Obligație de a face. Decizia 5319/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5192/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5319R
Ședința publică din data de 5 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Sprînceană Camelia Mioara
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr. 4524 din 26.05.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 45797/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul, prin serviciul registratură, a depus la dosar întâmpinare, la data de 22.09.2009.
Cutea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTE
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4524/26.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea precizată formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat intimata să emită o nouă decizie și să recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, începând cu 01.12.2005.
A obligat intimata la plata diferențelor de drepturi de pensie începând cu 01.12.2005; a obligat intimata Ia 500 lei, cheltuieli de judecată către contestator.
A respins cauza sub celelalte aspecte, ca neîntemeiată.
În considerente a reținut că prin decizia nr. -/20.04.1999 contestatorul a fost pensionat pentru limită de vârstă și muncă depusă începând cu 1.04.1999, reținându-se un stagiu de cotizare în grupa I de muncă de 19 de ani, 2 luni și 28 zile și un stagiu în grupa a-II-a de 9 ani, 4 luni și 19 zile.
Prin Decizia nr.-/14.03.2007 contestatorului i-a fost recalculată pensia pentru limită de vârstă în baza OUG nr. 4/2005, reținându-se un punctaj mediu anual de 1, 50483, un stagiu complet de cotizare de 30 de ani începând cu 01.12.2005.
În mod eronat intimata a utilizat la determinarea punctajului mediu anual un stagiu complet de cotizare de 30 de ani în loc de 25 de ani (prin adunarea anilor din grupa I la cei din grupa a-II-a) deoarece art.2 din Normele Metodologice de aplicare a HG nr.1550/2004 arată că "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior datei de 1 iulie 1977, data intrării în vigoare a Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru toate categoriile de pensii va fi de 20 de ani pentru femei și de 25 de ani pentru bărbați.
Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977."
Iar art. 14 arată că pentru "Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa a-II-a de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
- un an și șase luni pentru grupa I de muncă;
- un an și trei luni pentru grupa a-II-a de muncă.
Pe aceasta baza persoanele care au lucrat în grupele I și a-II-a de muncă au dreptul, la cerere, să fie pensionate, la împlinirea vârstei de:
- 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa a-II-a, bărbații;
- 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa a-II-a, femeile.
Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. 1 sunt pensionate, Ia cerere, și la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile din grupa I de muncă, și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa a-II-a de muncă.
Față de cele reținute mai sus instanța a admis în parte acțiunea precizată, a obligat intimata să emită o nouă decizie și să recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani începând cu 01.12.2005.
Pentru că recurenta-contestatorul a primit drepturi de pensie mai mici decât cele care i se cuveneau, producându-i-se astfel un prejudiciu, instanța a obligat intimata la plata diferențelor de drepturi de pensie începând cu 01.12.2005.
În baza art.274 pr. civ. instanța a obligat intimata la 500 lei cheltuieli de judecată către contestator, reprezentând onorariu avocat conform chitanței de la dosar.
Instanța nu a putut reține opinia contestatorului că poate beneficia de stagiu complet derogator de 20 de ani, deoarece adeverința invocată /27.11.2008 contrazice consemnările din cartea de muncă (poziția 85 ) ori nu există dovadă că aceste cosemnări au fost rectificate, astfel că a respins cauza sub acest aspect, ca neîntemeiată.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că sentința instanței de fond este criticabila sub aspectul analizării probelor administrate și al aplicării greșite a prevederilor legale.
Referitor la acțiunea reclamantului de a i se emite o decizie de recalculare la care să-i fie luat în considerare un stagiu complet de cotizare de 25 de ani și nu de 30 (așa cum a calculat Sector 4), în funcție de activitatea desfășurată în muncă în condiții speciale recurenta a menționat următoarele:
Reclamantul, la data ieșirii la pensie pentru limită de vârstă, nu a beneficiat de nicio lege specială, prin decizia nr.16652/29.04.1999, cu un stagiu de cotizare în grupa I de muncă de 19 ani 2 luni și 28 zile și un stagiu de cotizare în grupa a-II-a de 9 ani, 4 luni și 19 zile, decizie emisă în baza Legii nr.3/1977. Încadrarea în grupele I și a-II-a de muncă a fost conform Ordinului nr.50/1990, această decizie nu a fost contestată, prin urmare a rămas definitivă.
