Obligație de a face. Decizia 42/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(3860/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 42/
Ședința publică din data de 07 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr. 2300 din 19 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 46965/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect - emitere decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.2300 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a dispus admiterea acțiunii formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNCIPIULUI B; a fost anulată decizia nr.-/19.01.2009 emisă de CASA DE PENSII SECTOR 5; a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei, retroactiv, începând cu data de 01.12.2008, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr.2002/04.11.2008, emisă de SC NAȚIONAL AL SA și nr. 1415/27.10.2008, emisă de SC PROIECT SRL; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită conform prezentei sentințe și pensia efectiv încasată pe perioada 01.12.2008 și până la emiterea unei noi decizii de pensie; a fost obligată pârâta la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că veniturile realizate de către reclamantă și atestate prin cele două adeverințe au fost realizate în acord global.
Tribunalul a mai reținut că prin Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat.
Tribunalul a apreciat că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art. 2 lit. e din Legea nr.19/2000, față de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Noua reglementare este construită în jurul acestui principiu fundamental și anume ca orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare pentru care salariatul si/sau angajatorul au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în pensie.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, intimata-recurentă CASA DE A MUNICIPIULUI B, prin care a solicitat în baza art.304 pct.4 și 9. proc. civ. admiterea recursului și respingerea acțiuni ca fiind neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a arătat în esență că potrivit punctului VI din anexa la OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie și după timp pe bază de tarife sau cote procentuale.
Veniturile suplimentare nu reprezintă sporuri cu caracter permanent, ci o formă de remunerare în funcție de realizarea indicatorilor, de predarea lucrărilor de cercetare științifică pentru care își asumă răspunderea de finalizare și realizare reglementată de legislația în vigoare.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele de fapt și de drept ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, în adeverințele menționate în dispozitivul sentinței atacate se evidențiază faptul că pentru veniturile încasate de intimata-reclamantă și atestate de adeverința nr.2002/04.11.2008, emisă de SC SA, și nr.1415/27.10.2008, emisă de SC PROIECT SA SRL corespunzătoare pentru întreaga perioadă lucrată, venituri ce nu au fost luate în calcul drepturile de pensie au fost calculate și plătite într-un cuantum mai mic.
În aceste condiții, în mod corect instanța de fond a concluzionat că neluarea lor în calcul cu prilejul stabilirii pensiei intimatei-persoană fizică ar însemna să se contravină principiului fundamental al contributivității prev. de art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, care statuează printre altele că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Totodată, trebuie să se țină seama și de disp. art. 78 din Legea nr. 19/2000, potrivit cu care la determinarea punctajului lunar și a celui anual, pe baza cărora se stabilește în final cuantumul pensiei, se iau în considerare salariul brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile de care au beneficiat salariații, situație ce se regăsește și în speță.
Susținerile recurentei în sensul că respectivele venituri nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei și nu au avut caracter permanent sunt contrazise de faptul că pentru ele s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale corespunzătoare, ceea ce demonstrează că angajatorul a plătit drepturile respective din fondul de salarii. Or, o asemenea împrejurare conduce la concluzia că sumele de bani în discuție au făcut parte din baza de calcul a pensiei și au avut caracter permanent, așa încât, date fiind și disp. art. 164 din Legea nr. 19/2000, ele trebuie luate în considerare la stabilirea pensiei cuvenite intimatei-persoane fizice.
Ceea ce trebuie subliniat în prezenta cauză este faptul că, în realitate, veniturile menționate în adeverințe au fost încasate ca și drepturi salariale, de cele mai multe ori lunar, deci au avut caracter sistematic (periodic).
Toate cele ce preced demonstrează faptul că în speță nu sunt incidente dispozițiile punctului VI din Anexa la OUG nr. 4/2005, deoarece, așa cum s-a arătat mai sus, se pune problema unor venituri salariale (sporuri) cu caracter permanent, așa încât sunt aplicabile prevederile punctului V din aceeași anexă, teza referitoare la alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective și individuale de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr. 2300 din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.46965/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
.//.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 07.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
GREFIER
Tehnoredact/
2 ex./19.01.2010.
Jud.fond:
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
