condiții normale) de 5 ani, 7 luni și 18 zile, aspecte evidențiate și de buletinele de calcul și fișele de date depuse în dosarul de fond (filele 9 - 25)
În raport de data stabilirii drepturilor de pensie, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că, la recalcularea acestora, se aplică dispozițiile art. 4 alin.1 din nr.OUG 4/2005, potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și, implicit, stabilirea cuantumului fiecărei pensii, se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor nr.HG 1550/2004.
De asemenea, în mod justificat instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 4 din nr.HG1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare este cel reglementat de Legea nr. 3/1977, astfel că, în cazul intimatului-reclamant, care a înregistrat o vechime în grupa I de muncă de 27 ani, 7 luni și 3 zile,stagiul complet de cotizare estecel prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977, adicăde 20 de ani.
Potrivit dispozițiilor art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială:
"(1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
a) un an și șase luni pentru grupa I de munca;
b) un an și trei luni pentru grupa II de munca. -"
Conform dispozițiilor alin.4 al articolului susmenționat:
"(4) Persoanele care au vechime în munca prevăzută de lege și au lucrat efectiv cel puțin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de munca sau cel puțin 20 ani în locurile încadrate în grupa II de munca au dreptul, la cerere, sa li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art. 8 alin. 2, în mod proporțional cu anii lucrați în grupele I sau II de munca, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații, sau 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile."
Așadar, în mod corect tribunalul a constatat că cererea dedusă judecății este întemeiată, motiv pentru a admis-o ca atare, obligând-o pe pârâta Casa Județeană de Pensii T să procedeze la recalcularea drepturile de pensie cuvenite reclamantului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani (prin aplicarea dispozițiilor nr.OUG4/2005).
De altfel, Curtea constată că problema de drept dedusă judecății a fost tranșată irevocabil de către, care, soluționând recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 40 din 22.09.2008, pronunțată în dosarul nr. 16/2008 - obligatorie pentru instanțe, în temeiul dispozițiilor art. 329 din Codul d e procedură civilă -, a statuat că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iunie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază criticile recurentei-pârâte drept simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, astfel că le va înlătura, ca nefondate și, însușindu-și atât opinia, cât și argumentele primei instanțe, consideră că hotărârea fondului este legală și temeinică, urmând aom enține ca atare.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa Județeană de Pensii
Apreciind că recurenta Tac ăzut în pretenții, în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod proc. civilă, Curtea o va obliga pe aceasta, către intimatul-reclamant, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de acesta în recurs, în cuantum de 600 lei, reprezentând onorariul de avocat, conform chitanței fiscale nr. 910/12.01.2010 (fila 10 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii T, împotriva sentinței civile nr. 1589 din data de 09.10.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Obligă recurenta, către intimat, la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red: / tehnored:
2 EX. / 17.02.2010
Jud. fond:;
Președinte:Farmathy AmeliaJudecători:Farmathy Amelia, Petre Magdalena, Zeca Dorina