Recurenta a învederat instanței de recurs faptul că reclamantul nu a beneficiat de nicio lege specială, deci conform prevederilor Legii nr. 19/2000 și Normelor de Aplicare a HG nr.1550/2004, emise de CNPAS, acesta nu poate beneficia de un stagiu complet de cotizare de 25 ani la stabilirea drepturilor de pensie.
Potrivit Normelor Metodologice de Aplicare a HG nr.1550/2004 emise de CNPAS, singurii beneficiari ai stagiilor complete de cotizare de 15, 20, și 25, sunt cei care au beneficiat în momentul ieșirii la pensie de o lege specială care să le confere aceste drepturi.
Este inadmisibil ca o instanță de fond, specializată în asigurări sociale, să pronunțe o hotărâre în care să cumuleze toate stagiile de cotizare din grupele I și a-II-a, avute de reclamant, încălcând atât principiile de drept, cât și cele mai elementare prevederi ale Legii nr.19/2000 și mai ales al art.14 al Legii nr.3/1977, articol care este redat în întregime în considerente și pe baza căruia a fost motivată hotărârea.
Recurenta a învederat instanței de recurs că în considerente se redă întreg art. 14 al Legii nr.3/1977, unde se stipulează clar: art.14 "Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă sau cel puțin 25 ani în grupa a-II-a de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe."
Recurenta înțelege că instanța de fond nu poate interpreta sau citi foarte ușor aceste prevederi, când se stipulează clar: "cel puțin 20 ani care se încadrează în grupa I de muncă "sau" cel puțin 25 ani în grupa a-II-a de muncă.
Legiuitorul a prevăzut clar, când și cum se va face diferența prin prepoziția "sau" adică ori minim 20 de ani lucrați în grupa I, ori minim 25 ani lucrați în grupa a-II-
Potrivit explicativ al limbii române conjuncția "sau" (cu funcție disjunctivă)= ori, fie, leagă noțiuni sau propoziții care se exclud ca opuse sau contradictorii; leagă noțiuni sau propoziții care se exclud ca alternative (corelativ, indică necesitatea de a alege între două alternative).
Potrivit celor de mai sus, instanța trebuia să ia în calcul, cel mult, faptul că reclamantul a lucrat în grupa I de muncă 19 ani 2 luni și 28 zile sau faptul că acesta a lucrat în grupa a-II-a de muncă 9 ani, 4 luni și 19 zile, și nu să cumuleze cele doua stagii în două grupe de muncă diferite.
Recurenta consideră că acest cumul s-a făcut de către instanța de fond doar pentru a-i da un beneficiu reclamantului, acesta fiind vădit părtinitoare, încălcând orice dispoziție legală, ducând la o îmbogățire fără justă cauză.
În ceea ce privește obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, acesta trebuie întemeiat în drept, prin dovedirea culpei procesuale.
Culpa procesuală se poate dovedi prin neîndeplinirea atribuțiilor sau prin săvârșirea unei fapte ilicite.
Recurenta consideră că stagiul complet de cotizare de 30 de ani utilizat de Sector 4 la recalcularea drepturilor de pensie este cel corect.
În drept, ținând cont de cele expuse mai sus și de prevederile art.304 pct. 6, 7, 8 și 9 și art. 3041Cod proc. civ. și ale Legii nr. 19/2000 cu modificările și completările ulterioare, HG nr. 1550/2004, cu Normele Metodologice emise de CNPAS, recurenta solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile nr.4524 pronunțate în ședința publică din 26.05.2009 de către Tribunalul București - Secția a-VIII-a, iar pe fond respingerea acțiunii recurentului, ca netemeinică și nelegală.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este fondat.
Astfel, pe de o parte se reține aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977, în baza căreia s-au deschis drepturile de pensie ale contestatorului, astfel că stagiul complet de cotizare este cel reglementat de acest act normativ, conform dispozițiilor exprese ale art. 2 alin. 3 din anexa la HG nr. 1550/2004.
