Obligație de a face. Decizia 292/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 292/AS
Ședința publică de la 03 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr.271/10.06.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant G, cu domiciliul în,-, județul C, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta pârâtă consilier juridic, în baza delegației nr.16048/02.11.2009, iar pentru intimatul - reclamant - avocat, conform împuternicirii avocațiale nr. 39/2.11.2009.
Procedura legal îndeplinită, cu respectarea disp.art. 87 și urm.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 15 lit.a din legea 146/1997, modificată și art. 285 din Codul muncii.
Apărătorul intimatului - reclamant depune la dosarul cauzei copia unei adeverințe privind o altă persoană, pentru a demonstra că instituția pârâtă era obligată să elibereze și intimatului o adeverință.
Fiind întrebate, părțile arată că nu mai au alte cereri, probe de formulat în cauză.
Instanța, având în vedere că în cauză nu mai sunt alte cereri, excepții de ridicat sau probe de formulat, în baza art. 150.pr.civ. pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Apărătorul intimatului solicită respingerea recursului, ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței depuse la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul Constanța sub nr- creditorul a solicitat aplicarea unei amenzi civile debitorului Casa Județeană de Pensii C pentru că nu a executat obligația care a fost stabilită în sarcina sa printr-o hotărâre judecătorească anterioară, în temeiul art. 5803Cod.proc.civ.
Prin sentința civilă nr. 249/18.06.2008 instanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului, invocată din oficiu, și a dispus declinarea soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.
Pe rolul Judecătoriei Constanța dosarul a fost înregistrat sub același număr, iar instanța prin sentința civilă nr. 15244/11.09.2008 a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, motiv pentru care dosarul a fost înaintat Curții de Apel Constanța pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Curtea de Apel Constanța prin sentința civilă nr. 19/C/15.10.2008 pronunțată în dosarul nr- a soluționat conflictul negativ de competență în sensul că a stabilit competența în favoarea Judecătoriei Constanța.
Pe rolul Judecătorie C dosarul a fost reînregistrat sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 4840/12.03.2009 instanța a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Tribunalului având în vedere precizările formulate de către reclamant în sensul că solicită obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte sporurile permanente avute în activitatea desfășurată la SC SA.
Pe rolul Tribunalului Constanța dosarul a fost reînregistrat sub nr-.
Reclamantul a mai arătat că pârâta ia eliberat o adeverință cu sporurile obținute la SC SA, însă aceasta nu cuprinde întreaga perioadă de activitate.
A mai arătat că deși prin sentința civilă nr. 8739/16.12.2002 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a stabilit obligația de preluare a arhivei SC SA aflată în faliment, pârâta i-a eliberat adeverința necesară, însă fără să cuprindă perioadele 23.07.1969-01.09.1973 și 15.07.1975-01.04.1997.
În dovedire s-au depus înscrisuri privind activitatea desfășurată la SC.
La ultimul termen de judecată la Tribunalul Constanța reclamantul a arătat, prin apărătorul său, că obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă obligația de a face, întrucât pârâta în dosarul nr- a emis o adeverință incompletă necuprinzând toate sporurile dobândite și prevăzute în contractul de muncă, sens în care solicită eliberarea adeverinței privind sporurile dobândite în perioada 1969-1973 și 1975-1997 conform contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate motivat de faptul că eliberat adeverință cu privire la sporuri însă numai pentru perioada pentru care se află în posesia arhivei.
Prin sentința civilă nr. 271/10.06.2009, Tribunalul Constanțaa admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâta să elibereze în favoarea reclamantului adeverința privind sporurile cu caracter permanent de care a beneficiat acesta în timpul activității în cadrul SA aferente perioadelor 23.07.1969-01.09.1973 și 15.07.1975-01.04.1992; de asemenea a obligat pârâta la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut următoarele:
Astfel cum rezultă din considerentele sentinței civile nr. 1895/COM/27.03.2007 pronunțate de Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 8739/COM/2002 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost admisă cererea lichidatorului judiciar al SC SA formulată în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii, Direcția județeană a Arhivelor Statului C și APAPS în sensul obligării pârâtelor în solidar să preia arhiva SC SA .
Prin sentința civilă nr. 1895/COM/27.03.2007 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost obligată pârâta Casa Județeană de Pensii să preia din fondul arhivistic al fostei SC SA documentele cu valoare practică în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagii de cotizare la asigurările sociale ale cetățenilor.
În considerente s-a reținut incidența art.18 din Legea nr. nr. 16/1996 în forma în vigoare la data apariției situației care a impus preluare, respectiv falimentul SC SA.
Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea apelului - decizia civilă nr. 204/COM/25.09.2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța.
Potrivit art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salarii se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Ca urmare, este un drept al contribuabilului să i se ia în calcul la determinarea punctajului pe baza căruia se stabilesc drepturile de pensie, sporurile cu caracter permanent.
Acestea pot fi dovedite și cu adeverințe eliberate de unități.
Pentru ca dreptul contribuabilului de a i se lua în calcul sporurile cu caracter permanent pentru stabilirea pensiei să fie unul efectiv iar nu unul formal, trebuie concluzionat că, în mod corelativ, unitatea angajatoare are obligația să îi elibereze o adeverință din care să rezulte sporurile cu caracter permanent de care a beneficiat în timpul activității.
În cazul de față, cum SC SA a făcut obiectul procedurii falimentului și nu mai există ca persoană juridică, această obligație revine deținătorului sau persoanei care are obligația să păstreze fondul arhivistic al persoanei juridice lichidate.
Astfel cum s-a arătat, prin două hotărâri judecătorești definitive, această obligație a fost stabilită în sarcina Casei Județene de Pensii C. Prin aceste hotărâri s-a analizat și incidența art.18 din Legea Arhivelor Naționale nr. 16/1996, stabilindu-se că acesta se aplică în forma care era în vigoare la data apariției situației ce a determinat preluarea arhivelor, iar nu în forma stabilită prin OUG nr. 39/2006, întrucât legea se aplică numai pentru viitor. Întrucât acest aspect a fost stabilit cu putere de lucru judecat nu mai poate fi pus în discuție.
Împrejurarea că pârâta Casa Județeană de Pensii C nu și-a îndeplinit această obligație stabilită pentru prima dată în anul 2002 îi este imputabilă și nu o poate exonera de obligație.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâta.
În motivarea recursului a arătat că în cauză sunt incidente prevederile art. 18 din OUG nr. 39/2006 și că documentele care au aparținut SC SA trebuiau a fi preluate de Arhivele Naționale. S-a reiterat apărarea invocată și în întâmpinare în sensul că prin art. II din OUG nr. 39/2006 s-au abrogat art. II din Legea nr. 358/2002, HG nr. 51/2003 și orice dispoziții contrare și s-a susținut că în această situație Casa Județeană de Pensii C nu mai are temei legal pentru a elibera adeverințe precum cea solicitată de reclamantă. S-a mai arătat că preluarea activității de eliberare a adeverințelor privind activitatea în muncă a condus la o incompatibilitate între aceasta și activitatea de bază, specifică de certificare a stagiului de cotizare și a punctajului asiguraților și de stabilire a pensiilor.
Reclamantul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a elibera adeverința privind veniturile reclamantului pentru perioadele 1969 - 1973 respectiv 1975-1997 deși prin hotărâri judecătorești anterioare irevocabile s-a stabilit că aceasta are obligația de a prelua arhiva SF SA.
Analizând sentința recurată prin prisma susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenta nu contestă împrejurarea că datele a căror atestare o solicită reclamantul prin eliberarea adeverinței rezultă din arhiva fostei SC SA. De altfel, din copia carnetului de muncă seria - nr. 20718 depusă de reclamant rezultă că acesta a activat în cadrul Combinatului de îngrășăminte chimice, ulterior devenit SC SA în baza HG nr. 1213/1990 publicată în Of. nr. 13 bis din 21.01.1991 (punctul 119 din Anexa I) care la rândul său a fost supusă procedurii falimentului.
Singurul motiv de recurs invocat a fost invocat ca apărare și în întâmpinare și se referă la împrejurarea că nu recurenta este cea care ar fi trebuit să preia fondul documentar al societății aflate în faliment și ca urmare nu are nici temei și nici o obligație de a elibera astfel de adeverințe.
Dar, această chestiune a fost deja analizată de instanțele judecătorești, reținându-se cu putere de lucru judecat că în raport de prevederile legale în vigoare la data desfășurării procedurii falimentului Casa Județeană de Pensii C era cea care trebuia să preia din fondul documentar documentele cu valoare practică. Astfel, așa cum a reținut în mod corect prima instanță, prin sentința civilă nr. 1895/COM/27.03.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, Casa Județeană de Pensii Caf ost obligată să preia aceste documente și tocmai din cuprinsul lor rezultă acele date în baza cărora se eliberează certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagii de cotizare în sistemul asigurărilor sociale ale cetățenilor, necesare pentru corecta stabilire a drepturilor de pensie. În hotărârea judecătorească la care s-a făcut referire și care a devenit irevocabilă prin decizia civilă nr. 204/COM/25.09.2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanțas -a reținut incidența art.18 din Legea nr. nr. 16/1996 în forma în vigoare la data apariției situației care a impus preluare, respectiv falimentul SC SA iar nu în forma stabilită prin OUG nr. 39/2006, întrucât legea se aplică numai pentru viitor.