Or, textul art. 14 din Legea nr. 3/1977 reglementează dreptul la stabilirea pensiei, al persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri de muncă ce se încadrează în grupa I, și cel puțin 25 de ani în locuri de muncă cuprinse în grupa a-II-a, rezultând fără echivoc că vechimea necesară pentru deschiderea dreptului la pensie în cazul persoanelor care au lucrat durata menționată în grupa și a-II- de muncă și implicit, stagiul complet de cotizare este de 20, respectiv 25 de ani.
În speță, reclamantul-recurent a realizat un stagiu de cotizare de 19 ani și 2 luni și 28 de zile în grupa I de muncă și 9 ani, 4 luni și 19 zile în grupa a-II-a.
Or, având în vedere că în grupa I de muncă se încadrează locurile caracterizate printr-un risc mai ridicat și dificultate sporită față de cele cuprinse în grupa a-II-a, nu există niciun impediment legal care să se opună a se adăuga stagiul realizat în grupa I la cel efectuat în grupa a-II- de muncă, cel dintâi fiind cel puțin asimilabil celui realizat în grupa a-II-a, rezultând o durată mai mare de 25 de ani lucrată în grupele I și a-II-a, ce se impune a fi valorificată ca lucrată în grupa a-II-a, atrăgând, potrivit celor anterior expuse și un stagiu complet de cotizare de 25 de ani.
În același sens erau dispozițiile (în prezent abrogate) ale Ordinului nr. 50/1990 emis de Comisia Națională pentru Protecția, care, recunoscând un anume raport între grupa I și a-II-a de muncă, stabileau:
- pct. 9 " În cazul personalului care își desfășoară activitatea în locuri de muncă prevăzute atât la grupa I, cât și la grupa a-II-a, iar timpul lucrat în grupa I este sub 50% din programul de lucru, încadrarea se face în grupa a-II-a, dacă din cumularea timpului efectiv lucrat în grupele I și II se obține o perioadă ce reprezintă cel puțin 70%, cât este prevăzut pentru grupa a-II- de muncă".
- pct. 10 "În cazul în care personalul lucrează întreg programul la mai multe locuri de muncă, din care unele sunt încadrate în grupa I, iar celelalte în grupa a-II-a, din care timpul lucrat în grupa I este de cel puțin 50%, se va lua în considerare atât timpul efectiv lucrat în grupa I, cât și timpul efectiv lucrat în grupa a-II- Dacă sarcinile de muncă ce trebuie efectuate datorită specificului se succed în locuri de muncă prevăzute în grupele I și a-II-a, în situația în care nu se poate stabili cu exactitate timpul efectiv lucrat în fiecare dintre cele două grupe, personalul va fi încadrat în grupa a-II- de muncă".
Rezultă așadar, pe baza celor expuse și a argumentelor de text ce reglementează domeniul raporturilor juridice cu aceeași natură cu a celor deduse judecății, că excluderea stagiului realizat în grupa I din stagiul minim de 25 de ani realizat în grupa a-II-a, pentru ca punctajul mediu anual să se determine prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, ar constitui o discriminare vădită a unor persoane aflate în situații identice sau chiar mai îndreptățite la recunoașterea unui stagiu complet de cotizare redus, ca urmare a desfășurării activității în condiții speciale de muncă, contrar principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări.
În considerarea celor expuse și în aplicarea art. 312 alin. 1. pr. Civ. Curtea va respinge recursul declarat, ca nefondat și, potrivit art. 274 alin. 1. pr. Civ. va obliga recurenta căzută în pretenții să plătească intimatului cheltuieli de judecată în valoare de 600 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr. 4524 din 26.05.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 45797/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul.
Obligă recurenta să plătească intimatului cheltuieli de judecată în valoare de 600 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.10. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 EX./06.10.2009
Jud. fond:
Președinte:Sprînceană Camelia MioaraJudecători:Sprînceană Camelia Mioara, Ilie Nadia Raluca