Ca urmare, existența obligației recurentei de a prelua de a prelua respectiva parte din fondul documentar al SC SA nu mai poate fi repusă în discuție în condițiile în care nu a intervenit nici un alt act normativ sau altă împrejurare care să fi modificat situația de fapt și de drept existentă la data pronunțării hotărârii judecătorești indicate anterior și care să conducă la concluzia că obligația recurentei s-ar fi stins. Or, recurenta invocă incidența unui act normativ anterior acestei hotărâri judecătorești, respectiv OUG nr. 39/2006 care a fost avută în vedere la pronunțarea respectivei sentințe.
Recurenta nu a invocat și nu a probat faptul că urmare a unor împrejurări de fapt sau de drept noi o altă instituție ar fi preluat fondul documentar cu valoare practică al SC SA și nici că ar fi obținut în urma unei acțiuni în justiție, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, obligarea altei instituții să preia acest fond documentar.
Or, pentru ca o persoană să poată beneficia de un calcul corect al drepturilor de pensie, în condițiile în care art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 stabilește modul în care se pot dovedi veniturile obținute în perioada contributivă, este necesar să se rețină în favoarea asiguratului și un drept de a i se elibera o adeverință care să ateste datele necesare pentru calculul pensiei, drept căruia îi corespunde obligația corelativă a deținătorului fondului arhivistic de a elibera o astfel de adeverință.
În caz contrar, dreptul asiguratului la prestații de asigurări sociale ar fi afectat și nu ar mai avea un caracter efectiv câtă vreme ar fi pus practic în imposibilitate de a dovedi elementele esențiale pentru calculul pensiei indicate în art. 78 din Legea nr. 19/2000.
De aceea, în mod corect a constatat instanța de fond că recurenta pârâtă este cea care trebuie să elibereze adeverința solicitată de reclamant. Împrejurarea că recurenta pârâtă nu a preluat încă întregul fond documentar nu o poate exonera de obligația de a elibera o astfel de adeverință întrucât nerespectarea hotărârilor judecătorești care îi impuneau preluarea documentelor îi este imputabilă și nimeni nu poate invoca propria turpitudine pentru a fi exonerat de o obligație. Atâta vreme cât recurenta deține sau ar trebui să dețină fondul documentar cu valoare practică al SC SA, aceasta este obligată și să emită adeverințe privind date care rezultă din documentele cuprinse în acest fond documentar.
Activitatea de eliberare a unor adeverințe privind activitatea în muncă care să reflecte date dintr-o arhivă deținută sau care trebuie deținută de casa de pensii nu este incompatibilă cu activitatea de stabilire a pensiei și a datelor pe baza cărora se stabilește aceasta, dimpotrivă, stabilirea pensiei se poate astfel face mai ușor, pe baza unor date obținute în mod direct și mai rapid din documente proprii.
Se mai constată că recurenta a eliberat reclamantului adeverința nr. 7616/02.11.2007 însă din această adeverință lipsesc datele aferente perioadei 23.07.1969-01.09.1973 și perioadei 15.07.1975-01.04.1992. Adeverința respectivă nu cuprinde date referitoare la aceste perioade ci cuprinde date numai referitoare la perioada 01.04.1992 - 01.03.1997 deși din copia carnetului de muncă rezultă că reclamantul a fost încadrat la de și (care a devenit ulterior Combinatul de . Chimice ) în cele două perioade indicate anterior (înscrierile de la nr. 1-7 respectiv 20-32 din carnetul de muncă) iar recurenta nu a oferit nici o explicație sau justificare pentru neincluderea acestor perioade în adeverința eliberată. Ca urmare, pârâta are obligația de a elibera reclamantului o adeverință și pentru acele perioade, din care să rezulte veniturile obținute și dacă s-au achitat sau nu contribuțiile pentru asigurări sociale aferente acestor drepturi salariale.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
Având în vedere disp.274 al.1 pr.civ. potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, va obliga recurenta către intimat la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr.7/27.10.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr.271/10.06.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant G, cu domiciliul în,-, județul
Obligă recurenta către intimat la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.11.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
redactat jud. - 25.11.09
tehnoredactor dispozitiv -gref.-/2 ex./27.11.2009
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Răzvan Anghel, Mariana Bădulescu
